CITATE DIN CARTEA "CUVINTE DIN CUVANT"
„Noi Îl simțim pe Dumnezeu și dacă-L simțim pe Dumnezeu înseamnă că intrăm în legătură cu Dumnezeu și Dumnezeu ne ridică orbirea sufletească a noastră, ne vindecă bolile noastre, ale fiecăruia. Scopul bolii nu este de cele mai multe ori, să spunem așa, de-a pleca omul din această viață. Dacă Dumnezeu dă boala, atunci Dumnezeu are un scop bine definit: să-l vindece pe om de păcatele lui, să dea la o parte mândria, să aibă răbdare, să se roage Lui și să ne rugăm noi toți, ca prima pecete pe care o întâlnim în Apocalipsa și celelalte șapte să nu se împlinească. Că spune atât de crunt pentru noi, fiecare, că va cădea o putere din ceruri și a treia parte dintre populație va muri: „Soarele nu-și va mai da lumina lui și Luna și stelele.””
„Am fost la un om care n-a fost botezat până la vârsta de 65 de ani și acum șase luni doctorii i-au spus că are cancer la spate și că nu se va mai ridica niciodată din pat. Avea niște dureri groaznice. Și-am spus: “Frate dragă, dacă dorești să te botezi, te vei face bine, dar vreau ca tu să dorești acest lucru, din tot sufletul tău!“ Iar ieri, alaltăieri, când am fost la el, acest om fugea prin curte. Dumnezeu l-a făcut sănătos, nu eu, bineînțeles, Dumnezeu, și credința lui că prin botez se va face sănătos. ”
„ Când li se întâmplă ceva multora dintre noi, oamenii aleargă la zodiace, aleargă la așa-zișii clarvăzători, aleargă la cei care, gândesc ei, pot să-i ajute să facă o minune, într-un sens sau altul. Mai puțin însă, în ultima vreme, la preoți, care sunt abilitați în acest sens, care au aceste puteri, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos a dat putere Sfinților Apostoli zicând: “Luați Duh Sfânt!“”
„Dumnezeu a permis ispita robului Său, spre a-i întări puterea de a străbate calvarul acestei vieți și spre a se putea bucura de sensul ei autentic, dar nu a admis să-i fie afectat sufletul, mediul unde se află tezaurizat ”chipul lui Dummnezeu”. ”
„Ați văzut că se mai spune “preot cu har“ și “preot fără har“. Ce înseamnă acest lucru? Toți preoții au har. Dumnezeu, la Taina Preoției, investește pe om cu har, pe preotul acela. Problema este dacă preotul folosește harul, îl înmulțește sau îl lasă să lâncezească și atunci, iată de ce se spune “preot cu har“ și “preot fără har“.”
„Se întâmplă ca om care se roagă foarte mult și care reușește să aibă un contact direct cu Dumnezeu, și îngerii să-i fie de ajutor, să fie considerat de cei necredincioși ca fiind un om nefiresc, adică un om care nu mai are mintea întreagă.”
„Treziți-vă! Să ne trezim cu toții! Ce înseamnă semnul fiarei, fără de care nu se poate cumpăra sau vinde? Este supunere totală diavolului. Ar trebui cu toții să ne rugăm și să ne dăm seama, dar, din nefericire, este o inconștiență mondială extraordinară. Știți bine că în Belgia s-a pus acest cip, adică o să fii urmărit peste tot și n-o să poți face nimic dacă nu te închini diavolului.”
„Dumnezeu dă putere și, într-adevăr, ne ajută pe fiecare care vrem în viața aceasta să nu avem frică de nimic, decât ca să nu-L supărăm, să nu-l supărăm pe aproapele. Aceasta trebuie să fie frica cea mai mare și-atunci, n-avem decât iubire către Dumnezeu și către aproapele nostru.”
„Iată, ridicarea pe care a făcut-o Mântuitorul din păcat, Hristosul nostru, acest lucru trebuie să căutăm fiecare dintre noi și mai ales, în această zi, când se vor face cele șapte rugăciuni la sfârșit, pentru alungarea demonilor, pentru sănătate, pentru binecuvântarea noastră, a fiecăruia.”
„Se pune, câteodată, întrebarea: „Cine vede Duhul? Are Duhul chip sau nu are?” Și iată că sfinții Părinți ne răspund la aceasta nedumerire: „Duhul are chip, are chip și putem să îl vedem pe Duhul”, dar numai cei care ne rugăm cu „rugăciunea duhului”. Dacă nu avem această rugăciune a Duhului, atunci desigur, nu putem să vedem chipul Duhului. ”
„Față în față cu normele biblice, câteva întrebări sunt legitime: Cine a dat poruncile și de ce le-a dat? Ori: Sunt valabile și astăzi normele de odinioară, sau fiecare generație operează cu propriul canon? Și: Nu cumva legislația modernă reiterează recomandările inexorabile cuprinse în revelația divină?”
„Bucuria de a-L avea oaspete pe Iisus în sufletele noastre apare ca un jug, ca o povară, având în vedere mărimea jertfei pentru asemenea realizare. Este o povară care însă despovărează și ne-mbracă în lumina taborică.”
„Iisus Hristos, prin exemplul personal, ne arată că ”sufletul este cel ce dă viață, trupul la nimic nu folosește”, în sensul că sufletul este cel care coordonează activitatea trupului, învățând că nimic din ceea ce a lăsat Dumnezeu nu este rău, doar folosința este cum nu trebuie, deci rea. ”
„Diavolul vine și încearcă pe om, ”dar după o vreme îl lasă, plecând și reîntorcându-se, găsește casa curată și măturată și se duce în pustiu și mai ia alte șapte duhuri, ca să fie rătăcirea cea de pe urmă, mai rea decât cea dintâi”, pentru că diavolul poate să ia diverse forme.”
„Cum îl vedem noi pe diavol? Desigur, este un duh, dar diavolul poate să se arate frumos, diavolul poate să se arate bun, diavolul te poate deruta până într-acolo încât să ajungi chiar și la crimă.”
„Nimic nu putem să dăm pentru sufletul nostru schimb, ci trebuie să-l păstrăm întru curățenie. Și chiar dacă sufletul se îmbolnăvește, putem să-i dăm medicamentul necesar sufletului, adică credință și iubirea lui Dumnezeu.”
„Iată că de multe ori, tezaurul pe care ni-l lasă părinții noștri, nu-l băgăm în seamă, nu ne interesează, indiferent că este spiritual sau material, și-l risipim pe acesta, pentru că le nesocotim voile și nesocotim legea, care spune să-ți cinstești pe tatăl tău și pe mama ta. ”
„Sufletul nostru, sigur că, are de multe ori stări mai bune, mai rele, deschidere către Dumnezeu sau mai puțină deschidere, este într-o trezvie sau este amorțit (sufletul), de multe ori nu reacționează nici la ceea ce mintea noastră gândește, care, uneori, de asemenea, este mai vie, este lucrătoare și uneori este mai adormită, este fără posibilitate de a gândi la cele înalte.”
„Iată, i-a dat suflet și i-a dat viață. De aceea, de multe ori, se confundă, și citim în multe părți ale Sfintei Scripturi, “suflet cu viață, viață cu suflet“, dar trebuie să știm că sufletul este cel care are energie și are esență, așa după cum Dumnezeu a dorit ca să fie omul. I-a pus Dumnezeu și minte. Mintea, care are, de asemenea, esență și energie, în care găsim rațiunea, gândurile noastre, pe care nu trebuie „să le împrăștiem în afară”, cum spun Sfinții Părinți, ci acestea trebuie să le-adunăm întru Domnul nostru Iisus Hristos. Sigur că, omul, datorită minții sale, își pune tot felul de întrebări. ”
„Dumnezeu știe, dacă îți oferă un lucru, de ce ți-l dă cu măsură. Probabil că atâta e capacitatea ta de gândire. De aceea, spune la Sfânta Scriptură, că “celui care are, i se va mai da, iar celui care nu are, și ce are i se va lua“.
„Mântuitorul a zis: “Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele li se vor ierta și cărora veți ține, ținute vor fi!“. Este o putere fantastică, pe care am primit-o noi, preoții, și de aceea, nu avem voie să ascundem talantul în pământ, ca să ruginească, ci trebuie să-l folosim, s-ajutăm cât se poate, cât avem putere și cât Dumnezeu ne dă sănătate, să ne dăruim aproapelui, căci Dumnezeu are grijă de fiecare, nu trebuie să ne fie frică niciodată, că nu se întâmplă decât să fie simple încercări demonice, dar viața ți se ia numai când Dumnezeu vrea. Diavolul nu poate să ne ia viața preoților sau a celorlalți, decât în cazul că uiți de Dumnezeu și te sinucizi sau faci alte lucrări demonice, dar altfel, numai Dumnezeu este cel ce dă viață.”„Sunt foarte mulți oameni, tineri, în special, care nu au frică de nimic, spun ei. Și este bine să nu ai frică de nimic în viața aceasta! Dar, depinde în ce sens! Dacă spui: “nu mă interesează nici de Dumnezeu, nici de legile ce sunt în țara aceasta sau în altă țară, nici de nimic“, atunci este un rău, care se întoarce asupra ta. Dar, dacă spui: “nu-mi este frică de niciun fel de lege pentru că eu caut să fac legea și Dumnezeiască și omenească“, atunci este bine că nu te domină o frică, că nu are de ce să-ți fie frică de Tatăl tău Ceresc, ci, din contră, trebuie să ai iubire față de acesta și să nu te temi, mai ales în ceasul cel din urmă, gândindu-te la ce va fi în viața de dincolo.”
„A făcut o dată lumea din iubire, a salvat lumea din iubire, proniază lumea din iubire, adică pronie înseamnă grijă, are grijă, o conduce, conlucrează cu lumea, sinergismul acela, conlucrarea aceasta cu omul, și are grijă ca să nu meargă în neantul, în neființa în care a luat ființă. ”
pr. Radu Reja
-
Cuvinte duhovnicesti ale Cuviosului Tadei de la Vitovnita
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Cuvinte duhovnicesti - Sfantul Simeon Noul Teolog
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Cuvinte duhovnicesti
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.