Nu este îndeajuns ca săptămânile din post să treacă; se cuvine ca fiecare să-şi cerceteze conştiinţa şi să vadă ce a făcut bine în săptămâna prezentă şi în cea precedentă; astfel, el va putea să aprecieze cât de mult a sporit duhovniceşte, şi va putea recunoaşte patimile din care s-a îndreptat. Doar aceste reguli de vieţuire şi grija de mântuire pot face ca postul şi înfrânarea să ne fie cu folos.

Să fim mereu cu luare-aminte la mântuirea noastră şi să nu lăsăm să ne treacă zilele într-o trândăvie nelucrătoare. Să ne îngrijim mai puţin de faptul că am trecut de jumătatea postului, ci mai ales să ştim dacă am sporit în virtute şi ne-am îndreptat din vreo greşeală. Şi, într-adevăr, chiar dacă ne hrănim zilnic din cuvântul lui Dumnezeu, rămânem la fel, neschimbaţi şi fără să sporim în virtute şi fără să ne smulgem din inimă nici o sămânţă a păcatului, postul ne va aduce mai multă pagubă decât folos duhovnicesc; fiindcă acela care nu face să rodească atâta ajutor duhovnicesc va fi pedepsit cu asprime.

Vă îndemn, aşadar, să folosiţi cu folos ce vă mai rămâne din vremea postului şi pentru aceasta se cuvine ca în fiecare săptămână, în fiecare zi, să ne retragem înlăuntrul nostru, să ne curăţim sufletul de tot păcatul şi să ne sârguim să facem fapta bună. Acesta este şi îndemnul Psalmistului, care zice: «Fereşte-te de rău şi fă binele» (Psalmul 36,27); şi aceasta este esenţa postului cel adevărat. Astfel, cel violent şi mânios să-şi tempereze mânia cu ajutorul gândurilor evlavioase şi să devină blând şi răbdător; tot aşa, cel necumpătat şi leneş se cuvine să devină cumpătat şi harnic; iar cel iubitor de plăcere şi de frumuseţea cea trecătoare trebuie să îndepărteze din inima lui orice urmă de dorinţă trupească, [...] să fugă de neînfrânare şi să practice fecioria.

Ii îndemn şi pe aceia ale căror cuvinte repezite şi cutezătoare se pronunţă cu privire la orice să spună împreună cu Psalmistul: «Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele» (Psalmul 140,9); şi să nu mai vorbească de acum înainte decât cu înţelepciune şi folos, după cuvântul Apostolului, care zice: «Orice amărăciune, şi supărare, şi mânie, şi izbucnire, şi defăimare să piară de la voi» sau «Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă» (Efeseni 4, 31.29). [...]

Luaţi aminte de asemenea ca urechile voastre să nu asculte vorbe deşarte şi de clevetire, după cum ne îndeamnă Moise, care zice: «Să nu iei aminte la zvon deşert» (Ieşirea 23,1). Iar Psalmistul ne spune şi el: «Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit» (Psalmul 100,6). Să reţineţi deci din toate acestea că dobândirea virtuţilor creştineşti presupune multă strădanie şi o luare-aminte permanentă. Cea mai mică nebăgare de seamă este de ajuns uneori pentru a ne face să pierdem tot. [...]

Această luare-aminte la supravegherea tuturor simţurilor ne va înlesni mult diferitele gesturi de evlavie. Astfel, limba noastră-L va lăuda şi slăvi pe Domnul, urechile
vor asculta cuvintele cele dumnezeieşti şi sfaturile mântuitoare de care sunt purtătoare, iar mintea se va sârgui să mediteze la adevărurile credinţei; mâinile noastre, curate de orice faptă de zgârcenie sau de lăcomie, vor face fapte bune şi milostenie, iar picioarele nu ne vor mai duce la teatru şi la spectacole păgubitoare [...], ci la biserică, la casele de rugăciune şi la mormintele mucenicilor, pentru ca prin mijlocirea lor să dobândim binecuvântarea cerului şi harul de a nu mai cădea în cursele vrăjmaşului. Această îngrijire râvnitoare de mântuirea noastră va face ca postul să ne fie cu adevărat de folos, să ocolim cursele celui rău şi să dobândim mila lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Gura de Aur

• Infranarea in viata zilnica
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Infranarea
  Publicat in : Editoriale
• Infranarea
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: