IV. MEDITATIA ORIENTALA INVADEAZA CRESTINISMUL

• « Inapoi
• Inainte »

Ca raspuns la posibilitatea "dialogului" intre Crestinismul Ortodox si diferitele religii necrestine, cititorilor li s-au prezentat marturiile a trei crestini ortodocsi, care, pe baza invataturii ortodoxe de credinta si a propriei lor experiente, confirma ceea ce Biserica Ortodoxa a marturisit intotdeauna: ca ortodocsii crestini nu au nicidecum "acelasi Dumnezeu", ca si asa-zisele religii monoteiste, care nu recunosc Sfanta Treime; ca dumnezeii paganilor sunt de fapt idoli; si ca experientele pe care le procura acesti "dumnezei", cu puterile lor, sunt de natura satanica.

Aceasta invatatura nu se contrazice deloc cu cuvantul Sfantului Apostol Petru, care spune ca Dumnezeu nu este partinitor. Ci, in orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate este primit de El (Fapte 10,34-35). Sau al Sfantului Apostol Pavel, care zice: Dumnezeu, in veacurile trecute, a lasat ca toate neamurile sa mearga in caile lor. Desi El nu S-a lasat pe Sine nemarturisit, facandu-va bine, dandu-va din cer ploi si timpuri roditoare, umpland de hrana, si de bucurie inimile voastre (Fapte 14,16-17).

Dar cei care traiesc in robia lui Satan, stapanitorul lumii acesteia, in intunericul lipsit de lumina Evangheliei lui Hristos, vor fi judecati de glasul propriei lor constiinte, pe care Dumnezeu le-a lasat-o tuturor, indiferent de robia in care se afla.

Dar pentru crestinul, caruia i s-a daruit dumnezeiasca descoperire de sus si care este vrednic de numele de crestin, nu este posibil vreun "dialog" in afara credintei sale sfinte.

Sa ascultam deci, cuvantul Apostolului Pavel, care zice: Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul? Si ce invoire este intre Hristos si Veliar? Sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli? Caci noi suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu. a zis: "Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu". De aceea: ,,Iesiti din mijlocul lor si va osebiti" , zice Domnul (II Cor. 6,14-17).

Chemarea crestinilor este mai curand aceea de a aduce ei lumina Crestinismului ortodox la popoarele pagane, asa cum a facut odinioara si Sfantul Apostol Petru cu casa tematoare de Dumnezeu a sutasului Cornelie (Fapte 10, 34-48), ca astfel sa paraseasca si ei intunericul necredintei si sa se uneasca cu turma Bisericii lui Hristos, la care si ei sunt chemati.

Toate acestea le sunt clare si evidente crestinilor ortodocsi, care sunt constienti de adevarul descoperirii dumnezeiesti si fii credinciosi ai Bisericii lui Hristos. Dar multi dintre cei care se considera crestini, nu-si dau seama de diferenta radicala si ireductibila dintre Crestinism si toate celelalte religii pagane. Si chiar cei care isi dau seama de aceasta diferenta, nu au discernamantul duhovnicesc de a deosebi intre diferitele "experiente spirituale", discernamant despre care se vorbeste in scrierile ortodoxe patristice si in Vietile Sfintilor - numit acolo "dreapta socoteala" -, pe care Sfanta Biserica Ortodoxa l-a avut si il are de aproape 2000 de ani.

In absenta acestei constiinte si a acestui discernamant, prezenta din ce in ce mai intensificata a religiilor orientale in mijlocul maselor occidentale si, de asemenea, est europene (n.tr.), seamana confuzie si in mintile multora ce isi zic crestini. Cazul lui Thomas Merton este izbitor! Convertit sincer la catolicism si devenit apoi calugar catolic - in urma cu aproape patruzeci de ani (1940), cu mult inainte de inovatiile radicale ale Conciliului Vatican II -, el si-a sfarsit zilele, proclamand egalitatea dintre experientele crestine si cele ale budismului Zen si ale altor religii pagane.

Ceva "a patruns in atmosfera" cam in ultimii douazeci de ani, care a erodat si ultimile ramasite ale unei mentalitati crestine sanatoase, ramase in Bisericile Protestanta si Catolica. Acest ceva ataca acum si adevarata Biserica, adica Sfanta Ortodoxie. "Dialogul cu religiile necrestine" este mai curand rezultatul decat cauza aparitiei acestui nou "duh".

In capitolul ce urmeaza vom examina cateva din aceste miscari religioase orientale care au avut o influenta covarsitoare asupra Vestului prin anii 1970, oprindu-ne cu deosebire asupra incercarilor de dezvoltare a unui sincretism intre crestinism si religiile orientale care s-a manifestat mai ales in zona "experientelor spirituale".

In cadrul acestor incercari s-a mers pana la indrazneala de a afirma ca traditiile filocalice ale Ortodoxiei isi au, de fapt, originea in Extremul Orient si ca de acolo ne vine si rugaciunea lui Iisus si contemplatia mistica ortodoxa!

Dupa ce vom fi lamurit statutul unor astfel de afirmatii, vom putea sa aratam clar ce diferenta, ca de la cer 'la pamant, exista intre "experientele spirituale" crestine si cele necrestine, cat si extremul pericol care se ascunde in filosofia religioasa, care sta la baza acestui sincretism mincinos.

1. "Yoga crestina"

Yoga hindusa este cunoscuta in Vest de mai multe decenii, ea dand nastere, mai ales in America, nenumaratelor secte si mai ales nenumaratelor forme de fizioterapii, care nu-si afirma nici un continut religios.

Acum aproape douazeci de ani, un calugar francez benedictin si-a notat experientele incercate, pe cand se straduia sa faca din Yoga o practica crestina. Descrierile ce urmeaza sunt luate din cartea lui.*

* J.M. Dechanet, Christian Yoga; Harper & Row, N.Y., 1972, prima trad. engleza a aparut in 1960

Yoga hindusa este o practica ce presupune o viata disciplinata pana la asceza, care include controlul respiratiei si anumite pozitii fizice, ce produc o stare de relaxare, stare ce favorizeaza efortul de meditatie. Cu ajutorul "mantrelor" si diferitelor rostiri de formule sacre se obtine o concentrare psihica mai buna.

Esentiala in yoga nu este atat disciplina in sine, cat meditatia la care trebuie sa se ajunga. Autorul are dreptate, atunci cand scrie: "Scopurile pe care le urmareste yoga hindusa sunt strict spirituale. A uita acest fapt si a retine doar aspectul fizic al acestei discipline stravechi, prin care sa se urmareasca doar frumusetea si sanatatea fizica, echivaleaza cu o tradare". Trebuie insa sa se stie ca cel care nu urmareste decat aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja catre anumite atitudini spirituale si chiar experiente, de care nici macar nu este constient, dupa cum se va vedea in continuare.

Acelasi autor spune mai departe: "Arta unui yoghin este aceea de a obtine tacerea totala, de a se goli de orice ganduri si iluzii, de a elimina si uita toate ideile pe care le-a nutrit vreodata, cu exceptia uneia: ca sinele adevarat al omului este de natura divina, ca el (omul) insusi este Dumnezeu si ca restul este tacere".

Bineinteles ca aceasta nu este o idee crestina, ci una pagana. Caci scopul "Yogai crestine" este de a folosi tehnica yoga sub numele de "meditatie crestina", pentru a obtine efecte de relaxare, multumire si pasivitate mentala, care sa favorizeze receptarea fara impedimente a ideilor si experientelor cu finalitate demonica. "De indata ce veti executa respectiva "mudra" sau "asana" (pozitii yoga) corpul dumneavoastra se va relaxa si va va cuprinde o senzatie generala de bine".

Exercitiile produc "un efect de un calm exceptional". "Relaxarea generala se instaleaza inca de la inceput, cu o senzatie foarte durabila de bine si chiar euforica. Daca nervii ne sunt tensionati si surmenati, ei, prin aceste exercitii, se calmeaza si oboseala dispare in scurt timp". "Scopul eforturilor unui yoghin este acela de a-si amuti sinea ganditoare si de a inchide ochii in fata tuturor ispitelor".

Starea euforica pe care o produce yoga "se poate numi foarte bine: o stare de sanatate, care ne ingaduie sa facem mai mult si mai bine pe plan fizic mai intai, apoi pe planul spiritual al religiei crestine. Cuvantul cel mai apt sa descrie aceasta stare, este acela de multumire; o multumire atat trupeasca, cat si sufleteasca, care ne predispune...la o viata spirituala".

Aceasta stare schimba intreaga personalitate a celui ce o incearca: "Hatha Yoga influenteaza caracterul in bine. Dupa cateva saptamani de exercitii, persoana adulta admite ca nu se mai recunoaste pe sine, si oricine va putea constata schimbari in modul sau de a fi si de a reactiona. El este mai bland si mai intelegator. Primeste cu calm orice intamplare. Este multumit... Intreaga sa personalitate este schimbata si el insusi si-o simte din ce in ce mai deschisa; de aici decurge o conditie aproape permanenta de euforie si de "multumire"".

Dar acestea nu sunt decat fazele intermediare premergatoare atingerii scopului, la care se ajunge nu dupa mult timp. "Devenind in doar cateva saptamani foarte contemplativ, am observat ca rugaciunea mea capata caracteristici cu totul noi".

Ajungand la o stare extraordinara de calm, autorul remarca "usurinta cu care se putea concentra asupra unui obiect oarecare". El devenea "mai receptiv la impulsurile si sugestiile ce-i veneau din cer". "Prin practica Yoga persoana devine mai receptiva si mai supla in gandire, si astfel mai deschisa fata de schimburile personale dintre suflet si Dumnezeu, care sunt semnele unei vieti cu adevarat mistice". Chiar si pentru un "yoghin incepator" rugaciunea este "dulce" si "imbratiseaza omul in intregime".

Persoana este relaxata si "gata sa vibreze la atingerea Duhului Sfant, si sa primeasca cu bucurie ceea ce Dumnezeu, in bunatatea Sa, binevoieste sa ne lase sa simtim". "Ne vom pregati fiinta, astfel incat ea sa fie in permanenta pregatita pentru aceasta cuprindere, aceasta apucare, care este, fara indoiala, cea mai inalta forma a contemplatiei crestine". "In fiecare zi exercitiile si intreaga disciplina Yoga faciliteaza curgerea in mine a harului lui Hristos. Foamea de Dumnezeu creste in permanenta, la fel si setea mea de dreptate si dorinta arzatoare de a fi crestin in adevaratul sens al cuvantului".

Oricine intelege natura inselaciunii diavolesti sau a falsei experiente duhovnicesti (vezi mai jos capitolul despre "Inselaciunea diavoleasca") si va identifica in descrierea acestei mostre de "Yoga crestina" tocmai trasaturile persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rataceste, fie in directia religiilor pagane, fie in cea a experientelor "crestine" sectare. In amandoua aceste directii avem de-a face cu aceeasi "deschidere" si cu aceeasi dorinta de a fi "cuprins" sau "apucat" de un "duh"; aceeasi cautare, nu de Dumnezeu, ci de "consolari spirituale", aceeasi auto-intoxicare care este luata drept "stare de gratie"; aceeasi usurinta de necrezut cu care oricine devine deodata "contemplativ" si "mistic"; aceleasi "revelatii mistice" si stari pseudo-spirituale.

Acestea sunt trasaturile distinctive ale tuturor acelora care se afla in aceasta stare aparte de inselaciune diavoleasca. Insa autorul acestei asa-zise "Yoga crestina", fiind calugar benedictin, mai adauga niste "meditatii" speciale, atat de graitoare pentru duhul "misticii" romano catolice din ultimele sute de ani, in care este ingaduit jocul pe teme crestin al tuturor fanteziilor.

Astfel, in urma meditatiei pe o tema din slujba catolica de Craciun, el incepe "sa vada" Pruncul in bratele Mamei Sale: "Privesc; nimic altceva. Idei, imagini, asociatii de idei: Mantuitor-Rege-Lumina-Nimb-Pastor-Prunc, - din nou Lumina - se perinda unele dupa altele si trec pe langa mine... Toate aceste piese dintr-un joc magic de cuburi puse la un loc imi naste in minte o idee... o viziune tacuta a intregului mister al Nasterii lui Hristos".

Orice persoana, cat de putin avizata asupra trairii duhovnicesti ortodoxe, vede ca acest biet "yoghin crestin" este victima unor demoni mai marunti, care ii pandesc pe cautatorii de "experiente spirituale". El nici macar n-a vazut un "inger de lumina", ci a cazut prada propriilor sale "inchipuiri religioase", produse de o minte bolnava si de o inima total nepregatite pentru purtarea unui razboi nevazut contra inselaciunilor diavolesti.

Astfel de "meditatii" se practica astazi intr-un numar important de manastiri romano-catolice.

Faptul ca aceasta carte se incheie cu un articol semnat de traducatorul francez al Filocaliei, dandu-se chiar si cateva fragmente de texte filocalice, nu demonstreaza altceva decat prapastia care ii desparte pe acesti diletanti de adevarata spiritualitate ortodoxa, spiritualitate ce ramane cu desavarsire ascunsa de ochii "inteleptilor" contemporani, care nu ii pricep nici macar limbajul.

O indicatie suficienta pentru incompetenta autorului de a recepta corect mesajul Filocaliei, este ca el numeste "rugaciune a inimii", gestul facil de a recita silabe in ritmul batailor inimii. Or, in traditia patristica ortodoxa rugaciunea inimii este una din cele mai inalte forme de rugaciune, dobandita foarte rar de monahi, dupa multi ani de nevointe ascetice si sub indrumarea unui duhovnic incercat.

Vom comenta pe larg pericolul practicarii acestei yoga asa-zise crestin, cand vom vedea ca are trasaturi comune cu alte forme de meditatie orientala, care li se ofera credinciosilor crestini din zilele noastre.

2."Zen-ul crestin"

Cartea preotului catolic irlandez William Johnston Christian Zen (Harper & Row, New York, 1971) descrie mai pe intelesul tuturor o alta practica religioasa orientala. Acest autor porneste, ca si autorul cartii "Yoga crestina" din acelasi punct: un sentiment de adanca nemultumire Fata de crestinismul occidental, in general, si dorinta de a-l imbogati cu dimensiunea unei contemplatii pierdute. "Foarte multi, pierzand legatura cu vechile forme de rugaciune, si care, in acelasi timp, nu mai sunt multumiti de pietatea trecutului, cauta ceva care sa satisfaca aspiratiile sufletului modern".

"Contactul cu spiritualitatea Zen... a deschis noi cai, descoperindu-mi ca exista in crestinism posibilitati la care nici nu visasem". O persoana poate "sa practice Zen-ul ca pe o modalitate de a-si largi si adanci propria credinta crestina".

Tehnica zen-ului japonez este foarte asemanatoare cu yoga indiana - din care de fapt si deriva -, desi este cu mult mai simpla. Este vorba tot de o postura corporala (dar lipseste varietatea posturilor fizice din yoga), de o tehnica a respiratiei, de repetarea unei formule "sacre" dupa dorinta, precum si alte mici detalii caracteristice zen-ului.

Scopul lor este, insa, identic cu cel din yoga: Parasirea gandirii rationale si atingerea unei stari de liniste si de meditatie calma. Pozitia sezand "impiedica ratiunea discursiva si gandirea" si faciliteaza "coborarea in centrul propriei fiinte, printr-o contemplare tacuta si lipsita de imagini". Senzatia astfel obtinuta este asemanatoare aceleia de pe urma consumului de droguri, caci "persoanele care au folosit sau folosesc droguri inteleg intrucatva natura experientelor Zen, fiind sensibilizati asupra faptului ca in mintea omeneasca exista adancimi demne de explorat".

Toate acestea nu impiedica deschiderea "catre o noua abordare a lui Hristos, mai putin dualista si mai apropiata de conceptia religioasa orientala". Chiar si cel mai incepator in meditatia Zen are posibilitatea sa atinga "o senzatie de comuniune si sa aiba sentimentul unei prezente supranaturale", impreuna cu savoarea unei "taceri mistice"; prin Zen, starea de contemplatie, care pana acum le era rezervata doar catorva "mistici" initiati, este "largita", astfel, incat "cu totii au viziuni si ajung la "samadhi" (iluminare).

Autorul cartii "Christian Zen" vorbeste de o innoire a crestinismului afirmand ca experientele care duc la ea pot fi avute de oricine, fie el crestin sau necrestin. "Cred ca exista un sentiment esential al iluminarii, care nu este nici crestin nici budist, ci pur si simplu omenesc".

Si cu adevarat, la o Conventie pe temele meditatiei Zen, care a avut loc langa Kyoto, "lucrul surprizator a fost absenta desavarsita a unei credinte comune, care sa-i uneasca pe cei prezenti. Pe nimeni nu parea sa intereseze catusi de putin ce credea sau ce nu credea celalalt si nimeni, din cate pot sa-mi amintesc, nu a pomenit nici macar o singura data numele lui Dumnezeu".

Acest tip de meditatie agnostica prezinta mari avantaje din perspectiva scopurilor "misionare", pentru ca "poate fi acceptabila si pentru cei care nu (mai) au credinta, dar au o constiinta incarcata sau le e teama ca Dumnezeu a murit. Astfel de oameni nu au niciodata nimic impotriva sa stea jos si sa respire adanc. Pentru ei aceasta "meditatie" reprezinta o cautare, si mi-am dat scama ca ...cei ce cauta astfel, gasesc pana la urma pe Dumnezeu. Nu pe Dumnezeul antropomorfic pe care l-au respins, ci fiinta infinita in care traim, ne miscam si suntem".

Experienta de "iluminare" descrisa mai sus este deci esential aceeasi cu experientele "cosmice" intalnite in samanism si in multe alte religii pagane. "Eu insumi sunt convins ca se afla zagazuite in noi torente nesfarsite de bucurie, care pot fi eliberate prin meditatie, care uneori izbucnesc cu o forta ce ne umple fiinta de o bucurie atat de extraordinara, incat nici nu ne dam prea bine seama de unde ne vine".

Autorul chiar a fost surprins sa constate ca experientele Zen sunt foarte asemanatoare cu cele penticostale, ceea ce l-a hotarat sa primeasca "Botezul Duhului" la una din "intalnirile harismatice". Dupa care a concluzionat: "Revenind la adunarea penticostala, mi se pare ca punerea mainilor, rugaciunile fratilor, ajutoarele lor catre ceilalti, toate acestea constituie forte capabile sa elibereze potentialul uman de iluminare psihica, mai ales in cazul persoanei care practica cu perseverenta meditatia zazen".

Natura experientei penticostale sau "harismatice" va fi examinata in capitolul sapte al acestei carti.

*

Modul si motivele pentru care Ortodoxia respinge aceste practici sunt aceleasi ca si in cazul yogai asa-zis crestine. Deosebirea intre "Zenul crestin" si "Yoga crestina" este ca, primul este mai popular si nu atat de ezoteric ca cea de-a doua. Iar persoanele capabile sa afirme ca experientele agnostic-pagane, de tip Zen, pot constitui "baza unei reinnoiri mistice crestine", sunt cu totul straine de adevarata si marea traditie patristica ortodoxa, care presupune o credinta arzatoare, convingeri adevarate si lupta intensa ascetica.

Vedem insa cum acest autor ignorant al traditiei filocalice nu ezita sa tarasca Filocalia si "marile scoli ale Ortodoxiei" in paginile cartii sale, zicand ca si ele ajuta la obtinerea unei stari de "liniste si pace contemplativa" si ca sunt tot atatea exemple de "practici Zen din interiorul traditiei crestine". El recomanda chiar si rostirea rugaciunii lui Iisus in timpul meditatiei Zen, pentru cei care doresc.

Dar aceasta ignoranta devine cu deosebire periculoasa atunci cand ea se salasluieste in cineva chemat sa instruiasca pe altii si care, la cursurile sale, recomanda studentilor sai sa experimenteze "misticismul sezand in pozitie zazen, timp de patruzeci de minute in fiecare seara".

Toate acestea se intampla pentru ca traim vremuri cand proorocul mincinos se afla si in persoana cate unui ins bine intentionat dar ignorant, care, cu convingerea ca lupta pentru fericirea aproapelui, nu face altceva decat sa-l impinga la dezastrul psihic si spiritual.

3. Meditatia transcendentala

Tehnica de meditatie orientala cunoscuta sub numele de "Meditatie Transcendentala" (sau pe scurt MT), a atins in putini ani un asemenea grad de popularitate, mai ales in America, si este propovaduita prin mass-media intr-un mod atat de zgomotos, incat orice persoana care vrea sa studieze serios curentele religioase contemporane, este tentata sa o lase la o parte, considerand-o un produs supradimensionat al industriei publicitare americane. Tentatie care ar constitui o greseala, pentru ca in aspectele sale de baza MT nu difera semnificativ de Yoga sau de Zen, iar la o privire mai atenta, se dovedeste chiar a fi mai autentic "orientala", decat oricare din formele sincretice si artificiale ale "yogai crestine" sau "zenului crestin".

Potrivit unui manual, devenit deja clasic despre aceasta miscare * , "meditatia transcendentala" (MT) a fost adusa in America (unde a avut un succes spectaculos) de un yoghin indian destul de "neortodox", pe nume Maharishi Mahesh Yogi, incepand sa capete un puternic avant mai ales dupa 1961. In 1967 publicitatea sa a ajuns la apogeu cand binecunoscutul grup de muzica "Beatles" s-a convertit la MT, renuntand astfel la droguri; dar grupul a abandonat in scurta vreme miscarea (continuand insa sa mediteze) si Maharishi a intrat astfel in declin, cu atat mai tare cu cat turneul sau american din anul urmator, de data aceasta efectuat impreuna cu un alt grup de cantareti convertiti (pe nume "Beach Boys") s-a dovedit a fi un dezastru financiar.

* Toate citatele din acest capitol sunt extrase din cartea lui Jhan Robbins si David Fisher Tranquility Without Pills - All about Transcendental Meditation (Calm fara pastile - meditatia transcendentala de la A la Z), Peter H. Wyden, Inc; N.Y.,1972

Totusi miscarea a continuat sa creasca: pana in 1971 existau cam 100.000 de "meditatori" si 2000 de instructori calificati, ceea ce o facea de departe cea mai importanta miscare de "spiritualitate orientala" din America. In 1975 miscarea a atins apogeul, cu aproape 40.000 de cursanti in fiecare luna si cu peste 600.000 de simpatizanti. In toti acesti ani ea s-a folosit intens in cadrul armatei, in invatamantul de stat, in inchisori, spitale, anumite grupuri religioase, si chiar in interiorul unor parohii ale Arhiepiscopiei grecesti din America, fiind considerata o forma neutra de "terapie mentala", compatibila cu orice practica sau credinta religioasa.

Cursurile MT sunt, trebuie s-o spunem, parca special croite pentru modul de viata american, ele fiind chiar numite cu simpatie "cursuri despre cum sa fii fericit fara sa incerci cu adevarat". Maharishi insusi le numeste tehnici care sunt la fel de usoare "precum spalatul pe dinti". Maharishi a fost chiar aspru criticat de alti yoghini hindusi pe motivul ca vulgarizeaza vechea traditie indiana Yoga si ca pune la indemana maselor, pentru bani, practici ezoterice milenare (in 1975 taxele pentru un curs erau de 125 $, 65 $ pentru studenti, si progresiv mai ieftine pentru elevi de liceu, elevi de gimnaziu si prescolari).

In scopurile, premisele si rezultatele sale, MT nu difera semnificativ de "Yoga crestina" sau de "Zen-ul crestin"; sau difera doar printr-o simplificare extrema a tehnicilor si a intregii sale filosofii, prin usurinta cu care se ajunge la rezultatele dorite.

Ca si ele, MT nu necesita nici un fel de convingeri, capacitate de intelegere sau coduri morale si nici macar sa fii de acord cu filosofia sau ideile sale". Ea este pur si simplu o tehnica, care "se bazeaza pe tendinta naturala a mintii de a cauta fericirea si placerea... In timpul meditatiei transcendentale mintea cursantului trebuie sa urmareasca exact lucrul care i se pare mai firesc si mai placut in acel moment".

"Meditatia transcendentala este in primul rand o practica si numai dupa aceea o teorie. Si este esential ca la inceput persoana sa nu-si foloseasca deloc capacitatea de gandire intelectuala".

Tehnica conceputa de Maharishi este aceeasi in toate centrele MT din lume: Dupa doua cursuri introductive, persoana plateste taxa si apoi merge la "initiere", ducand cu sine o colectie aparent bizara de obiecte, dar invariabil aceeasi: trei varietati de fructe dulci, cel putin sase flori proaspete, si o batista curata.

Aceste articole sunt puse intr-un cos si introduse in "camera de initiere" care este foarte mica si in care se afla o masa cu portretul guru-lui lui Maharishi deasupra; pe aceasta masa, pe care arde tamaie si pe care se afla o lumanare aprinsa in permanenta, se plaseaza si cosul cu ofrande. Discipolul se afla singur in acea incapere impreuna cu invatatorul sau, care trebuie sa fi fost si el obligatoriu initiat si instruit de Maharishi personal.

Ceremonia din fata portretului dureaza o jumatate de ora si consta dintr-o intonare usoara a unei melodii in cuvinte sanscrite (al caror inteles ramane necunoscut initiatului) si, de asemenea, din intonarea numelor "maestrilor" yoga din trecut. La sfarsitul ceremoniei, initiatului i se desemneaza o "mantra", adica un cuvant sanscrit secret, care trebuie repetat fara intrerupere in timpul meditatiei si pe care nu are voie nimeni sa-l cunoasca in afara de maestrul celui in cauza.

Traducerea engleza a acestei ceremonii nu este niciodata dezvaluita celor ce se initiaza; ea este cunoscuta doar de invatatori si de cei care sunt ei insisi initiatori. Ea exista insa intr-un manual nepublicat, intitulat "The Holy Tradition" (Sfanta Traditie) iar textul sau a fost tiparit mai nou ca pamflet separat de "Spiritual Counterfeits Proiect" (Dosarul Falsuri Spirituale) din Berkeley.

Aceasta ceremonie nu este nimic altceva decat traditionalul ritual hindus de inchinare la zeii (puja), in care se includ guru zeificat al lui Maharishi (Shri Guru Dev) si intregul sir de "maestri", prin care el insusi si-a primit initierea.

Ritualul se incheie cu o serie de douazeci si doua de "ofrande" aduse in fata guru-lui lui Maharishi (adica a portretului sau), dupa fiecare ofranda adusa rostindu-se cuvintele "Ma plec in fata lui Shri Guru Dev". La incheierea ceremoniei, initiatorul se pleaca pana la pamant in fata portretului lui Shri Guru Dev si il invita si pe cel ce se initiaza (novice) sa faca la fel; numai dupa acest moment se castiga statutul de initiat. (Plecaciunea nu este obligatorie pentru initiat, dar ofrandele sunt).

Iata cum este introdus agnosticul modern, de cele mai multe ori pe nesimtite, in sfera practicilor hinduiste; el este condus spre a executa un gest la care stramosii sai crestini nu ar fi consimtit niciodata, preferand sa fie mai curand ucisi in cele mai sangeroase torturi. Acest gest se numeste inchinare la idoli. In plan spiritual, explicatia succesului spectaculos al meditatiei transcendentale consta in "simpla" comitere a acestui pacat capital si nu neaparat in respectarea tehnicii psihice in sine.

Odata initial, practicantul meditatiei transcendentale mediteaza cate douazeci de minute de doua ori pe zi (exact timpul recomandat si de "Yoga crestina"), lasandu-si mintea sa se desfasoare liber si repetand "mantra" cat mai des considera el necesar; experientele care apar sunt supuse frecvent controlului maestrului.

Foarte curand persoana incepe deja sa patrunda intr-o noua stare de constiinta, care nu este nici de somn si nici de veghe. Ea este starea de "meditatie transcendentala". Caci "meditatia transcendentala produce o stare de constiinta, care nu se poate compara cu nici o experienta trecuta a persoanei respective sau care se poate compara doar cu starea de meditatie Zen la care se ajunge insa dupa ani indelungati de practica intensa".

"Spre deosebire de tehnicile orientale de tip yoga, care cer eforturi de ani de zile pentru a se ajunge la o performanta, practicand meditatia transcendentala, se ajunge practic la aceleasi rezultate intr-un interval de minute". Din unele marturii personale aflam ca este vorba de o "stare de implinire", asemanatoare senzatiei din urma consumului de droguri. Dar Maharishi prefera sa o descrie in termeni hindusi mai traditionali: "Cand individul a atins performanta de a-si constientiza permanent aceasta stare, se cheama ca a atins nivelul constiintei cosmice, telul oricarui adevarat meditator". In starile avansate de MT se trece la executarea de pozitii yoga, dar acestea nu sporesc neaparat calitatea tehnicii de baza; si nici nu sunt cerute exercitiile de disciplina fizica obisnuite.

Odata "starea de existenta transcendentala" atinsa, nu se mai cer decat cele patruzeci de minute de meditatie zilnica, caci MT nu este destinata pentru o viata dusa in recluziune, ca in India, ci se adreseaza (in America) celor cu o viata activa in societate. "Meritul" lui Maharishi consta, asadar, in aceea ca el a pus la indemana tuturor practici care pana atunci fusesera rezervate doar catorva alesi.

Aceste mase gaseau in MT rezolvarea tuturor problemelor lor: Drogatii reuseau sa se lase de droguri, familiile se refaceau, toata lumea devenea mai fericita si mai sanatoasa; fetele instructorilor MT erau in permanenta zambitoare si plesnind de bucurie. Caci MT nu inlocuieste alte religii, ci "le intareste" pe cele care exista deja, indiferent de credinta lor. "Crestinii" protestanti sau catolici gasesc si ei ca aceasta practica le adanceste propria religie si le-o imbogateste cu noi intelesuri.

Succesul facil si spectaculos al MT, desi simptomatic pentru pierderea progresiva a valorilor si a mentalitatii autentic crestine in omenirea contemporana, a fost in acelasi timp cauza declinului meditatiei transcendentale insasi. Poate mai mult decat oricare alta din miscarile de "spiritualitate orientala", MT a avut caracterul unei "mode", iar ambitia proclamata de Maharishi de a "initia" intreaga omenire este in mod evident condamnata la esec.

Dupa anul de varf 1975, inscrierile la cursuri MT au scazut stabil si atat de dramatic incat in 1977 organizatia a anuntat deschiderea unei noi serii de cursuri pentru "avansati" cu scopul vadit de a recastiga popularitatea pierduta. Ele ambitionau sa-i invete pe initiati cum sa dobandeasca "siddhis" sau "puteri supranaturale", adica cum sa treaca prin zid, cum sa devina invizibili, cum sa leviteze si sa zboare in aer, si asa mai departe.

Noul program a fost intampinat cu cinism, in pofida faptului ca brosura sa publicitara afisa pe coperta un "meditator" in plina "levitatie" (vezi revista Time, 8 aug.1977). Daca aceste cursuri (care costa pana la 3000 de dolari) vor produce sau nu rezultatele pretinse - care tin de recuzita fachirului din Ceylon (vezi mai sus) - nu stim. Dar in orice caz, MT este dovedita a fi o faza a interesului pentru ocultism, manifestata de societatea umana in a doua parte a secolului XX. Iar rezultatele acestui interes sunt si ele graitoare. S-au dat publicitatii multe cazuri de instructori si discipoli MT, care au fost loviti de maladiile obisnuite ale celor care se ocupa cu practici oculte: boli mintale si nervoase, sinucideri, tentative de crima, posedari de natura demonica.

In 1978, Curtea Federala a Statelor Unite a luat pana la urma hotararea ca MT este intr-adevar de natura religioasa si deci predarea ei in scoli este interzisa *: textul complet al deciziei federale in cazul Malnak contra Maharishi Mahesh Yogy **. Aceasta decizie va limita fara indoiala si mai mult influenta "MT" in care multi vor continua poate sa vada o forma de meditatie compatibila cu crestinismul; atitudine care, din pacate, exista si constituie si ea un trist semn al vremilor.

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Eu sunt Adevarul. Pentru o filosofie a crestinismului