La celebrarea praznicului plin de veselie al Sfântului Nicolae, care vesteşte apropiata sărbătoare a Naşterii lui Hristos, Biserica ne aminteşte ca întotdeauna să ne bucurăm: „Bucuraţi-vă pururea!" Anume, astfel scrie Sfântul Apostol Pavel şi parcă, temându-se să nu fie neînţeles, adaugă: „Şi iarăşi spun: bucuraţi-vă!" Nu mă îndoiesc că, auzind aceste cuvinte, unii vor crede că Apostolul Pavel a fost puţin naiv ori că a fost entuziasmat cumva de o anumită stare în acea zi când a scris aceste cuvinte.

Pentru că este cu neputinţă să ne bucurăm întotdeauna.

Este cu neputinţă deoarece viaţa nu ne bucură întotdeauna, pentru că cele care ni se întâmplă ne fac uneori să plângem, pentru că ni se întâmplă adeseori să avem parte de înfrângeri, să fim răniţi, zdrobiţi, înşelaţi, săgetaţi pur şi simplu. Din acest motiv nu ne bucurăm, ci ne întristăm.

Eu, personal, cunosc mulţi oameni care sunt trişti, care nu se bucură. Ştiu copii care adeseori se întristează, care au ochii mari plini de tristeţe. Şi au motive să fie trişti. Pe ei nimeni nu-i înţelege. Nu arareori sunt bătuţi. Nu au haine, jucării, mâncare. Mai presus de orice, le lipsesc atenţia şi dragostea. Nu vorbesc numai despre milioanele de copii nesupravegheaţi de la noi. Cunosc, de asemenea, mulţi tineri care sunt adeseori trişti. Sunt trişti pentru că totul merge rău în familia lor, ori pentru că totul este fals în şcoala lor, ori pentru că trăiesc într-o ţară în care parcă ar trebui să meargă la război, deşi se arată a fi timp de pace.

Cunosc părinţi care sunt trişti. îi doare modul de raportare al copiilor la ei, felul de viaţă al acestora. Cu mare greutate o scot la capăt, la urma urmelor, însă se întâmplă foarte adesea să nu reuşească. Nu au de lucru ori, dacă au, nu sunt plătiţi cu lunile.

Ştiu, de asemenea, oameni în vârstă care sunt trişti. Sunt trişti pentru că foamea îi face să scotocească în tomberoane. Sunt trişti deoarece şi-au vărsat sângele pentru ţară pe câmpul de bătălie şi au lucrat toată viaţa lor, fără să se cruţe pe sine, iar acum sub privirile lor patria piere şi conducerea îşi bate joc de ei. Sunt trişti pentru că sunt bolnavi şi mor în singurătate. Şi nici măcar rudele şi copiii lor nu trec să-i vadă. Arareori au motive de bucurie.

Cum dar Biserica îi cheamă pe toţi să se bucure pururea? Cumva ea greşeşte cu amar? Cheamă ea către lucruri cu neputinţă de realizat? Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie să ascultăm cu atenţie ceea ce spune Apostolul. El nu spune pur şi simplu „Bucuraţi-vă pururea", el spune „Bucuraţi-vă în Domnul". Aceasta înseamnă bucuraţi-vă întru Domnul Iisus Hristos. Intotdeauna bucuraţi-vă - pentru că Domnul Iisus Hristos va iubeşte întotdeauna şi este mereu alături de voi.

Dacă noi înţelegem aceste cuvinte, ne va deveni limpede că ele nu sunt naive, ci sunt pline de semnificaţii adânci. Permanenta bucurie la care ne cheamă Biserica, înainte de toate, este bucuria ascunsă în credinţa în Dumnezeu şi în încrederea în El. Vorbim despre acea bucurie profundă care ne face conştienţi că suntem iubiţi de Dumnezeu şi că viaţa noastră este în mâinile Lui. De la această dragoste izvorâtă din El, care atinge adâncimile inimilor noastre, raza bucuriei, care nu ne lasă nicicând, se va întâmpla ceva cu noi.

Bucuraţi-vă întotdeauna pentru că Hristos aleargă către voi, pentru că El vă ţine de mână şi pentru că El merge împreună cu voi în toată viaţa voastră, oricum ar fi ea! El este Mântuitorul nostru, El este bucuria noastră. Şi în noaptea Naşterii lui Hristos noi vom auzi bunăvestirea cerească a bucuriei care va fi cu toţi oamenii.

Căutăm noi oare această bucurie pe care doar Dumnezeu poate să ne-o dăruiască? Putem oare să primim această bunăvestire în inimă cu deplină credinţă? Şi putem oare să ne deschidem întru totul întreaga fiinţă cu bucuria şi pacea care covârşesc toată mintea?

La praznicul Sfântului Nicolae vin chiar şi aceia care merg la biserică doar de Crăciun, de Paşti şi la Bobotează. Aceşti oameni întotdeauna ne aduc aminte de mulţimea care a venit la Iordan către Sfântul Ioan Botezătorul. Ei încă nu-L cunosc pe Hristos. Pentru aceştia, Sfântul Nicolae este precum Sfântul Ioan Botezătorul. Nădăjduiesc să primească de la el, înainte de orice, izbăvire de necazurile de care cu toţii au parte din belşug. Alţii întreabă ce ar trebui să facă pentru a se mântui, ca să-L întâlnească pe Hristos, ca să aibă parte în viaţa lor de bucuria şi de pacea care izvorăsc din Dumnezeu.

Amintiţi-vă cum Sfântul Ioan Botezătorul a răspuns unor asemenea oameni că nu au nevoie de nimic ieşit din comun, că ei pur şi simplu trebuie să trăiască şi să împartă cu alţii ceea ce au, împlinindu-şi datoriile omeneşti faţă de aproapele. Cel ce are două haine, să dea una celui ce nu are. Nu aveţi nevoie de mai mult. Nu faceţi nimănui vreun rău, nici supărare. Iată cu ce trebuie să începem: cu lucrurile simple, cu ceea ce este uşor de împlinit.

Prin aceste cuvinte răspunde la toate cererile noastre Sfântul Nicolae. Dacă noi vom urma acestora, conştiinţa noastră va începe să se schimbe şi într-o zi Domnul ne va face să cunoaştem că, prin ce a primit de la El, Sfântul Nicolae, mulţumind, a devenit o stea de primă mărime în mulţimea de stele de pe bolta cerească. Slava lui este asemenea aceleia a apostolilor şi a „celui mai mare om născut din femeie". Intr-adevăr, acesta este un dar sfânt pentru cei ce cistesc Naşterea Domnului şi Pastele. Ea arată taina asemănării cu Dumnezeu. Dumnezeu S-a făcut om ca omul să poată să devină Dumnezeu. Şi această bucurie este propusă tuturor.

Bucuria este cheia cuvântului Evangheliei. Cea mai mare taină a vieţii - porunca fericirii, bucuria de nedescris. Domnul nu ne spune că ea poate să fie primită cu uşurinţă, dintr-odată, doar dacă o pofteşti. El ne atrage atenţia că prin multe necazuri ni se cuvine să intrăm întru ea. Domnul ne spune: „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri!" Răsplata va fi în veacul viitor, atunci când se va stinge orice întristare. Dar este nevoie să ştim că această bucurie este deja aici pentru a inspira adevărata viaţă. Pentru aceasta sunt necesare postul, rugăciunile către Sfântul Nicolae; pentru aceasta e nevoie de osteneala către care ne cheamă înaintemergătorul - ca noi să vedem calea.

Dreptmăritorii creştini sunt mulţi, dar, cu toate acestea, puţini sunt cei care merg în mod regulat la biserică, se mărturisesc şi se împărtăşesc auzind că astăzi ne cheamă pe noi Sfântul Nicolae făcătorul de minuni. Multe ar dobândi copiii noştri, tinerii noştri, părinţii şi bunicii noştri, despre care noi vorbim că merg în declin. Cine poate vorbi despre mulţimea minunilor săvârşite de Sfântul Nicolae? Cu toţii am auzit şi am ascultat despre ele şi poate că noi înşine ne-am convins de grabnicul ajutor al sfântului. însă, de fapt, există doar o singură minune - bogăţia Sfântului Nicolae şi bucuria noastră pururea. Pentru că, la urna urmei, scopul vieţii noastre nu constă în a nu avea necazuri, ci în a afla bucuria care alungă orice tristeţe.

Creştinii ar trebui să fie recunoscuţi după această bucurie, dacă ei cu adevărat au aflat această comoară. Ea este tot ce ne-a mai rămas, în ea constă toată viaţa noastră. O vom afla într-o zi, precum s-a întâmplat şi în pilda evanghelică despre comoara ascunsă în ţarină şi cel care nu s-a îndoit în a-şi vinde toate pentru a o cumpăra. Aceasta este împărăţia cerurilor, aceasta reprezintă pe însuşi Hristos. Dobândindu-L pe El, vei şti să te bucuri întotdeauna. însă doar cu condiţia ca eu să fac totul ca să primesc aceasta. Nu pot să primesc acest dar, ca pe o victorie neaşteptată şi nemaiauzită, decât atunci când am dat totul. Această dobândire nu se aseamănă cu nimic din cele de trebuinţă. A dori să ai aceasta şi altceva în acelaşi timp este cu neputinţă.

Sărbătoarea Sfântului Nicolae ne cheamă către fapte curajoase, către o întorsătură hotărâtoare în credinţa noastră. Dacă dorim să trăim la fel ca înainte, nu se va întâmpla nimic. Cine nădăjduieşte puţin în Dumnezeu şi în ale sale, nicicând nu va cunoaşte bucuria la care ne cheamă pe noi Domnul. Cel ce stă în fiecare zi înaintea icoanei Sfântului Nicolae şi cere ajutor pentru cele pământeşti va vedea că el stă înaintea noastră în haine de episcop al Bisericii Ortodoxe, cu Scriptura în mână, în care este scris: „Dacă noi doar în această viaţă nădăjduim în Hristos, suntem oamenii cei mai fără de credinţă..." Hristos înviat a dăruit tuturor celor ce-L iubesc pe El bucuria de foc pascală şi veşnică - aceea cu care a venit răstignindu-Se pe cruce pentru întreaga lume.

PROTOIEREU ALEKSANDR ŞARGUNOV
Cum sa dobandim bucuria duhovniceasca, Editura de suflet

Cumpara cartea "Cum sa dobandim bucuria duhovniceasca"

• Tristetea si mahnirea
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Tristetea
  Publicat in : Editoriale
• Tristetea si akedia
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: