Odată au venit la Ostrog câţiva preoţi să slujească împreună cu Părintele Lazăr Dumnezeiasca Liturghie. Unul dintre ei nu ajunsese să-şi facă canonul, iar în timpul slujbei îl chinuia gândul că nu-şi citise pravila. La un moment dat Părintele s-a apropiat de el şi i-a şoptit:

„Se poate şi astfel, însă doar într-un mod cuviincios".

1. Un băiat simpatic se plângea Părintelui că la Casa Studenţilor toate fetele se uitau după el când trecea, şi aceasta îl stingherea atunci când se ruga. Iar Părintele, pentru a glumi puţin, i-a zis:

„Poate v-ar stingheri încă şi mai mult, dacă aţi fi urât şi nu v-ar remarca nimeni".

2. Un tânăr era îndrăgostit de o tânără şi dorea să se căsătorească cu ea. Părintele era împotriva acestui lucru:

„Sunteţi curaţi şi unul şi celălalt, însă aveţi astfel de caractere încât nu puteţi vieţui prea mult timp împreună".

3. Odată Părintele zicea: „Când vă atacă ispita, să nu întoarceţi lovitura. Valul se abate asupra stâncii, se loveşte de ea şi se întoarce în mare, iar stânca rămâne neclintită".

4. Fratelui care îi veneau gânduri că nedreptatea domneşte peste tot, şi că este şi în Biserică, Părintele i-a relatat următoarele:

„Intr-o biserică, unde monahii cântau la strană, au venit turcii. Au început să-i înjunghie unul câte unul pe monahi, iar aceştia continuau să cânte până când i-au măcelărit pe toţi. Mucenicii au plecat direct la Domnul, iar turcii au înnebunit imediat. Frate, cine este aici în pierdere?"

5. Părintele le spunea fiilor şi fiicelor duhovniceşti că e bine ca ceea ce au început să şi termine; astfel, şi facultatea sau orice altă şcoală, dacă au ales-o, să o urmeze şi să încheie studiile, şi apoi să vină la mănăstire.

6. Un frate se plângea că în discuţii cu oamenii ajungea adesea la certuri, iar el nu îşi dorea aceasta. Părintele i-a zis:

„In legăturile cu oamenii, întotdeauna e bine să ai rugăciunea înlăuntrul tău, iar mai apoi şi discuţia va fi omenească."

7. La întrebarea unei tinere legată de mănăstirea pe care urma să o aleagă, Părintele i-a zis:

„Toate mănăstirile sunt bune, însă omul trebuie să simtă dacă este în duhul acelei mănăstiri. Semnul că este mănăstirea dvs. acesta este: să Vă simţiţi acolo ca la dvs. acasă".

8. Un frate tânăr i s-a plâns Părintelui că nu-şi poate birui firea din pricina unor lucruri mărunte. Părintele i-a zis:

„Când lămâiul este tânăr, ramurile lui merg în sus, iar când îmbătrâneşte, ramurile i se coboară".

9. O pereche de tineri căsătoriţi au venit împreună cu copilul lor de cincisprezece luni să ia binecuvântare de la Părintele Lazăr şi să-l întrebe când să înceapă să-şi educe copilul. „Aţi întârziat, copilul trebuie educat de ia naştere", le-a zis Părintele.

10. O doamnă a venit la Părintele pentru a se plânge fiindcă meşterii lucraseră în apartamentul ei ceva cu totul altfel de cum propusese ea. Părintele i-a relatat că înainte cu câteva zile şi pentru el muncitorii au făcut ceva după cum am vrut, iar nu după cum le spusese el. Mai apoi a văzut că nu ar fi fost de folos să lucreze altfel.

11. Unei tinere i-a părut rău de Părintele când a văzut rândul de la spovedanie. A început să-i convingă pe oameni să nu-l reţină pe Părintele mai mult de cinci minute. Când a intrat, l-a întrebat pe Părintele cum rezistă să nu mănânce toată ziua.

„Am să mănânc, nu vă faceţi griji. Odată am călătorit cu trenul de la Gaţak până la Saraievo şi, când am avut o pauză de cinci minute, am reuşit să şi mănânc în trei minute".

Tânăra se gândea că Părintele auzise cum făcuse ea ordine la spovedanie, şi i s-a făcut ruşine.

12. Cu o altă ocazie aceeaşi tânără s-a plâns de directorul ei că fura totul. Părintele a întrebat-o:

„Şi de ce Vă ocupaţi cu lucruri străine? Luaţi şi dvs. parte la furturile din firmă?"

„Doamne păzeşte, Părinte!", a răspuns ea.

„Atunci de ce Vă îngrijiţi de ceea ce face directorul. Fiecare va da răspuns pentru sine însuşi", a sfătuit-o Părintele.

13. O doamnă al cărei sot era cadru militar a venit la Părintele. Fiindcă era foarte încăpăţânat şi certăreţ, întotdeauna era trimis unde era cel mai periculos, pentru a pieri. Părintele a făcut o glumă: „Să nu Vă temeţi de nimic, îl cunosc pe unul care din 1941 îl trimit pentru a muri, şi, iată este viu şi astăzi".

14. O doamnă avea mari probleme din pricina directoarei şi a venit la Părintele cu gândul să ia binecuvântare şi să-şi dea demisia, fiindcă nu mai putea să o suporte pe acea femeie.

„Ştiţi ce faceţi? Găsiţi un prilej potrivit - vreun praznic, cumpăraţi un parfum scump şi faceţi-l cadou directoarei", a sfătuit-o Părintele.

Sora a obiectat tăios, fiindcă considera că aceasta ar fi fost făţărnicie.

„Trebuie dat cezarului ce este al cezarului, iar lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu", a contrazis-o Părintele.

15. Când o doamnă i-a vorbit Părintelui despre naşul său: „Ce om delicat este, ferice de el!" Părintele i-a zis: „Să nu mai ziceţi nicicând despre cineva: «Ferice de el!». Nu ştim nici cu sfinţii ce va fi. Totul va fi limpede abia la înfricoşătoarea Judecată".

16. Fratelui care nu avea răbdare când era de rând lângă moaştele Sfântului Vasile, Părintele i-a zis: „Fii cu luare-aminte la poporul care îşi aduce tot chinul său şi-l încredinţează Sfântului Vasile, iar, din recunoştinţă şi credinţă, Sfântul le va dărui ajutor. De obicei aduc aici şi ultimul lor bănuţ".

17. Odată Părintele ne zicea: „Unei femei îi este mult prea greu să trăiască singură în lume. Este ca şi cum s-ar afla în bătaia vântului fără niciun fel de apărare".

18. Fraţii discutau cu Părintele despre faptul că s-a lucrat mult la Iovan Doi în ultimii cinci ani. „Domnul îngăduie uneori ca în cinci ani să se realizeze mai mult decât se poate lucra în alte împrejurări în trei sute de ani. De aceea avem pildă de monahism aici, în Muntenegru".

19. Părintele îşi dorea să se însănătoşească mai mult pentru obşte decât pentru sine însuşi. In acele zile se mai întâmpla să plângă încetişor, iar printre lacrimi zicea: „Din dragoste faţă de ei îmi arde inima, dorindu-mi să mai trăiesc măcar cinci ani, pentru a se mai întări puţin şi a nu-i zdruncina niciun «vânt»".

20. Un frate începător alerga prin mănăstire atunci când era trimis să-şi împlinească ascultarea. Privindu-i pe ceilalalţi monahi cum păşeau calmi şi smeriţi fără a alerga, a mers la Părintele pentru a-i cere să se roage pentru el fiindcă voia şi el să fie ca aceia. Părintele i-a zis cu asprime:

„Să nu îndrăzniţi să Vă chinuiţi firea, acesta Vă este temperamentul, dacă Vă chinuiţi mult, Vă puteţi descuraja. Firea înflăcărată este călăuzită şi astfel se îndreaptă".

21. Odată Părintele zicea: „în mănăstire vă sunt necesare trei lucruri: simplitatea, ascultarea şi rugăciunea".

22. Despre ascultare Părintele spunea: „Fiecare lucru să îl faceţi ca pentru Domnul, zburând prin mănăstire ca o pasăre, iar oboseala va fugi de la voi".

23. Un frate l-a întrebat pe Părintele cum a dobândit atât de multă smerenie.

„Bolile, bolile m-au smerit, fratele meu", i-a răspuns Părintele.

24. Un tânăr, fiu duhovnicesc al Părintelui, venea deseori la Părintele, la spovedanie, însă de fiecare dată spovedea aceleaşi păcate, nereuşind să se mişte din punctul mort. Şi astfel, odată, când, stând înaintea Părintelui, a scos listuţa pentru a arunca o privire, a asudat cu totul, iar Părintele i-a zis: „Ştiţi ce, nu se face nimic fără sudoare".

25. Sfatul Părintelui pentru o femeie:

„Când soţul dvs. este mânios, tăceţi, iar când se linişteşte, atunci staţi de vorbă".

26. Odată, într-o vară, pe la amiază, Părintele stătea în faţa bisericii şi discuta cu o fată. Ea l-a întrebat cum poate îndura arşiţa verii într-o astfel de îmbrăcăminte, iar Părintele i-a răspuns zâmbind: „Oaia, care este deranjată de lâna sa, nu mai este oaie".

27. Inainte de a începe zidirea bisericii de la Schitul Iovan Doi, au căutat mult timp piatra potrivită pentru construcţie. Când a ajuns cel dintâi camion, un frate l-a întrebat pe Părintele dacă îi plăcea piatra.

„Eh, frate, am o piatră mai bună. Dimineaţă, după slujbă, îi văd pe muncitori că intră în biserică, îşi scot şepcile, îşi fac semnul sfintei cruci, sărută icoanele şi încep rugăciunea comună înainte de a începe lucrul. Aceasta este, frate, cea mai bună piatră - le-a răspuns Părintele având ochii înlăcrimaţi".

28. Un tânăr se îndrăgostise de o fată, însă se certau deseori şi mai apoi se împăcau. Cu un anumit prilej, ea nu a vrut să îl vadă timp de două luni, iar el a venit la Părintele să se plângă.

Părintele i-a zis cu seriozitate:

„Dacă V-aţi fi gândit la Domnul cât Vă gândiţi la ea, până acum V-aţi fi sfinţit".

29. Deseori Părintele dăruia studenţilor drept binecuvântare bani. Un frate a luat banii, însă mai apoi i-a pus în cutia de lângă chivotul cu moaştele Sfântului Vasile. A simţit îndată o mare tulburare, iar după o jumătate de oră a trebuit să se întoarcă pentru a se mărturisi. Părintele l-a mustrat:

„Să nu mai faci asta niciodată!" A băgat mâna în buzunar şi i-a dăruit aceeaşi sumă ca mai înainte.

30. In timpul vieţii sale Părintele a suferit foarte mult din pricina bolilor, şi de aceea mulţi l-au compătimit. El le-a răspuns:

„Imi sunt mai dragi bolile mele decât sănătatea cuiva".

31. Prin Purtarea de grijă a lui Dumnezeu în cea dintâi primăvară când am ajuns la Mănăstirea Celie Piperska, pădurea era plină de ciuperci. Aceasta ne-a fost singura hrană timp de câteva luni. Mai apoi nu le-am mai găsit prin pădure.

32. Unui frate îi plăcea să se roage Sfântului Vasile, însă nu simţea aceeaşi apropiere faţă de Sfântul Ioan Botezătorul, care era prăznuit ca ocrotitor al casei sale. Părintele i-a răspuns:

„Aşa cum este rânduit aici pe pământ, astfel este şi în Cer".

33. Părinte i-a dat binecuvântare unei surori să meargă pentru şase luni într-o mănăstire din Grecia. Când acea soră a auzit că stareta acelei mănăstiri era foarte aspră, nu-i mai venea să plece. Părintele i-a zis să nu-şi facă griji, fiindcă nu va avea probleme, doar să rostească mereu în sine însăşi:

„Doamne, dăruieşte-mi răbdare pentru ca vrăjmaşul meu să nu se bucure din pricina mea".

Când sora respectivă s-a întors, i-a relatat Părintelui că se întâmplase o minune dumnezeiască: timp de şase luni nu avusese parte de nicio privire tăioasă a stareţei, iar maicile din acea mănăstire se mirau de aceasta.

34. Un tânăr din împrejurimile Beogradului se îmbolnăvise de o boală gravă. Zilnic avea atacuri nervoase. Părintele i-a îngăduit să locuiască la Ostrog timp de un an de zile, până s-a însănătoşit complet. Apoi s-a întors acasă şi şi-a continuat facultatea începută, iar după aceea a venit la Părintele pentru a-l primi ca frate începător. Părintele l-a trimit într-o mănăstire din Serbia, zicându-i:

„V-aş putea binecuvânta să rămâneţi, însă aici v-ar considera slab şi v-ar privi permanent prin această boală veche".

35. Un tânăr, care rămăsese invalid în război, era foarte tulburat şi îi era teamă că, din pricina păcatelor sale, va ajunge în iad. I-a venit gândul să meargă şi să ceară izbăvire de la Sfântul Vasile. După s-a închinat înaintea moaştelor Sfântului, şi-a exprimat dorinţa de a se spovedi. Părintele l-a primit cu dragoste şi îndată ce acela a început să vorbească, l-a întrerupt pentru a-l întreba:

„Oare, Vă îndoiţi de milostivirea lui Dumnezeu?" Apoi Părintele a început să spună totul în locul lui, ca şi cum în perioada războiului ar fi fost tot timpul lângă el. în cele din urmă i-a zis că şoaptele vrăjmaşului îl atacau pentru a ridica mâna asupra sa. Tânărul a plecat de la Ostrog reînviat.

36. O soră s-a plâns Părintelui că îi plăcea foarte mult să mănânce. Părintele doar a ridicat din umeri, zicând: „Păi, hrana face plăcere".

37. O tânără, care era obeză fiindcă îi plăcea să mănânce dulciuri, a cerut Părintelui canon să nu mai consume dulciuri, deoarece se gândea că astfel va birui această patimă. Părintele i-a zis: „Nicicând nu V-aş zice aşa ceva. Insă, în locul vostru, aş mânca mai puţine dulciuri".

38. Părintele ne zicea: „A venit timpul când mulţi dintre tineri nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita. însă, dacă îl vor cunoaşte pe Dumnezeu, vor trăi ca nişte monahi".

39. Odată Părintele ne zicea: „Când simt în Sfântul Altar, întotdeauna aud pe vreunul dintre fraţi că face greşeli la strană. Mai demult ieşeam şi îi îndreptam, însă am văzut că aceasta îi tulbura. Acum, când greşesc, nici sprânceana nu o mai ridic".

40. Pe vremea comunismului, în Serbia, un tânăr, membru al Consiliului bisericesc, mult se mai mâhnea când auzea că se şuşotea cum că el ar fi spion infiltrat. Părintele i-a zis:

„Când omul merge prin sat, ori de câte ori trece pe lângă nişte case, câinii îl latră. Dacă se întoarce către fiecare câine care îl latră, când va mai ajunge acasă? Astfel şi dvs., frate, lăsaţi-i să îşi facă treaba".

41. Odată Părintele zicea: „Uneori Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunea. Vrea să ne trăim neputinţa pentru a înţelege că ajutorul vine şi trebuie să-l cerem doar de la El. Să vă dau o pildă: unui frate, care a privegheat cu osârdie noaptea trecută, i s-a întâmplat o ispită cu un alt frate, şi din această pricină avea cugete împotriva aceluia. Deşi s-a rugat, a căzut din pricina neputinţei. Dumnezeu a îngăduit aceasta pentru a-şi cunoaşte patimile".

Monahia Elena Stanişici

Fragment din cartea "Pune-ti nadejdea in Domnul. Lucrarea duhovniceasca a Parintelui Lazar, staretul Manastirii Ostrog", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Pune-ţi nădejdea în Domnul"

• Slava desarta, pacat global
  Publicat in : Religie
• Fiecare virtute are in umbra ei slava desarta
  Publicat in : Pilda zilei

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: