Cinstirea Maicii lui Dumnezeu si a sfintilor

Cinstirea Maicii lui Dumnezeu si a sfintilor Mareste imaginea.

Unde, în ce biserici eterodoxe este pome- vAnit, înălţat, proslăvit şi chemat numele Născătoarei de Dumnezeu ca în Biserica Ortodoxă, zi de zi, an de an, ca de pildă în ectenia mică şi în ectenia cererilor: „Pe Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, slăvită Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea-Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o..." şi aşa mai departe? Strigaţi, deci, fără încetare şi cu osârdie, preoţi şi diaconi ai Bisericii Ortodoxe, numele Preabinecuvântatei Stăpânei noastre, ca să audă toţi, spre laudă şi ca să se milostivească de noi, robii ei cei nevrednici şi păcătoşi, ca să mijlocească pururea pentru noi înaintea Stăpânului vieţii noastre, a Domnului nostru Iisus Hristos şi totodată înaintea Preasfintei Treimi, fiindcă de veacuri am aflat si ne-am încredinţat cât este de puternică şi de mântuitoare rugăciunea ei pentru noi!

De câte ori nu ne-a izbăvit Patria si oraşele, poporul, satele şi pe mulţi în parte de tot felul de rele şi de nevoi, şi nu încetează a-i acoperi şi a-i mântui pe toţi cei ce se roagă, luând aminte la rugăciunile noastre osârdnice şi smerite! Unde este mărit şi preaînălţat după cuviinţă - cuvine-se cu adevărat - numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca în Biserica Ortodoxă? Să mulţumim Domnului că ne-am născut în credinţa dreaptă şi în Biserică, şi să ne străduim să fim mădulare vrednice ale ei, trăind în înfrânare, în curăţie, în smerenie, în supunere, deprinzându-ne cu faptele cele bune şi mai ales cu faptele milostivirii. Slavă Iuii Dumnezeu! Slavă Stăpânei de Dumnezeu Născătoare! ca să mă mântuiesc, şi caută cu milostivire spre lupta mea împotriva păcatelor, ocrotindu-mă de săgeţile vrăjmaşilor. Măreşte, suflete al meu, fără contenire pe Maica lui Dumnezeu, ceea ce după Dumnezeu ne este apărătoare!

Intotdeauna avem în ceruri ajutor gata: pe Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, pe care nu o au potrivnicii noştri, care n-o cinstesc după vrednicie şi nu se închină preacinstitei sale icoane. Ce conducători puternici şi geniali am biruit în războaie de-a lungul veacurilor istoriei noastre - şi numai prin credinţa în ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului şi prin puterea Lor! Plin de glorie era ca general Carol al XII-lea, plin de glorie era Napoleon, mari erau armatele lor şi bine pregătite - şi ce s-a întâmplat cu ele? Puternici au fost la vremea lor şi tătarii care ne-au înrobit, însă au fost biruiţi cu ajutorul şi mijlocirea Maicii lui Dumnezeu. Acolo a zdrobit tăriile arcurilor, arma şi sabia şi războiul... De certarea Ta, Dumnezeul lui lacov, adormit-au cei ce încălecaseră pe cai (Ps. 75, 3, 7).

Atâta timp cât Rusia va fi ortodoxă şi îi va cinsti cu osârdie pe Dumnezeu şi pe Maica lui Dumnezeu, va fi puternică şi nebiruită, căci de la început şi până acum a ieşit din toate necazurile, s-a întărit şi s-a întins prin ocrotirea şi ajutorul Maicii lui Dumnezeu în toate războaiele şi nevoile, şi cnejii, ţarii ruşi şi toată oastea iubitoare de Hristos au cinstit-o cu osârdie totdeauna pe Pururea Fecioara şi Maica.

Numind-o „Stăpână" pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, să înţelegi şi să-ţi aminteşti de câtă cinste i-a învrednicit Domnul pe creştinii ortodocşi, unindu-i într-un singur trup duhovnicesc cu cetele dumnezeieştilor strămoşi, părinţi, ale patriarhilor, apostolilor, mucenicilor, ierarhilor, cuvioşilor, drepţilor şi ale tuturor sfinţilor, iar mai ales cu însăşi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care este cu adevărat plină de har şi este în esenţă Stăpâna împărăţiei duhovniceşti a lui Hristos - Biserica, este cea mai grabnică Ajutătoare, Ajutătoare atotputernică a creştinilor şi Zid de tărie al lor, şi cu însuşi Domnul Iisus Hristos, Care este Capul Trupului - al Bisericii. Să preţuieşti cât se poate de mult această însoţire duhovnicească, din care faci parte, şi din toate puterile sufletului şi trupului să te strădui a te purta, cu harul lui Dumnezeu, în chip vrednic şi
sfânt, ca să fii vredmc de o asemenea însoţire si de mijlocirea pentru tine a Maicii lui Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor.

Creştinul ortodox trebuie să-şi amintească întotdeauna de nemăsurata bunătate dumnezeiască, vădită prin faptul că el are fericirea de a fi mădular al adevăratei Biserici a lui Dumnezeu, care cugetă drept şi mântuieşte, şi îl are drept Cap pe însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, drept Stăpână o are pe însăşi Maica lui Dumnezeu, începătoarea zidirii celei gândite a Bisericii, iar ca încheieturi îi are pe toţi sfinţii: pe apostoli, pe proroci, pe ierarhi, pe mucenici, pe cuvioşi, pe drepţi şi pe toţi cei ce au strălucit cu viaţa sfântă şi harică, bineplăcând lui Dumnezeu şi făcându-se mijlocitori pentru noi înaintea Lui. Iar cei ce se află în schisme, în erezii, în secte sau în alte religii cum să-i biruie pe vrăjmaşii mântuirii, care sunt puternici prin înşelăciunea lor, prin minciuna lor, prin hula, prin clevetirea împotriva lui Dumnezeu şi a Bisericii Lui? Cum să se mântuiască ei acolo?

Nu este cu putinţă aşa ceva. înţelegeţi, aşadar, lucrul acesta, cei care vă aflaţi în schisme, în erezii, în secte - nu purtaţi război împotriva singurei Biserici mântuitoare, ci întoarceţi-vă la ea!

Câţi nevoitori, câţi stâlpi ai credinţei a avut ca mădulare Sfânta Biserică Ortodoxă în toate veacurile! Cât de minunat i-a proslăvit Domnul pentru faptul că au sârguit să îl proslăvească prin cuvânt şi prin faptă, prin toată viaţa lor, îndrăgindu-L pe El şi mântuitoarele Lui porunci cu toată inima, cu tot cugetul, cu toată puterea, până la sfârşitul vieţii lor! Fiecare zi este închinată de Biserică pomenirii şi proslăvirii vitejilor nevoitori ai credinţei, pe care Domnul i-a încununat de-a lungul tuturor veacurilor cu cinste şi cu slavă şi care s-au proslăvit prin nenumărate şi binefăcătoare minuni! Are cu ce se lăuda Sfânta noastră Biserică! Nu este deşartă, nu este zadarnică, nu este defăimătoare, ci este fără de prihană, mântuitoare şi sfântă credinţa noastră şi Biserica Ortodoxă, şi nu o pot învinui nici un fel de eretici şi de sectanţi, dacă vor putea şi vor vrea să fie drepţi faţă de ea, în timp cei ei nu se pot lăuda pe merit, după dreptatea lui Dumnezeu, cu nici un om cu adevărat sfânt şi plăcut lui Dumnezeu, mărturisitor al credinţei drepte, cu nici un om care să fi primit mărturisirea vădită a Cerului cu privire la sfinţenia sa şi la faptul că a plăcut lui Dumnezeu: prin erezie şi schismă nimeni nu a plăcut vreodată lui Dumnezeu! Ereticilor, schismaticilor, sectanţilor, arătaţi-ne şi nouă măcar un sfânt de-al vostru: nu-l veţi găsi, chiar dacă aţi căuta o sută de ani! Oare veţi tăgădui, în chip prostesc si obraznic, realitatea nestricăciunii si a mi- nunilor sfinţilor noştri? Sunteţi proşti şi orbi!..

Veniţi la noi, voi, cei care vă daţi numele de catolici, iar pe noi ne defăimaţi ca schismatici, şi să stăm de vorbă. Să cercetăm fără patimă, după dreptatea dumnezeiască, sfinţii voştri, pe care i-a proslăvit papa, nu Dumnezeu, şi să îi comparăm cu sfinţii noştri, pe care Dumnezeu însuşi i-a mărturisit prin nenumărate vindecări minunate şi prin felurite mângâieri dăruite ortodocşilor care au alergat cu credinţă la ei! Câtă deosebire! Cum străluceşte adevărul credinţei noastre, acoperind cu lumina sa credinţa voastră întunecată de erezii si de filozofări mincinoase! Cum veţi putea voi să vă împotriviţi adevărului limpede al credinţei ortodoxe, care atât în nume, cât şi în faptă este ortodoxă şi mântuitoare? Sau veţi cuteza să vă răsculaţi, grăind nedreptate, împotriva lui Dumnezeu însuşi? Vă va smeri Dumnezeul dreptăţii şi, dacă trebuie, va înarma făptura spre răzbunare împotriva vrăjmaşilor. El este însă Îndelung-Răbdător şi aşteaptă întoarcerea celor rătăciţi. Veniţi acum voi, noilor ico- noclaşti, următorilor ai lui Luther, care ne învinuiţi pe noi că ne închinăm la idoli, care înfieraţi sfânta noastră cinstire a icoanelor, binecuvântată şi îndreptăţită de mii de ori de către Cerul însuşi prin nenumăratele minuni săvârşite asupra ortodocşilor - şi luptaţi-vă cu Dumnezeu, dacă vreţi, răsculaţi-vă împotriva adevărului mântuitor, împotriva dogmei drepte, a cărei învăţătură am primit-o şi o primim necontenit de la Dumnezeu Însuşi, mai defăimaţi-ne ca pe nişte închinători la idoli! Voi i-aţi învăţat pe sectanţi să-şi bată joc de sfintele icoane, însă mai devreme sau mai târziu aceşti ignoranţi creduli, grosolani, se vor căi amar de rătăcirea lor. Iar între adevăraţii ortodocşi nu veţi avea niciodată vreo reuşită, nu-i veţi atrage la erezia voastră, fiindcă adevăraţii ruşi si ortodocşi s-au convins de mult că cinstirea icoanelor este mântuitoare.

Inimile sfinţilor erau templu curat al lui Dumnezeu prin credinţa, sfinţenia, smerenia, ascultarea, răbdarea lor, prin dragostea lor de Dumnezeu şi de aproapele, prin bărbăţia lor, prin lepădarea lor de sine. De aceea au făcut minuni sfinţii. Ei s-au închinat pe de-a-ntregul lui Dumnezeu: Dumnezeu era totul pentru ei, întrucât ei înşişi erau cu totul ai Lui, si înrudiţi cu El, si uniţi cu El. Asa a fost si Sfântul Nicolae al Mirelor Lichiei.

SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT
ADEVĂRURILE ÎN CARE CRED, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "Adevarurile in care cred"

 

Pe aceeaşi temă

14 August 2018

Vizualizari: 103

Voteaza:

Cinstirea Maicii lui Dumnezeu si a sfintilor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE