N-a venit ca să I se slujească, ci ca să slujească El. (Marcu 10, 45)
Prin exemplul Său, Mântuitorul ne-a învăţat să nu trăim ca să ni se slujească, ci ca să slujim noi înşine. Asta nu e uşor de împlinit. Deşi oamenii vorbesc adesea despre măreţia slujirii aproapelui, pentru a sluji cu adevărat trebuie totuşi să fim pătrunşi de lucrarea Duhului Sfânt. Esenţa învăţăturii lui Hristos constă în a vedea în orice întâlnire, chiar şi într-una întâmplătoare, prilejul de a sluji cuiva.
Iubindu-L pe Dumnezeu din toată inima noastră, nu putem să nu ne iubim şi aproapele; orice slujire adusă acestuia este o slujire adusă lui Hristos însuşi. In parabola despre Infricoşătoarea Judecată ni se arată limpede acest lucru. Domnul primeşte El însuşi tot ce facem pentru fraţii noştri sărmani, umili. Toată viaţa noastră s-ar transfigura dacă am reuşi să-L vedem pe Hristos însuşi în fiecare om aflat în suferinţă pe care îl întâlnim.
Uneori regretăm că nu ne-a fost dat să trăim pe vremea Mântuitorului; ni se pare că am fi lăsat totul deoparte cu bucurie ca să-L urmăm şi să îl slujim - dar să nu uităm că şi credinţa noastră, şi slujirea noastră au mare preţ înaintea Lui şi astăzi, când au trecut atâtea veacuri de la vieţuirea Sa pe pământ. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut (Ioan 20, 29), a spus Domnul.
Văzând în fiecare om pe însuşi Hristos, nu vom îndrăzni să nesocotim pe nimeni, să ne purtăm dispreţuitor sau nepăsător faţă de cineva. Fără agitaţie şi fără zarvă, trebuie să fim mereu gata a sluji oricui cu tot ce putem. Atâta nevoie, atâta răutate, atâta foamete duhovnicească, a inimii ne înconjoară din toate părţile: credeţi că va fi greu să găsim o arenă largă pentru faptele dragostei, pentru faptele plăcute lui Dumnezeu?
Nu scrie nicăieri că Domnul a ajutat cu bani, dar ceea ce dădea El era neasemuit mai de preţ. Nu a respins pe nimeni, nu a jignit pe nimeni, nu a lăsat pe nimeni să plece de la El fără un cuvânt de dragoste şi de mângâiere. In acest înţeles, fiecare poate urma lui Hristos fiind blând şi bun cu oricine i se adresează. Având mereu în inimă dorinţa sinceră de a-i uşura aproapelui nostru povara, putem face multe, aducând folos şi mângâiere oriunde este cineva apăsat de o povară istovitoare.
Orice simţământ meschin de orgoliu şi de trufie, care ne împinge să aşteptăm ceva de la alţii, va dispărea din omul ce are cu adevărat în el Duhul lui Hristos. Mulţumindu-ne să ocupăm în viaţă un loc cât se poate de modest, să ne străduim să stăm de veghe, având mijloacele încinse (Luca 12, 35) pentru a fi mereu gata să spălăm picioarele fraţilor noştri mai mici, luând pildă de la Hristos.
Nici o muncă nu i se poate părea înjositoare celui ce are în el Duhul lui Hristos! Dimpotrivă, la gândul că El, Cel Atotputernic şi Atotsfânt, a fost între oameni ca unul ce slujeşte (Luca 22, 27), vom năzui să fim vrednici a ne atinge de orice trudă care înnobilează omul: Care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru... şi cine se va smeri pe sine va fi înălţat (Matei 23, 11-12).
Fragment din cartea "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia
Cumpara cartea "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului"
-
Slujirea lui Dumnezeu doar la batranete?
Publicat in : Pilda zilei
-
Predica la Duminica Tuturor Sfintilor
Publicat in : Predici de duminica -
Sfantul Ilarion Troitki
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.