1 decembrie 1905
Iubită fiică în Domnul, cuvioasă Xeni, primeşte binecuvântarea mea părintească.
(a se citi tuturor surorilor)

Ieri am slujit la Azilul săracilor şi le-am vorbit despre curăţia inimii şi a duhului, explicând pe larg cuvintele acestea ale lui Natanael: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel“ (Ioan 1,49 - Nota trad.). M-am aşezat să-ţi scriu şi ţie astăzi predica pe care am ţinut-o ieri, fiindcă subiectul are mare însemnătate. Am început aşa: îşi iese din sine, fraţi creştini, se întreabă şi se minunează oricine aude această mărturisire mai presus de fire a lui Natanael: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel." De ce ? Fiindcă a venit atât de grabnic şi fiindcă a izvorât dintr-o credinţă desăvârşită. De unde avea el această cunoaştere ? De unde această încredinţare şi această convingere ? Ce s-a petrecut într-însul, în sufletul şi în inima lui, de a cunoscut în numai câteva clipe că Cel Care vorbeşte cu el este Fiul lui Dumnezeu şi Regele lui Israel, Mesia cel aşteptat, despre Care au scris Moise în Lege şi prorocii ? Cu adevărat Domnul i-a descoperit cine este când l-a văzut sub smochin.

Dar, oare numai această descoperire l-a făcut pe Natanael să creadă, să adeverească şi să mărturisească ? Dacă numai atât de puţin i-a fost de ajuns ca să creadă, atunci se naşte întrebarea de ce pentru el a fost de ajuns un răstimp atât de scurt şi doar o singură descoperire ca să-L cunoască pe Dumnezeu şi să-I mărturisească credinţă, iar iudeilor, şi mai ales cărturarilor Şi fariseilor, nu le-a ajuns nici toată viaţa Domnului, cea petrecută pe pământ, nici lucrările, nici cuvintele şi nici mărturia Lui, ca să se încredinţeze asupra persoanei şi asupra chipului dumnezeiesc al lui Iisus ?

Şi nu numai că n-au crezut în Iisus, dar au aruncat în El cu pietre când mărturisea despre Sine şi în cele din urmă L-au osândit la moarte, fiindcă Se făcuse pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. De unde această mare deosebire, când şi unuia şi celorlalţi Domnul le-a adeverit întru acelaşi chip despre persoana Sa ? Tot El ne răspunde la întrebare, arătându-le ucenicilor Săi neprihănirea şi curăţia lui Natanael. „Iată cu adevărat israelit în care nu este vicleşug. Iată pricina pentru care una şi aceeaşi mărturisire dată lor a fost crezută de unii, iar de alţii nu. Natanael a crezut pe dată şi a mărturisit că Domnul, învăţătorul, este Fiul lui Dumnezeu şi Regele Iudeilor, fiindcă era un israelit adevărat, neviclean şi curat cu inima, în care nu se afla vicleşug, pe când fariseii şi cărturarii şi ceilalţi iudei necredincioşi n-au crezut, pentru că erau pui de vipere, fii ai minciunii şi neam necredincios, strâmb şi adulter, aşa cum Domnul însuşi i-a numit din pricina vicleniei şi a necurăţiei inimilor lor. De aici roadele atât de diferite ale descoperirii făcute lor de Hristos. De aceea cel curat cu inima, Natanael, a crezut şi a mărturisit de cum a văzut, în vreme ce iudeii, fariseii, cărturarii şi cei în chip mincinos numiţi israeliţi n-au crezut.

Cum ar fi fost cu putinţă, fraţi creştini, să creadă iudeii, având o inimă atât de învârtoşată? Intr-o inimă ca aceasta întunecată şi plină de negură, acoperită de nori deşi şi negri aducători de fulgere şi furtuni, cum ar putea străbate lumina cunoaşterii, lumina adevărului ? Desigur, nu e cu putinţă. Şi cum poate fi împărtăşire între lumină şi întuneric ? Lumina dumnezeiască luminează inimile şi cugetele curate, fiindcă acestea o primesc. Cele necurate, dimpotrivă, neputând primi iluminarea, trimit înapoi lumina cunoaşterii şi a adevărului, deoarece le place să rămână în întuneric. Prorocul Isaia a profeţit neamului lui Israel această cădere a iudeilor, spunând: „Urechi au şi nu vor auzi, ochi au şi nu vor vedea. Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec“ (Isaia 6, 10 - Nota trad.). Şi n-au crezut, fiindcă s-a învârtoşat inima lui Israel, adică s-a împietrit din pricina relelor sale. De aceea n-au crezut. Dar cel ce era cu adevărat israelit a crezut şi L-a mărturisit pe Domnul ca Fiu al lui Dumnezeu, fiindcă inima lui era nevinovată şi lipsită de orice vicleşug.

Mare lucru este, fraţi creştini, să avem inimă curată şi nevicleană, fiindcă numai o astfel de inimă primeşte lumina dumnezeiască şi dumnezeieştile revelaţii, precum ne-am putut încredinţa din mărturisirea lui Natanael. Când Petru, întrebat de Domnul „Dar voi cine ziceţi că sunt ?“, a făcut aceeaşi mărturisire ca Natanael, Domnul i-a spus: „Nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. “ Cu adevărat numai Tatăl din ceruri îi putea descoperi lui Natanael că învăţătorul cel nou pe Care atunci îl vedea pentru întâia oară, este Fiul lui Dumnezeu, Regele lui Israel. Fără această descoperire venită de la Dumnezeu însuşi ar fi fost cu neputinţă pentru un iudeu, ce nu auzise de Dumnezeirea triipostatică şi de însuşirile ipostasurilor Dumnezeirii Treimice, să cunoască şi să mărturisească faptul că Iisus, învăţătorul, este Fiul Tatălui Ceresc. Aşadar firesc, aşa cum Părintele ceresc i-a descoperit lui Petru, tot aşa i-a descoperit şi lui Natanael că Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Regele lui Israel. Lui Natanael i-a descoperit această taină pentru inima sa curată.

A cunoaşte pricina pentru care Dumnezeu l-a ales pe Natanael este, fraţi creştini, o altă mare descoperire făcută nouă de Tatăl. Din aceasta am învăţat că Dumnezeu îi iubeşte pe cei cu inimă curată şi îi ascultă pe ei în rugăciune, împlinindu-le cererile cele pentru mântuire, descoperindu-le lor şi învăţându-i tainele firii dumnezeieşti.

Natanael cel lipsit de orice vicleşug s-a învrednicit a se bucura de toate acestea pentru inima sa curată.

Domnul însuşi ne spune că l-a văzut pe Natanael sub smochin. Inţelegem aşadar de aici că Domnul, ca Dumnezeu, l-a văzut şi l-a auzit în timp ce se ruga sub smochin, înţelegem că şi chemarea lui Filip şi apoi întâlnirea lui Natanael cu Iisus şi cunoaşterea Lui ca Dumnezeu sunt împlinirea cererii sale. Mărturisirea este urmarea revelaţiei, iar numărarea lui în rândul celor 12 Apostoli este urmarea faptului că Dumnezeu l-a chemat la apostolat, la această mare vrednicie, căci numele Apostolilor sunt scrise în ceruri, iar Natanael este Vartolomeu.

Iată dar de ce daruri nepreţuite îl învredniceşte pe om inima sa curată. Nimic nu este mai mare decât o inimă curată, cu adevărat nimic. Căci ce este mai mare decât tronul lui Dumnezeu ? Nimic. Aşadar, nimic nu este mai mare decât inima curată, de vreme ce ea însăşi este tronul lui Dumnezeu. Domnul însuşi o adevereşte atunci când spune că va veni să locuiască, să umble şi să-Şi facă sălaş într-însa. In ce altă inimă dacă nu în cea curată va veni Dumnezeu să locuiască ? Domnul a poruncit iudeilor prin Prorocul Isaia să se îmbăieze şi să se curăţească înainte de a le vorbi. Domnul le vorbeşte aşadar numai celor curaţi cu inima, numai lor li Se arată şi numai într-înşii locuieşte. Profetul David a cerut inimă curată de la Dumnezeu ca să-I poată vorbi şi duh drept ca să nu se aplece spre cele viclene şi strâmbe. Şi inima curată şi duhul cel drept sunt virtuţi ce merg împreună şi este cu neputinţă a fi despărţite una de cealaltă. Natanael le-a dobândit pe amândouă mărturisindu-L pe Domnul.

Aceste lucruri să iubim şi să cerem de la Dumnezeu şi pentru ele trebuie să ne nevoim, fiindcă numai ele ne duc la desăvârşire. Numai inima curată şi duhul drept ne fac pe noi chip al lui Dumnezeu. Numai prin ele inima noastră se face tron al lui Dumnezeu. Numai ele ne fac fericiţi şi numai ele, ca o arvună, adeveresc nouă despre bunătăţile ce vor veni.

Despre aceste lucruri am vorbit şi altele despre fericirea dumnezeiască. Pe acestea vi le-am scris şi vouă ca să învăţaţi.

Vă binecuvântez şi rămân rugător la Domnul

Părintele vostru duhovnicesc Nectarie de Pentapolis
30 aprilie 1906

Sfantul Nectarie din Eghina - Facatorul de minuni; Editura Sophia

Cumpara cartea "Sfantul Nectarie din Eghina - Facatorul de minuni"

• Simplitatea si curatia inimii
  Publicat in : Religie
• A te ruga sau a pacatui?
  Publicat in : Editoriale
• Cei curati cu inima
  Publicat in : Religie
• Impacarea cu cei care ne-au suparat!
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Viata vesnica, scopul vietii noastre
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: