MI-E TEAMĂ CĂ BUNUL SIMŢ E CEL MAI GRAV ŞI MAI GREU DE DOBÂNDIT DINTRE SIMŢURILE DUHULUI SFÂNT
Alexandru Rusu: Bună seara, Părinte Constantin Necula!
Pr. Constantin Necula: Bună seara şi bine ne auzim!
Alexandru Rusu: Vreau să deschidem editorialul nostru spiritual cu un citat din Petre Ţuţea, din „Intre Dumnezeu şi neamul meu”, carte apărută la Fundaţia Anastasia.
Face parte din capitolul intitulat "In lumea dogmei şi lumea întrebărilor": "Creştinismul a stabilit ideea creaţiei ex nihilo, Divinitatea creştină, nefiind un demiurg din genul celor prezentaţi de Platon în Timaios. Aceasta creând materia şi ordinea din lăuntrul ei, altfel nu există creaţie - citat din Godot. Fără Divinitate şi fără cele două lumi ale ei - postulatele Sfântului Augustin - nu există adevăr. Această afirmaţie, fără a mai apela la mistică, ci privind desfăşurările omului şi ale naturii, este expresia bunului simţ".
Vă rog, Părinte!
Pr. Constantin Necula: Mi-e teamă că bunul simţ e cel mai grav şi mai greu de dobândit dintre simţurile Duhului Sfânt. Fără îndoială că Ţuţea are dreptate, ca întotdeauna, zic eu, şi că lecţia lui de viaţă şi de moarte este una cinstită. Evanghelia de astăzi ne întăreşte imaginea aceasta a unui Dumnezeu care nu doar creează lumea, ci şi o protejează, îi poartă de grijă, o guvernează. E tot timpul în mijlocul ei.
Evanghelia de astăzi ne povesteşte despre un bărbat care se urcă într-un sicomor - într-un pomuleţ, dacă vreţi - ca să-L vadă pe Dumnezeu şi Dumnezeu îl vede. E creaţia lumii făcută de Dumnezeu însuşi, dar, dacă nu e credinţă şi nu te caţeri din când în când în sicomorul credinţei, n-ai cum să vezi că Dumnezeu este Creatorul lumii.
Alexandru Rusu: Evenimentul pe care vi-l propun să-l comentaţi şi mă duce cu gândul la bunul simţ de care vorbeaţi puţin mai devreme este acesta: După apariţia bugetului, presa a început să comenteze, îndeobşte negativ, alocaţia către Biserică. Vă rog, Părinte!
Pr. Constantin Necula: Da, e ca şi cum am fi culpabilizaţi că ne facem treaba bine. E ceva dureros. Aseară am avut o intervenţie la o televiziune românească, pe aceeaşi temă, şi sunt rănit foarte tare, ca om şi ca preot, de faptul că în loc să se arate că, acolo unde există morală în folosirea banului public şi unde există chivernisim în construcţia economică a unui proiect, există şi realizări şi roade, se arată cu degetul, de parcă am fura de undeva dintr-un mare tot, unde avem o problemă. Eu am spus-o şi aseară şi mi-o spun mie în fiecare zi, că egalizarea în sărăcie, aşa cum o propun oamenii aceştia, face parte dintr-un mare proces comunist de cosmetizare a moralei sociale.
Ba mai mult, îndrăznesc să cred că inclusiv propunerea aceasta de a ne aşeza la masa tratativelor cu ONG-urile şi să stabilim o lege de construcţie financiară a drepturilor Bisericilor mi se pare că seamănă un pic cu reducerea Bisericii la un ONG. Biserica nu e asta! Iar, pe de altă parte, faptul că se vede tot ceea ce face cu banii dovedeşte că se face ceva cu banii. Cu lucrurile pe care le furi nu se vede nimic. Şi încă ceva, domnule Sandu, şi am să închei, pentru că mă doare mult subiectul acesta şi e o ciorbă reîncălzită la nesfârşit. Ştiţi ce mă doare cel mai tare? Se compară că, din banii cu care ţii un preot, poţi să ţii nu ştiu câţi medici, poţi construi nu ştiu câte zeci de kilometri de autostradă... Dar cine opreşte să ne ţinem medicii şi să ne construim autostrăzi, decât incompetenţa noastră economică?! Iar ieri, pe posturi şi peste tot apărea şi numărul de zece mii de profesori de religie, care făceau şi ei parte din corpusul Bisericii. Fără îndoială că aşa e, numai că sunt vreo şapte mii şi din cei şapte mii, doar vreo trei mii sunt cu adevărat activi. Deci dincolo de umflarea cifrelor, e şi durerea aceasta că se creează un fel de acuză, de deget ridicat împotriva Bisericii, ceea ce nu-i cinstit de niciun fel.
Alexandru Rusu: Astăzi citeam, Părinte, ca să vă completez, că cu banii aceştia se pot cumpăra patru telescoape. Mă întrebam dacă, după ce cumperi patru telescoape, IIgăseşti şi pe Dumnezeu.
Pr. Constantin Necula: Nu numai atât, dar cred că ne-ar trebui nişte lupe să ne uităm un pic pe unde nc-am pierdut minţile în România în ultima vreme, intr-atât încât să transformăm totul doar în produse brute. Ştiţi ce mă doare iarăşi..., că revin la durerea aceasta? Construim stadioane, spunând că unde se construieşte un stadion sporeşte viaţa economică, uitând că nordul ţării, Bucovina cel puţin, este susţinută integral de existenţa mănăstirilor. Uite, este exemplul mănăstirii noastre Sâmbăta, care a creat în jurul său o adevărată rezervaţie de hoteluri şi de campinguri şi de viaţă turistică, dacă vreţi, pentru români şi nu numai şi de prilejuri pentru fiscalizare, ca să spun aşa, doar pentru că există acolo mănăstirea Sâmbăta. Eu zic că e momentul să nu mai batjocorim lucrurile realizate. După periplul meu din Italia, am învăţat o dată în plus că umaniştii noştri nu stau deloc de vorbă cu umaniştii italieni şi francezi, care în lipsa reală a Bisericii au început să se înspăimânte. Dovadă, o hotărâre luată de Parlamentul francez privitoare la căsătoria persoanelor de acelaşi gen, care a sfidat un milion de oameni ieşiţi în stradă. Câtă vreme avem puterea absolută la îndemână înseamnă că putem să fim corupţi la modul absolut şi asta va fi foarte grav pentru societate şi nu doar pentru societate, ci pentru neamul nostru, care-i un pic mai mult decât societatea pe care-o gândesc unii.
Alexandru Rusu: Mulţumesc din suflet, Părinte!
03. 02. 2013
Părintele Constantin Necula / Alexandru Rusu
Farmacia de cuvinte, Editura Agnos
Cumpara cartea "Farmacia de cuvinte"
-
Duminica lui Zaheu
Publicat in : Predici de duminica -
S-a rupt ceva in Zaheu
Publicat in : Religie -
Dudul lui Zaheu - Biserica Sfantul Elisei din Ierihon
Publicat in : Biserica in lume
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.