Toți părem să avem etichete și să punem etichete. Cu siguranță, ne pripim, calomniem, jignim. Hristos nu i-a spus lui Zaheu că e pitic, nici Mariei Magdalena că e desfrânată, nici lui Dismas că e bandit, nici lui Matei că e autist.

Tema etichetării oamenilor este una profundă și relevantă în viața creștină, iar mesajul Evangheliei subliniază o perspectivă unică asupra acestei chestiuni: aceea de a nu judeca superficial, de a nu ne grăbi să punem etichete și de a vedea valoarea fiecărei persoane dincolo de aparențe sau de greșelile trecute. Hristos, prin exemplul Său, ne învață să privim oamenii cu compasiune și înțelegere, renunțând la judecăți pripite și etichete degradante.

Etichetele sunt, în general, simplificări care, de multe ori, ajung să distorsioneze esența persoanelor. Ele sunt adesea bazate pe aparențe sau pe fapte trecute, nefiind capabile să surprindă adevărata valoare și complexitate a unei ființe umane. Atunci când punem etichete, riscăm să reducem o persoană la o singură caracteristică, închizând-o într-o definiție îngustă și limitativă. Tocmai de aceea, Hristos ne dă exemplul unei alte abordări: El nu a numit-o pe Maria Magdalena „păcătoasă”, deși aceasta era cunoscută în cetate pentru greșelile ei. Nu l-a numit pe Zaheu „pitic” sau „hoț”, deși era vameș, și nici pe tâlharul de pe cruce „bandit”, deși acesta a greșit mult în viață.

Prin acest comportament, Hristos a transmis un mesaj profund: etichetele ne împiedică să ne apropiem cu adevărat unii de alții, ne împiedică să vedem în ceilalți posibilitatea schimbării și a mântuirii. Etichetele sunt, de fapt, bariere pe care ni le ridicăm noi înșine, lipsindu-ne astfel de puterea iubirii și a compasiunii.

În întâlnirea Sa cu oamenii, Mântuitorul a arătat că valoarea unei persoane nu se măsoară prin greșelile sale, ci prin potențialul său de a iubi, de a se îndrepta și de a contribui la binele celorlalți. În episodul cu Zaheu, de exemplu, deși acesta era cunoscut ca un vameș și era probabil urât de mulți din cauza profesiei sale, Hristos îi vorbește cu iubire și îl invită să coboare, să vină aproape de El. Acest act de apropiere din partea lui Iisus are un efect transformator asupra lui Zaheu, care decide să își schimbe viața, să împartă averea și să îndrepte greșelile făcute față de alții. Prin aceasta, observăm cum iubirea necondiționată poate produce o schimbare autentică, un fenomen pe care etichetarea și disprețul nu le-ar putea aduce niciodată.

La fel, întâlnirea cu Maria Magdalena este o lecție despre milă și iertare. Deși aceasta era cunoscută pentru trecutul său păcătos, Hristos o primește și o iartă fără să-i reproșeze ceva. Ceea ce contează pentru El nu este ce a fost ea, ci cine poate deveni. Așadar, iubirea lui Hristos este una eliberatoare, care nu împiedică și nu condiționează, ci vede în fiecare om o făptură a lui Dumnezeu, capabilă de schimbare și de creștere spirituală.

Un alt exemplu este cel al lui Dismas, tâlharul de pe cruce, căruia Hristos îi promite intrarea în Rai pentru pocăința sa sinceră. Această promisiune arată că, în fața iubirii divine, toate păcatele și etichetele pot fi lăsate deoparte. Ceea ce contează nu este eticheta pe care o purtăm sau pe care o primim de la ceilalți, ci sinceritatea sufletului nostru, deschiderea față de iertare și dorința de a fi mai buni.

Prin aceste exemple, Hristos ne învață să ne raportăm la ceilalți nu prin prisma defectelor lor, ci prin potențialul lor divin. Învățătura creștină promovează respectul pentru demnitatea fiecărei persoane și iubirea necondiționată, fără a ne grăbi să judecăm sau să categorisim pe cineva. Atitudinea creștină față de semeni ar trebui să fie una de milă și compasiune, căci, în final, toți suntem imperfecți și toți avem nevoie de iertare.

Astăzi, mai mult ca oricând, societatea tinde să eticheteze oamenii, să judece rapid și să se îndepărteze de valorile compasiunii și ale înțelegerii. Acest comportament duce la distanțare și la o lipsă de empatie între oameni. Când ne permitem să etichetăm, uităm că fiecare persoană este o ființă unică, cu experiențe, lupte și suferințe care nu pot fi înțelese pe deplin decât prin apropiere și dialog sincer.

Hristos ne arată calea iubirii, care este complet opusă etichetării și judecării superficiale. El ne invită să vedem în fiecare om o creație a lui Dumnezeu, demnă de iubire și de respect. Să renunțăm la etichete și să încercăm să fim mai înțelegători, mai empatici și mai iertători, pentru a construi o societate bazată pe valori autentice și pe comuniune. Numai astfel vom putea să ne apropiem unii de alții și să ne sprijinim în drumul nostru spre Dumnezeu.

Autist am fost și nu M-ați ignorat

În tradiția ortodoxă, învățătura despre om se bazează pe ideea că fiecare persoană este creată după „chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (Geneza 1:27). Aceasta înseamnă că orice ființă umană, indiferent de condiția sa fizică, mentală sau emoțională, are o valoare și o demnitate inestimabile. Din această perspectivă, creștinul este chemat să vadă în aproapele său nu doar o persoană, ci o manifestare a iubirii divine, care merită respect, înțelegere și grijă. În acest context, vom explora cum ne purtăm ca și creștini ortodocși cu persoanele cu dizabilități și cu cele ce au tulburări din spectrul autist.

Persoanele cu dizabilități și cu tulburări din spectrul autist au, în adâncul ființei lor, același suflet creat de Dumnezeu și chemarea la comuniune și mântuire. Tradiția ortodoxă ne învață să privim la ele nu prin prisma slăbiciunilor fizice sau psihologice, ci prin prisma valorii lor eterne. Părinții Bisericii și mulți sfinți ortodocși ne învață că orice suferință poate avea o dimensiune spirituală, iar orice provocare poate fi o cale spre iubire și sfințenie. Persoanele cu dizabilități și cei cu tulburări din spectrul autist pot deveni chiar exemple vii de credință și răbdare, inspirând comunitatea să cultive o inimă plină de dragoste și compasiune.

În Evanghelia după Ioan, Hristos ne poruncește „să ne iubim unii pe alții” (Ioan 13:34). Această poruncă nu exclude pe nimeni, ci ne provoacă să depășim barierele personale și să îmbrățișăm pe toți cei din jurul nostru. În contextul dizabilităților și tulburărilor din spectrul autist, această iubire trebuie să fie activă, manifestându-se prin acceptare, grijă și înțelegere.

Un creștin ortodox trebuie să fie sensibil la nevoile speciale ale celor care suferă. A-i iubi înseamnă a ne pune în locul lor, a încerca să înțelegem dificultățile lor și a fi alături de ei în mod necondiționat. Un exemplu de astfel de iubire se găsește în viețile sfinților care s-au dedicat ajutorării celor bolnavi și suferinzi, cum ar fi Sfântul Pantelimon și Sfântul Nectarie, care au arătat o compasiune neobosită față de cei suferinzi.

Solidaritatea și ajutorul comunității

În viața ortodoxă, comunitatea joacă un rol esențial. Creștinismul ortodox subliniază ideea de comuniune și de viață împreună în Hristos. O comunitate ortodoxă autentică trebuie să fie deschisă și incluzivă, tratând cu egală considerație pe toți membrii săi, inclusiv pe cei cu dizabilități și pe cei cu tulburări din spectrul autist. Astfel, Biserica și credincioșii trebuie să lucreze împreună pentru a sprijini și integra aceste persoane în viața comunității.

Un exemplu de solidaritate creștină poate fi oferirea de programe educative și activități speciale în biserici pentru acești oameni, sprijinul pentru familiile lor și sensibilizarea comunității asupra nevoilor lor. În acest fel, comunitatea ortodoxă devine un loc de susținere și alinare, unde fiecare persoană își poate găsi un rost și o mângâiere.

Rugăciunea și îndrumarea spirituală

Rugăciunea este un alt mod esențial prin care creștinii ortodocși își pot manifesta iubirea față de cei cu dizabilități și tulburări din spectrul autist. Prin rugăciune, creștinii aduc în fața lui Dumnezeu nevoile acestor persoane și cer ajutorul Său pentru a găsi cele mai bune modalități de sprijin. Mai mult, rugăciunea este o cale de a ne curăța inimile și de a învăța smerenia. Când ne rugăm pentru ceilalți, învățăm să fim mai aproape de Dumnezeu și de aproapele nostru.

Pe lângă rugăciune, îndrumarea spirituală oferită de preoți sau monahi poate ajuta atât persoanele cu dizabilități și tulburări din spectrul autist, cât și familiile acestora să înțeleagă și să accepte provocările lor ca o parte a planului lui Dumnezeu, găsind în credință puterea de a merge mai departe.

Valoarea jertfei și a răbdării

Învățătura ortodoxă ne arată că suferința și încercările, atunci când sunt acceptate cu răbdare, devin o formă de jertfă, prin care omul se apropie de Dumnezeu. Persoanele cu dizabilități și cu tulburări din spectrul autist, precum și cei care îi îngrijesc, sunt chemați să poarte această cruce cu credință și speranță, iar comunitatea creștină trebuie să îi sprijine în această călătorie.

Este esențial ca fiecare creștin să vadă aceste persoane nu doar ca beneficiari ai sprijinului, ci și ca modele de jertfă, răbdare și perseverență. Într-o lume care promovează succesul și eficiența, aceste persoane ne reamintesc de adevăratul sens al vieții creștine: a trăi în dragoste, a purta greutățile împreună și a căuta sfințenia în fiecare moment al vieții.

Așadar, atitudinea creștină ortodoxă față de persoanele cu dizabilități și cu tulburări din spectrul autist trebuie să fie una de iubire necondiționată, compasiune, înțelegere și sprijin activ. Biserica și credincioșii sunt chemați să fie alături de aceste persoane, oferindu-le un mediu de sprijin și acceptare. Prin iubirea lor, creștinii devin mărturisitori ai prezenței lui Hristos, care îi cheamă pe toți oamenii la unitate și mântuire.

Astfel, dragostea față de persoanele aflate în nevoie nu doar că este o expresie a iubirii față de Dumnezeu, dar și o cale de sfințire și de apropiere de El, pentru că „întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan 13:35).

Marius MATEI

• Judecata semenilor
  Publicat in : Pilda zilei
• Sa nu judecam pacatele semenilor
  Publicat in : Pilda zilei
• Cand reusim sa nu vedem pacatele aproapelui
  Publicat in : Pilda zilei
• Va rog frumos
  Publicat in : Editoriale
• Ne potrivim?
  Publicat in : Editoriale