După cum spun Părinţii, toate câte au făcut oamenii de-a lungul vieţii, de când au văzut lumina şi până au intrat în mormânt, se vor descoperi în chip minunat înaintea lui Hristos.

Hristos vădeşte starea fiecăruia mai întâi ca Cel ce este Cuvântul lui Dumnezeu, descoperitorul voii Lui şi izvorul poruncilor Sale. Căci, după cum spune Apostolul Pavel: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura dintre suflet şi duh, dintre încheieturi şi măduvă şi este judecător al simţirilor şi cugetelor inimii. Şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite pentru ochii Celui în faţa Căruia noi vom da socoteală“ (Evr. 4, 12-13). La rândul său, Sfântul Simeon Noul Teolog spune şi el: „atunci nici slava, nici demnităţile, nici bogăţiile lumii, nici cunoaşterea profană, nici discursurile cele frumoase, nimic altceva din lucrurile sau averile de pe pământ nu vă vor fi de vreun folos când Dumnezeul meu va judeca toate şi pe toţi. Ci Cuvântul Stăpânului care a fost trecut cu vederea de noi va sta atunci în faţa fiecăruia dintre noi şi va judeca pe oricine nu L-a păzit [...] venind în întâmpinarea noastră vai mie! -, porunca va arăta pe cel ce e necredincios sau credincios, ascultător sau neascultător faţă de cuvintele Stăpânului, pe cel grijuliu sau fără grijă, şi aşa vor fi despărţiţi cei nedrepţi de cei drepţi, cei neascultători de cei ce au ascultat în toate de Hristos, cei ce iubesc lumea de cei ce iubesc pe Dumnezeu".

Apoi, vom fi judecaţi de Hristos, pentru că El este şi lumină (In 1, 4-5; 8, 12; 12, 46). Iar în ziua Judecăţii, după cuvântul Scripturii, El Se va arăta în slavă, adică în lumina necreată. Şi strălucind lumina aceea peste toţi, se vor descoperi până în străfunduri, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, făptura şi făptuirea fiecăruia. Atunci oamenii se vor arăta cu totul goi, spun Părinţii urmând cuvântul Apostolului (Evr. 4, 13).15 „Toate faptele noastre vor fi dezvăluite şi se vor da pe faţă în văzul tuturor. Căci se vor judeca atunci şi cele ascunse ale sufletului. „Fericit cel care, în ziua dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, când Domnul va veni ca să se lumineze cele ascunse şi să se dea pe faţă voile inimii, nu se va ruşina să stea în lumina aceea care vădeşte de păcat, fără să aibă a roşi din pricina unei conştiinţe întinate de patimi".

„Atunci, la Venirea Domnului - scrie Sfântul Simeon Noul Teolog -, lumina cea ascunsă acum se va descoperi celor ce n-au voit să vină acum la lumină, ci au urât-o, şi toate cele ascunse ale lor se vor face arătate. Şi aşa cum fiecare dintre noi, oamenii, acum ne ascundem pe noi înşine, nevrând să arătăm prin pocăinţă cele ascunse ale noastre, tot aşa atunci ne va face lumina vădiţi şi arătaţi atât lui Dumnezeu, cât şi tuturor oamenilor. [...] şi toată fapta fiecăruia, bună şi rea, şi tot cuvântul şi tot gândul şi cugetul cel născut in fiecare din noi, de la naştere şi până la cea din urmă suflare a noastră, se va arăta atunci adunat acolo sus, în fiecare om“.

Aşadar, oamenii vor fi judecaţi de Hristos. căci vor fi judecaţi în lumina slavei Sale, dar şi ei înşişi se vor judeca, că fiecare din faptele lor sau se va slăvi sau se va ruşina. Sfântul Grigorie de Nyssa spune că despărţirea „oilor“ de „capre“ se va face lesne, pentru că fiecare om „poartă semnele“ faptelor sale, ale virtuţilor şi ale păcatelor. Tot aşa spune şi Sfântul Chiril al Ierusalimului, că nu va fi nevoie de multă cercetare: „Cum desparte păstorul oile de capre? Cercetează oare după carte care este capră şi care este oaie? Nu le desparte, oare, după înfăţişarea lor? Nu se cunoaşte oaia după lână, şi capra după părul ei aspru şi tare?“

Şi văzându-se omul pe sine cum este, singur se va osândi. Hristos însuşi spune că nu EI judecă şi osândeşte, căci nu aceasta este bunăvoia Lui: „Dacă cineva aude cuvintele Mele şi nu le păzeşte. Eu nu-l judec; căci n-am venit să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea“ (In 12, 47). însă, aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur, să nu uităm că „Cel care, acum, ne iartă păcatele“ este „Cel care ne va fi judecător“, iar „Cel ce a murit pentru noi“ este „Cel ce va veni să judece tot neamul omenesc“; iar atunci, „după cuvântul Apostolului, Se va arăta nu ca să ridice păcatele, ci spre mântuirea celor ce-L aşteaptă (Evr. 9, 28)“.

Din Sfânta Scriptură vedem că Hristos, stând în scaunul de judecată, prin însăşi prezenţa Sa vădeşte păcatul ori dreptatea celor ce-I stau înainte. Căci, aşa cum spune Apostolul Pavel, „noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea judecăţii lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău“ (2 Cor. 5, 10).

Aşa se face că oamenii vor putea fi judecaţi toţi deodată, într-o clipită.

Şi Sfinţii Părinţi spun că, stând înaintea lui Hristos, pe om îl judecă chiar starea lui şi propria-i conştiinţă. Sfântul Vasile cel Mare scrie că „nici un alt acuzator nu va sta atunci lângă tine; înseşi faptele, fiecare în chipul în care a fost săvârşită [...], pe scurt, fiecare păcat cu însuşirea Iui proprie îţi va pune în faţă vădit amintirea lui“. Iar Sfântul Chirii al Ierusalimului scrie, la rândul său: „De conştiinţa ta vei fi judecat, «deoarece gândurile între ele se pârăsc sau se apără în ziua când Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor» (cf. Rom. 2, 15-16). Faţa înfricoşătoare a Judecătorului te sileşte să spui adevărul; dar, mai bine spus, vădeşte adevărul chiar dacă nu-l spui. In adevăr, vei învia îmbrăcat lîe cu păcatele tale, fie cu faptele tale drepte“.

Lumina dumnezeiască care descoperă faptele oamenilor este deopotrivă şi foc, şi cercare prin ioc. „Lucrul fiecăruia - spune Apostolul Pavel se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că in foc se descoperă, şi focul însuşi va dovedi ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva pe care l-a zidit va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, va fi păgubit, iar el se va mântui, dar aşa ca prin foc“ (1 Cor. 3, 13-15). Sfântul Nichita Stithatul tâlcuieşte astfel aceste versete: „Fapta fiecăruia, zice Pavel, va fi descoperită în ziua cea de apoi şi va fi cercată prin foc. Deci dacă lucrul cuiva e din substanţă nestricăcioasă, ceea ce şi-a aşezat în sine spre zidire va rămâne nestricat în mijlocul focului. Şi nu numai că nu va arde, ci va căpăta şi strălucire, curăţindu-se cu totul de puţina tină. Dar dacă lucrul cuiva este din substanţă stricăcioasă, ceea ce şi-a legat de sine ca povară va arde, mistuindu-se, şi el va rămâne golit în mijlocul focului“.

Jean-Claude Larchet

Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte, Editura Sophia

Cumpara cartea "Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte"

 

• Judecata de Apoi
  Publicat in : Judecata de Apoi - Viata de dupa moarte
• Pana la Judecata de Apoi
  Publicat in : Editoriale
• Judecata de Apoi si trei nedumeriri
  Publicat in : Duminica Infricosatei Judecati

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: