Despre sensul vietii si pronia divina

Despre sensul vietii si pronia divina Mareste imaginea.

Oamenii nu au fost creaţi ca să trăiască doar aici, pe pământ, ca nişte animale care dispar odată cu moartea lor, ci pentru a vieţui cu Dumnezeu şi în Dumnezeu; şi a trăi nu o sută sau o mie de ani, ci întreaga veşnicie. Numai creştinii pot trăi cu Dumnezeu, adică doar cei care cred ortodox în Iisus Hristos.

Fiecare om, oricine ar fi, îşi doreşte şi îşi caută împlinirea şi fericirea. Aceasta este o tendinţă înnăscută a omului şi, prin urmare, nu constituie un păcat sau un viciu. Insă trebuie să ştim că pe pământ, de fapt, nu a existat, nu este şi nu se va găsi niciodată adevărata şi desăvârşita fericire şi împlinire. Toată împlinirea şi fericirea noastră se regăsesc doar în Dumnezeu. Aşadar, nimeni nu va găsi niciodată adevărata fericire şi împlinirea desăvârşită fără Dumnezeu sau în afara Lui.

Sfântul Inochentie de Alaska

Din timpurile când omul şi-a pierdut nevinovăţia, starea de fericire şi nemurirea şi până în ziua de astăzi trece printr-o serie îngrozitoare de suferinţe lăuntrice şi exterioare, sufleteşti şi trupeşti, astfel încât nu putem să nu vedem ce trudă mare (este) [...] peste fiii lui Adam. Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor (înţelepciunea lui Isus Sirah 40,1-2), adică în pământ. Intrucât a pierdut demult starea fericită, omul a ajuns acum să creadă foarte puţin în fericirea cerească promisă şi nu vrea să înţeleagă că viaţa aceasta nu este o viaţă în sensul propriu al cuvântului, pentru că nu prezintă mai mult decât o pregătire pentru viaţa din ceruri. De aceea, omul îşi acordă libertate deplină şi face din viaţa sa un cuib pentru patimile trupeşti; se joacă cu viaţa sa ca şi cu o jucărie, fără a se strădui să afle ce se va  intâmpla cu ea atunci când va fi stricată şi, în general, nu îşi foloseşte viaţa aşa după cum prescrie o gândire sănătoasă, care ne spune că viaţa făpturii raţionale ar trebui să aibă neapărat un scop raţional şi duhovnicesc.

Sfântul Ioan de Kronstadt

Scopul vieţii trebuie să fie cunoscut cu siguranţă. Dar este complicat? Şi nu este deja definit? Situaţia generală constă în ideea că, întrucât există viaţă după moarte, scopul vieţii pământeşti ar trebui să fie acolo şi nu aici. Această poziţie este cunoscută de toţi şi nu mai este nimic de discutat, chiar dacă se aplică puţin în practică. Insă stabiliţi pentru dumneavoastră drept lege a vieţii să urmăriţi acest obiectiv cu toată puterea, şi veţi vedea câtă lumină se va revărsa în consecinţă asupra vieţuirii temporare pe pământ şi asupra preocupărilor dumneavoastră.

Prima descoperire pe care o veţi face va fi convingerea că totul de aici nu este decât un mijloc pentru cealaltă viaţă. în ceea ce priveşte mijloacele, avem o singură lege: să le folosim în aşa fel încât să ne ducă la împlinirea scopului, nicidecum să ne abată sau să ne îndepărteze de el. Iată şi dezlegarea nedumerii dumneavoastră: „Nu ştiu ce să fac cu viaţa mea". Priviţi cerul şi măsuraţi fiecare pas din viaţă astfel încât să constituie un pas spre acolo.

Sfântul Teofan Zăvorâtul

Nemăsurată şi fără de mângâiere ar fi durerea noastră pentru cei dragi care au răposat, dacă Domnul nu ne-ar fi dat viaţa veşnică. Viaţa noastră ar rămâne fără un scop, dacă s-ar încheia odată cu moartea. Ce folos am avea de virtute şi faptele bune? Atunci ar avea dreptate cei care susţin: „Vom mânca şi vom bea, căci mâine vom muri". Or, omul a fost creat pentru nemurire, iar Hristos, prin învierea Sa, a deschis porţile împărăţiei Cerurilor, a fericirii veşnice pentru cei care au crezut în El şi au trăit drept. Viaţa noastră pământească reprezintă o pregătire pentru o viaţă viitoare, şi pregătirea se încheie cu moartea. Este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata (Evrei 9,27). Atunci omul lasă toate grijile sale pământeşti, iar trupul său se dezintegrează pentru a se ridica din nou în vremea învierii de obşte.

Sfântul Ioan Maximovici

Ştiţi ce înseamnă veşnicia? Veşnicia este începutul fără de sfârşit, adică o dată va începe, dar nu se va sfârşi niciodată sau, cu alte cuvinte, va exista mereu şi niciodată nu va înceta. Iată ce este veşnicia! Toate veacurile, de la crearea lumii şi până la sfârşitul ei, sunt ca un punct micuţ pe dantela lumii întregi sau ca un minut în raport cu mii de veacuri sau, mai bine spus, ca un nimic. Aceasta este veşnicia.

Sfântul Tihon din Zadonsk

A purta crucea lepădării de sine şi a răbdării, a urca la însăşi înălţimea iubirii de Dumnezeu şi de aproapele, a răstigni trupul cu patimile şi poftele, a muri lumii pentru a trăi de dragul lui Dumnezeu - aceasta înseamnă să dobândim tot ceea ce a săvârşit Dumnezeu-Omul.

Sfântul Filaret al Moscovei

Unii îşi poartă crucea personală spre mântuire, în timp ce alţii o fac spre propria lor pieire. Atunci când ne pune o cruce pe umeri, Domnul vrea să ne dobândim mântuirea prin intermediul ei şi, dacă cineva încearcă să lase crucea de pe umeri şi este rănit de moarte, vina este numai a sa, întrucât a dat dovadă de neînţelegere şi de lipsă de atenţie faţă de îndrumările pline de grijă ale bunătăţii lui Dumnezeu, Care caută să ne mântuiască.

Sfântul Teofan Zăvorâtul

De ce ar trebui să ştim cum, de unde şi pentru ce a apărut lumea? Pentru ca aflând despre originea lumii cu toate cele ce sunt în ea, că a fost creată de atotbunul Creator, să înţelegem intenţia cu care El le-a creat pe toate şi să nutrim evlavie faţă de Creatorul nostru. Să cunoaştem preţul adevărat al lucrurilor şi cu recunoştinţă să le folosim pe toate cele care ne înconjoară. Astfel vom descoperi ce înseamnă întreaga lume văzută cu toate elementele ei şi că lumea trece împreună cu timpul. De aceea, să nu ne legăm prea mult de această viaţă grabnic trecătoare şi de bunătăţile ei, ci să ne îndreptăm de la lumea cea văzută şi schimbătoare la lumea cea nevăzută, neschimbătoare şi veşnică a împărăţiei Cerurilor pentru care trebuie să ne pregătim de aici.

Sfântul Ioan de Kronstadt

Cel care şi-a cunoscut valoarea poate să-şi întrevadă şi sensul său. Sensul omului este de a fi vas şi instrument al lui Dumnezeu.

Sfântul Ignatie Briancianinov

Unde sunt acum strămoşii noştri? In locurile cuvenite lor. Şi noi vom păşi pe urmele lor. După moarte, va urma judecata lui Hristos în urma căreia cei drepţi vor merge la viaţa cea veşnică, iar cei păcătoşi la chinul cel veşnic. Gândeşte-te adesea la aceasta, mai ales pe vreme de noapte, căci atunci este timp liniştit şi prielnic pentru astfel de meditaţii.

Sfântul Tihon din Zadonsk

Fiecare om are crucea sa. Atunci când robul lui Hristos îşi poartă cu răbdare crucea de dragul iubirii lui Dumnezeu, se împărtăşeşte din pătimirea Domnului. Crucea sa personală se aseamănă cu Crucea Lui, iar Mântuitorul nostru consideră suferinţa noastră ca pătimiri ale Lui. Precum le-a spus celor care au săvârţit fapte bune întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut (Matei 25, 40), astfel ne zice şi despre supărările care ne-au fost provocate: „Ceea ce le-aţi făcut lor, Mie Mi-ati făcut". Căci Domnul suferă în noi ca în propriile mădulare, dar noi, cei suferinzi, adunăm rămăşiţe din pătimirile Domnului ca pe nişte fărâmituri rămase în urma unui ospăţ, potrivit Apostolului: împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos (Coloseni 1, 24).

Sfântul Dimitrie al Rostovului

Viitorul este ascuns de ochii noştri, iar trecutul ne învaţă că destinele popoarelor se sprijină toate nu atât pe planurile şi presupunerile omeneşti, cât pe pronia negrăită a lui Dumnezeu. In privinţa proniei lui Dumnezeu, înţelepciunea omului nu îndrăzneşte să facă ceva. Cu adevărat, ce om poate să cunoască sfatul lui Dumnezeu sau cine poate să pătrundă voinţa lui Dumnezeu ? (Cartea înţelepciunii lui Solomon 9,13).

Sfântul Teofan Zăvorâtul

Creştinul aşteaptă liniştit chemarea de sus: dacă-i vine rândul, iese cu smerenie în faţa oportunităţii care i se deschide; dacă nu-i vine rândul, foloseşte capacităţile şi cunoştinţele lui în cercul în care se află, fără a se certa din pricina dispoziţiilor superiorilor şi fără a acuza pe nimeni de lipsă de atenţie faţă de propria sa persoană. Fiţi siguri că, dacă pronia lui Dumnezeu i-a dăruit cuiva capacităţi deosebite, se va îngriji mereu singură ca acestea să nu rămână zadarnice şi va pregăti singură terenul potrivit pentru a le pune în practică. Ni s-ar putea părea că câmpul respectiv este mic şi nepotrivit pentru noi, dar dacă ne vom asuma efortul lucrării Iui şi ne vom face treaba cum se cuvine, tot ceea ce se află bun în noi va găsi aplicaţia potrivită şi va aduce rod.

Sfântul Inochentie al Odessei

Viaţa fiecărei persoane, în special a călugărului, decurge conform unui anumit plan misterios; totul în el este justificat şi înţelept.

Sfântul Varsanufie al Optinei

Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ (Matei 6, 10). Implinirea voinţei celei sfinte, atotbune, preaînţelepte, veşnice şi atotputernice a lui Dumnezeu constă în a conduce făpturile raţionale la orice bine, la lumină, la pace, la propăşirea în orice virtute şi la realizarea scopului final: mântuirea sufletului. Iar împlinirea voinţei noastre păcătoase, pervertite şi oarbe constă în a aduce la orice rău, la tulburare, la întuneric, la boli, la necazuri, la nefericire şi la orice nevoi şi, în cele din urmă, la blestemul lui Dumnezeu şi la chinul cel veşnic.

Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit diavolului şi îngerilor lui (Matei 15,41). La ce ajung cei care îşi împlinesc voinţa proprie, precum: beţivul, desfrânatul, tâlharul, ateul, cel mândru, cel invidios şi alţii asemenea lor? Imi este şi frică să-mi imaginez mulţimea diferitelor păcate omeneşti şi urmările lor! Urmărim această realitate dezgustătoare cu toţii, în fiecare zi. O, cât de mult ar trebui să ne străduim să împlinim cu sârguinţă voinţa lui Dumnezeu! Cu câtă insistenţă ar trebui să-I cerem acest dar lui Dumnezeu!

Sfântul Ioan de Kronstadt

Preabunul Tată ceresc, Care nu doreşte moartea păcătosului, nu l-ar fi chemat pe om la o altă viaţă, dacă i-ar fi fost mai bine să rămână aici. Atotştiutorul şi Preaînţeleptul nu îi îngăduie nimănui să moară la momentul nepotrivit.

Arhiepiscopul Hersonului Dimitrie

Făpturile au apărut prin Cuvântul creator al lui Dumnezeu, ca pe o punte de diamant, sub abisul infinitului dumnezeiesc, deasupra abisului propriului lor neant, iar făpturile, având intuiţia aceasta, a originii lor, a dependenţei şi a lipsei de autonomie, poartă în sine neostoitul dor de a propăşi neîncetat spre desăvârşire, după exemplul Făcătorului lor. In aceasta rezidă dinamica creaţiei.

Sfântului Filaret al Moscovei

Motivul îngăduirii păcatului rămâne ascuns până la o vreme în taina desăvârşirii şi infailibilităţii conducerii lumii de către Dumnezeu sau a proniei Sale. Dumnezeu cunoaşte pe de-a întregul viitorul şi poate preveni cu uşurinţă păcatul pe care îl urăşte. Insă îl îngăduie, dorind să scoată binele din rău şi din cele nedrepte să scoată dreptatea, spre înţelepţirea şi îndreptarea oamenilor. Astfel încât să poată vedea ce consecinţe are păcatul în raport cu cel care l-a săvârşit şi în raport cu aproapele (cu societatea însăşi).

Sfântul loan Maximovici

Uită-te la ceas: el funcţionează aşa cum a vrut şi vrea ceasornicarul; sau la vapor: merge în direcţia în care vrea cârmaciul. Şi tu trebuie să îţi îndrepţi viaţa aşa cum vrea Maestrul şi Conducătorul tău şi al lumii întregi. Ii aparţii pe de-a întregul lui Dumnezeu. Eşti vasul lui Dumnezeu. Eşti robul Domnului. Străduieşte-te să-ţi cultivi, indiferent de starea trupului tău, o stare sufletească (specială) şi să te plasezi mereu deasupra celor materiale: de eşti bolnav, nu te întrista, ci fii vioi şi cu inimă bună; de eşti
sănătos, nu te lăuda cu sănătatea ta, nu te deda la neînfrânare şi bucurie nestăpânită, nici nu-ţi risca sănătatea, ci străduieşte-te mereu să fii echilibrat; în boală să nu fii fricos, să nu crâcneşti, să nu te alipeşti gândurilor de hulă şi să nu oftezi, dar şi sănătos fiind, nu „juca", ci mulţumeşte-I pentru toate lui Dumnezeu. Ah, sufletul şi trupul meu - două lucruri atât de diferite! De primul (sufletul) trebuie să-l apropii, ca de unul ce este nemuritor, iar pe al doilea să-l dispreţuieşti ca fiind trecător: „Să nu ne uităm la trup, căci este trecător, ci să purtăm grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor".

Sfântul loan de Kronstadt

Fragment din cartea "Merinde duhovnicesti pentru calatoria spre cer", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Merinde duhovnicesti pentru calatoria spre cer"

Pe aceeaşi temă

19 Mai 2022

Vizualizari: 573

Voteaza:

Despre sensul vietii si pronia divina 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE