De la izgonirea lui Adam din Rai si pana astazi, singurul lucru care tulbura existenta noastra, este raul cu care ne luptam. Acest rau ce ne indeparteaza prin tot felul de mijloace de insasi fiinta noastra Dumnezeiasca.
Am fost si suntem supusi inclinatiei de a ne uita numai la interesul nostru, sau mai bine zis la rusinea noastra (dupa comportamentul lui Adam), fara a incerca prin rugaciune sa recapatam legatura cu Dumnezeu- Tatal; caci ne este mai usor sa ne credem liberi, robiti fiind pacatului, decat sa cercetam lucrurile prin discernamant si sa constientizam ca liberi suntem numai in Hristos!
Uitandu-ma la mine, vad ca sunt mai degraba supus acestei legi ce se afla in fiecare din noi: legea ce ma impinge la pacat si nu ma lasa sa fac binele pe care il doresc, ci savarsesc raul pe care nu-l voiesc, dupa cum frumos sublinia si Sf. Ap. Pavel.
Nu vreau sa analizez raul si caracteristicile lui, nu acesta este scopul articolului; ci vreau sa impartasesc cu voi un gand ce ma ajuta sa-mi continui lupta de a face bine, staruind dupa puterea mea slabita.
Scriu acum pentru ca vad din ce in ce mai des cum ura si tot ce este mai inuman din raul ce ne inconjoara cauta prilej sa strice linistea si sa tulbure pacea atat de omeneasca si frageda. Spun omeneasca, deoarece nu are nicio legatura cu pacea lui Hristos. Insa din pacate, devenim partasi acestui "zel" ce-si are radacina in mandria din care ne tragem puterile, incat uitam ca Domnul nu vrea cearta, ci impacare; nu vrea ura, ci dragoste; nu vrea tulburare, ci pace…
Observand in acelasi timp si pozitia noastra, impreuna cu binecuvantata intrebare: "De ce ingaduie Dumnezeu asta?", mi-a venit de multe ori in gand raspunsul: "Pentru ca respecta libertatea noastra!"; oricat de rea- intrebuintare ii facem. Suntem intru’ totul liberi sa alegem intre dragoste si ura, intre cearta si impacare, intre bine si rau… Hristos tace!
Nu fanatismul mantuieste, ci dreapta - traire a dreptei credinte; fanatismul nu face altceva decat sa ingradeasca libertatea omului supunandu-l unui interes strain lui, dar corespunzator patimilor omenesti si linistitor al constiintei “binelui” savarsit dupa standardele intereselor altora.
Iar clipa Judecatii de Apoi nu este altceva decat Clipa Adevarului! Prezentarea tuturor faptelor, evenimentelor si persoanelor ce au determinat evolutia atat de sangeroasa sau plina de pacate strigatoare la Cer care au fost scrise si in istoria omenirii; si astfel sa ne convingem cu totii ca NICIODATA nu a fost de vina Domnul pentru razboaiele, ura, dezbinarea, inversunarea, destrabalarea, uciderile, dezastrele, si toate celelalte pentru care-L acuza "marii ganditori". Din pacate sunt multi cei care se revolta impotriva lui Hristos pentru orice dezastru sau razboi, pentru inversunarea ce duce la fanatism sau toleranta care sminteste de multe ori.
Singurul, SINGURUL care nu este vinovat de nimic din toate acestea este Dumnezeu!!! El singur tace si se roaga, ajuta si indreapta raul facut de noi atunci cand Il rugam, plange si Isi asuma pacatele noastre in fata Tatalui. A propovaduit Iubirea, ne-a lasat model de viata si ne-a daruit timpul petrecut aici ca sa gasim Calea ce duce la Casa Parinteasca, paseste impreuna cu noi prin Harul Duhului Sfant cu care ne acopera; dar tace la acuzatiile aduse de ceilalti oameni, sufera ca nu Il inteleg, se roaga ca sa se mantuiasca si ei…
Pune Doamne in noi gandul cel bun, fapta mantuitoare si lacrima rugaciunii…
Arhim. Siluan Visan
Arhim. Siluan Visan
-
Judecata de Apoi
Publicat in : Judecata de Apoi - Viata de dupa moarte
-
Judecata de Apoi si trei nedumeriri
Publicat in : Duminica Infricosatei Judecati
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.