Credinta omului

Credinta omului

Credinţa este răspunsul nostru la chemarea iubirii lui Dumnezeu; este mărturia ce vine dinlăuntrul inimii, prin care suntem încredințați că Domnul Iisus Hristos „S-a întrupat... S-a răstignit pentru noi... a înviat a treia zi, după Scripturi... S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui...”.

Acest răspuns nu se reduce la o atitudine intelectuală și nici sentimentală, care au la bază doar informații și fapte exterioare, fără „conținut”, în fond o credință marcată de îndoieli și de neliniști interioare, dar fără o așezare întru Inima lui Hristos.

Dumnezeu are mereu, și la fiecare pas, mărturii pedagogice vii și concrete, prin exemple de oameni trăind firesc și cuminte. Ei sunt acei oameni, ascunși privirilor indiscrete ale lumii, cu o credinţă „simplă” întru Hristos, Dumnezeul nostru Cel Viu, o credință pe care unii o confundă cu „incultura”. Ei sunt acei credincioși care cred în Dumnezeu „prin auzire”, în biserică, prin predica preotului. Ei sunt cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu în chip smerit, și care se împărtășesc neîncetat de Adevăr prin Sfintele Taine, prin cuvintele Sfinților și prin rugăciune personală...

Dumnezeu are înțelepciune, putere și delicatețe ca să lucrează și altfel, în inimile noastre pline de sine, niciodată însă după măsura îndărădniciei și a răutății noastre. Harul Duhului Sfânt nu a fost niciodată împiedecat de noi, oamenii, de neputințele și de căderile noastre în păcate.

Credinţa cea adevărată este să-L urmăm pe Hristos oriunde ne-ar conduce și să asumăm tot ceea ce vine peste noi, și bune, și mai puțin bune, ca din mâna lui Dumnezeu.

Credința cea adevărată înseamnă să ne apropiem de Dumnezeu „cu frică, cu credinţă şi cu dragoste”; să umblăm în Lumina Lui și să rămânem întru El orice ar fi, nu doar ascultând și primind mărturia și învățătura mântuitoare a lui Hristos, ci mai ales împlinind-o ca cei ce suntem ai Lui.

Credința în Sf. Treime înseamnă să ne lăsăm atraşi de Tatăl şi de Fiul prin iubirea dintre Ei; să ne unim cu Fiul şi, prin El, cu Tatăl, pentru ca astfel să intrăm în Viaţa care este întru Hristos Dumnezeu.

Aceasta este CREDINȚA care deranjează pe omul „modern”, pe omul snob, care se autodefinește ca „emancipat” și „progresist”, în realitate „impregnat” cu credințe contrafăcute, „croite” artificial după bunul său plac, în consens cu propriile interese, cu păcatele și patimile lumii.

Pentru Sf. Grigorie Palama, credinţa, nădejdea și dragostea își primesc puterea din comuniunea cu Dumnezeu. Nu atât mărturisirea binecredincioasă, ci mai ales întemeierea neclintită pe cele făgăduite de Dumnezeu este credința sădită de Dumnezeu, nu inventată de om.

„Fără credinţă nu este cu putinţă să fim plăcuți lui Dumnezeu...” (Evrei 11, 6), și numai în credință putem contempla cele făgăduite nouă de Mântuitorul Iisus.
Credinţa cea adevărată este dar al lui Dumnezeu şi rod al Duhului Sfânt. Ea reprezintă convingerea neclintită, formată cu ajutorul harului divin, prin care credem ca adevărate toate descoperirile făcute de Dumnezeu și toate făgăduințele Lui care se vor împlini la timpul potrivit.

Credinţa este virtute, întrucât a rămâne credincios și a spori întru credință ţine de voinţa noastră, fiind un act teandric, în care lucrarea omului se împleteşte cu lucrarea lui Dumnezeu.

Întrebat fiind, cum se poate întări credinţa, Sf. Paisie Aghioritul a răspuns: „Credinţa se întăreşte cu ajutorul rugăciunii. Un om care nu şi-a cultivat credinţa sa de mic, dar are dispoziţie bună, o poate cultiva prin rugăciune cerând de la Hristos să-i adauge credinţă. Să cerem de la Hristos să ne adauge credinţă şi să ne-o mărească. Ce i-au spus Apostolii lui Hristos? Oare n-au spus: Adaugă-ne credinţă? Când spui adaugă, înseamnă că te încredinţezi pe tine lui Dumnezeu. Pentru că de nu se încredinţează cineva pe sine lui Dumnezeu, ce să-i adauge Dumnezeu? Cerem de la Dumnezeu să ne adauge credinţă, nu ca să facem minuni, ci ca să-L iubim mai mult”.

De asemenea, Sf. Paisie Aghioritul spunea că omul trebuie să se lase cu încredere în seama lui Dumnezeu şi să-şi facă datoria cu „mărire de suflet”. Pentru că dacă nu ne încredem în Dumnezeu, astfel încât să ne lăsăm cu desăvârşire în mâinile Lui, atunci ne vom chinui. „De obicei oamenii aleargă mai întâi la mângâierea omenească şi, după ce sunt dezamăgiţi de oameni, abia atunci scapă la Dumnezeu. Dar dacă vrem să nu ne chinuim, să cerem mângâierea dumnezeiască, deoarece aceasta este singura mângâiere adevărată. Nu ajunge credinţa în Dumnezeu, ci este nevoie şi de încredere în Dumnezeu. Încrederea în Dumnezeu atrage ajutorul Lui. Creştinul crede şi se încrede pe sine lui Dumnezeu până la moarte, şi atunci vede în mod curat mâna lui Dumnezeu cum îl mântuieşte” (Sf. Paisie Aghioritul).

Între credință și dragoste există o legătură indestructibilă. Acest lucru înseamnă că pentru a-L iubi pe Dumnezeu, trebuie să credem din toată inima în El. „Mai întâi este credinţa şi apoi vine dragostea. Trebuie ca cineva să creadă, ca să iubească. Nu poate iubi ceva în care nu crede. De aceea, ca să iubim pe Dumnezeu, trebuie să credem în Dumnezeu. Potrivit cu credinţa pe care o are cineva este şi nădejdea, şi dragostea, şi jertfa pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. Credinţa fierbinte în Dumnezeu naşte dragostea fierbinte faţă de Dumnezeu şi faţă de semenul nostru... Credem mult, iubim mult. Dacă credinţa noastră este căldicică, şi dragostea noastră va fi căldicică. Dacă credinţa noastră este fierbinte, şi dragostea noastră va fi fierbinte” (Sf. Paisie Aghioritul).

Să ne aducem aminte de ceea ce spunea Sf. Chiril al Ierusalimului: credinţa are o putere atât de mare, încât se mântuieşte nu numai cel care crede, ci unii chiar sunt mântuiţi prin credinţa altora. Este și cazul slăbănogului din Capernaum, vindecat de Mântuitorul Iisus datorită credinţei celor care l-au purtat și l-au coborât prin acoperişul casei: „Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” (Marcu 2, 3-5).

Sorin Lungu

Despre autor

Sorin Lungu Sorin Lungu

Colaborator
264 articole postate
Publica din 18 Ianuarie 2018

Pe aceeaşi temă

04 Iunie 2020

Vizualizari: 1288

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

credinta

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Predici si Cuvantari
Predici si Cuvantari Cuviosul a slujit și a predicat cu timp și fără timp. Omiliile sale, rostite ori de câte ori avea ocazia, însă cu precădere în duminici și sărbători, precum și în ajunul praznicelor și în serile de vineri și de duminică, au ajutat foarte mult la 80.00 Lei
Cuvinte care vindeca. Despre regasirea sensului intr-o lume haotica
Cuvinte care vindeca. Despre regasirea sensului intr-o lume haotica Cuvinte care vindecă s-a născut din întâlnirea noastră – un preot ortodox și un psiholog, amândoi preocupați de același lucru: cum putem reda cuvintelor greutatea lor firească și cum putem crea spații de viață în care oamenii să se simtă înțeleși, respect 63.32 Lei
Parintele Dumitru Staniloae - o viziune filocalica despre lume
Parintele Dumitru Staniloae - o viziune filocalica despre lume Rezultat a peste jumătate de secol de susținută activitate teologică, opera părintelui Stăniloae continuă încă să intimideze prin vastitatea aproape incredibilă a abordărilor și concretizărilor. Interesul pe care acestea îl suscită în Occident este 33.83 Lei
Sfantul Cuvios Marturisitor Sofian de la Antim. Viata si invataturile
Sfantul Cuvios Marturisitor Sofian de la Antim. Viata si invataturile Părintele arhimandrit Sofian Boghiu, fost stareț al mănăstirilor Antim și Plumbuita din București, a fost una dintre cele mai rodnice personalități ale monahismului românesc din secolul al XX-lea, un trăitor exemplar al Evangheliei Mântuitorului 42.29 Lei
Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant
Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant Părintele Dumitru Stăniloae este cu siguranță cel mai mare teolog ortodox al sfârșitului secolului XX. Vastă și profundă, opera sa exprimă în același timp sensibilitatea mistică și rigoarea dogmatică a Ortodoxiei patristice, cât și geniul specific al 21.14 Lei
Indumnezeire si etica in „Spiritualitatea ortodoxa. Ascetica si mistica” a parintelui Dumitru Staniloae
Indumnezeire si etica in „Spiritualitatea ortodoxa. Ascetica si mistica” a parintelui Dumitru Staniloae „Cartea de față - teza de doctorat a teologului german Jürgen Henkel susținută în 2001 la Facultatea de Teologie Evanghelică a Universității din Erlangen - e o excelentă introducere în teologia ascetică și mistică a Bisericii Ortodoxe așa cum a fost 42.29 Lei
Viata, minunile si prorociile Sfantului Serafim de Virita (1866-1949)
Viata, minunile si prorociile Sfantului Serafim de Virita (1866-1949) Într-o epocă marcată de suferință și prigoană, când credința era greu încercată, iar Biserica Ortodoxă părea aproape nimicită, Sfântul Serafim de Vîrița a fost lumină, nădejde și mângâiere pentru multe suflete rănite. Așa cum spunea adesea părintele 28.54 Lei
Stiinta si religia - editia a doua
Stiinta si religia - editia a doua Știința și religia este o lucrare de neegalat atât în literatura de specialitate rusă, cât și în cea străină. Ideea scrierii unui articol dedicat relației dintre știință și religie i-a venit lui Valentin Feliksovici Voino-Iasenețki (numele de mirean al 23.26 Lei
Domnul Duhurilor - lumea nevazuta si razboiul duhovnicesc impotriva falsilor dumnezei
Domnul Duhurilor - lumea nevazuta si razboiul duhovnicesc impotriva falsilor dumnezei Lumea nevăzută şi războiul duhovnicesc împotriva duhurilor care au încercat să uzurpe domnia lui Dumnezeu Cel slăvit în Treime sunt subiectul cărţii Domnul duhurilor. Părintele Andrew S. Damick foloseşte ca instrumente istoria, Scriptura, mitologia, scrie 42.29 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact