a. Istoric

Aşa cum am spus, nu intenţionăm să studiem aici toate icoanele Maici: Domnului, ci doar să enumerăm câteva dintre tipurile cele mai cunoscute care ne-o înfăţişează pe Maica Domnului. Sunt multe alte variante, în funcţie de locuri, de epoci, de evenimentele care le-au dat naştere.

Să ne oprim câteva momente asupra unei icoane pentru a o privi mai atent: Maica Domnului din Vladimir. Am ales această icoană pentru că se bucură de o cinstire deosebită în Rusia în virtutea rolului său în istoria naţională a acestui popor, iar pe de altă parte pentru că a dobândit un loc foarte important în sânul catolicismului apusean de când papa Ioan XXIII a încredinţat-o spre cinstire creştinilor apuseni, ca mijlocitoare pentru unitatea Bisericii. Rolul său ecumenic este deci de primă importanţă.

Această icoană a fost pictată la Constantinopol la începutul secolului al XII-lea, adusă la Kiev în 1131, dusă la Vladimir în 1155, apoi la Moscova în 1395. Ocrotitoare a Rusiei, ea a rămas în catedrala Adormirii din Kremlin până la revoluţia de la 1917. Apoi a fost păstrată în galeriile Tretiakov, unde nenumăraţi creştini au venit să se roage în faţa ei.

După tradiţie, aşa cum se cântă în slujba sărbătorii din 26 august, la vecernie, icoana a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca în timpul existenţei pământeşti a Maicii Domnului:

Atunci când, pentru prima oară, icoana Ta a fost zugrăvită de vestitorul tainelor evanghelice, şi ţi-a fost adusă pentru ca s-o recunoşti şi să-i dăruieşti puterea de a-i mântui pe cei ce ţi se închină, te-ai bucurat, Tu care eşti plină de milostivire şi izvor al mântuirii noastre, ai fost ca şi gura şi glasul icoanei (Vecernie, stihire glasul 6)1. In iconografia ortodoxă, mai multe icoane au fost atribuite, aşa cum am văzut, Sfântului Luca. Nu trebuie să înţelegem prin aceasta că icoanele ar fi fost zugrăvite de mâna sfântului evanghelist, ci că ele corespund unei tradiţii stabilite de el. La fel şi cu cuvintele pe care slujba le pune în gura Măriei.

Văzând icoana care-i este înfăţişată, Ea spune: ...Tot astfel, privind icoana, tu rosteşti cu putere: „Harul şi puterea mea sunt cu această icoană”. Şi noi credem cu adevărat că ai rostit aceste cuvinte. împărăteasa noastră, şi că eşti cu noi prin aceasta icoană... Şi, reînnoind prorocirea, ea exclamă: Iată de acum mă vor ferici toate neamurile (Luca 1, 48).

Această icoană ocupă un loc special în viaţa poporului rus. Cronicile ne relatează rolul imens pe care l-a jucat în istoria Rusiei, pentru aceasta fiind sărbătorită de trei ori pe an, ca mulţumire pentru eliberarea Moscovei de tătari: la 26 august 1395, la 23 iunie 1480, la 21 mai 1521. In 1612, în timp ce Moscova era asediată de polonezi, luptătorii voluntari s-au bătut pentru icoana Maicii Domnului dinVladimir: Mai bine murim decât să lăsăm să fie pângărită icoana Preacuratei Maici a Domnului nostru din Vladimir2.

b. Descriere

Maica Domnului

Este cu adevărat făptura îndumnezeită, pe chipul căreia cerescul cu omenescul se întâlnesc. Stilizarea trăsăturilor chipului întruneşte tot ceea ce am spus mai înainte cu privire la semnificaţia acestora. Dar în această icoană, privirea Maicii Domnului este deosebit de mişcătoare: privire de o duioşie şi o tristeţe nesfârşită, care vine din adâncurile tainice ale inimii pentru a ajunge într-un „dincolo” inaccesibil, privire a Maicii îndreptată spre omenire, din pricina prorociei lui Simeon, pe care o „păstra în inima ei”: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 33-35).

Acest chip de o frumuseţe cerească este chipul unei mame a cărei privire ne lasă să pătrundem în inima Măriei, care se gândeşte încă de pe acum la suferinţele ce vor veni, un chip care, în suferinţa sa lăuntrică, trăieşte deja drama crucii. Privire care exprimă dragostea maternă pentru Fiul său, dar şi pentru toţi oamenii cărora, prin cruce, va învăţa să le fie maică.

Peste veşmânt, poartă maforionul, un văl lung, purpuriu, bordat cu un preţios galon, care-i acoperă capul şi umerii. Pe frunte şi pe umeri vedem cele trei stele, semn al pururea-fecioriei Maicii Domnului atât înainte, cât şi în timpul naşterii şi după aceea.

Pruncul

Cu mâna stângă, cuprinde gâtul maicii Sale pentru a-Şi apropia obrazul de obrazul Măriei, într-un minunat gest de tandreţe (de unde şi numele de „Maica Domnului Mângâietoarea”).

Pruncul este aşezat simbolic pe braţul drept al Maicii Sale, în timp ce cu mâna cealaltă ea arată spre Fiul său: „Iată Omul”. Privirea Pruncului este aţintită pe privirea Maicii Sale, a cărei suferinţă o vede, părând a-i spune încă de pe acum: „Nu mă plânge, Mamă..în încercarea de a-i alina durerea ascunsă. Chipul Pruncului este deja chipul unui adult, cu trăsături precise, a cărui frunte amplă reflectă înţelepciunea dumnezeiască. Veşmântul Său, himationul, roşu purpuriu, are sclipiri de aur, aşa cum se cuvine lui Dumnezeu: este lumina cea neînserată.

Deşi gestul mâinii stângi a Măriei arată spre Fiul Său - tip al icoanelor Maicii Domnului Indrumătoarea - totuşi, această icoană este a Maicii Domnului Mângâietoarea, din cauza simţămintelor pe care le exprimă atitudinea maternă a Măriei.

In această icoană, Maica Domnului este chipul Bisericii care poartă în ea mântuirea, chiar în timp ce aşteaptă, mărturiseşte şi contemplă învierea prin cruce3. Fără să ţină seama de mângâierea Fiului său, Maica Domnului priveşte în depărtare, cu o privire plină de dragoste şi de durere. Chipul său întors către Pruncul care o mângâie, nu către fiul trupesc, ci către Ziditorul lumii Căruia I-a dat naştere, se oglindeşte în cuvintele liturghiei: Ea este fierbinte mijlocitoare în faţa lui Dumnezeu şi puternică ocrotitoare a lumii. Se apleacă spre Fiul său cerând milă pentru cei care vin către El şi pe care îi ocroteşte cu rugăciunile sale 4.

Această minunată icoană a Maicii Domnului dinVladimir - ca şi celelalte pe care le-am evocat anterior - arată permanenta preocupare a Bisericii Răsăritului de a considera rolul Maicii Domnului în lumina Revelaţiei şi a locului pe care Domnul i l-a încredinţat în taina mântuirii oamenilor. Biserica Răsăritului nu o cinsteşte niciodată pe Maica Domnului independent de Fiul său preaslăvit:

Cultul pe care Biserica Răsăritului îl închină Maicii Domnului este în esenţă hristocentric, iar doctrina sa marială se rezumă în plinătatea dogmei Născătoarei de Dumnezeu. Tocmai pentru că este atât de legată de lucrarea mântuitoare a Fiului Său, nu ne surprinde să vedem, în majoritatea icoanelor, cu câtă solicitudine se apleacă spre omenire şi îndeosebi spre nevoile duhovniceşti ale creştinilor5.

Pentru rugăciune

Chemarea îţi este, o, Mărie, să te hrăneşti cu dumnezeieştile cuvinte şi cu acestea să creşti ca măslinul cel mult-roditor în casa lui Dumnezeu, ca un copac răsădit lângă izvoarele apelor Duhului, ca un pom al vieţii care a dat rodul său la vremea lui înainte hotărâtă, adică pe Dumnezeu întrupat, viaţa cea veşnică a tuturor; ceea ce ai tot gândul osârdnic şi de suflet, folositor, alegând şi lepădând tot cugetul cel de suflet vătămător, mai înainte de a-l gusta. Ochii tăi sunt pururea către Domnul, văzând lumina cea neapropiată. Urechile tale ascultă numai pe dumnezeiescul Cuvânt şi se veselesc de alăuta Duhului, prin care Cuvântul înăuntru a intrat, ca să se întrupeze.

Nările tale se îndulcesc de mireasma mirurilor Mirelui, care este Mir dumnezeiesc, de bunăvoie vărsându-Se şi ungând fiinţa ei de om, pentru că Mir vărsat este numele Său, zice Scriptura. Buzele tale laudă pe Domnul şi de buzele lui lipindu-se.

Limba şi gâtlejul tău cuvintele lui Dumnezeu alegându-le şi de dumnezeiască dulceaţă săturându-se. Inima curată şi neîntinată, văzând şi dorind pe Dumnezeul Cel neîntinat. Pântecul tău, cămară întru care Cel neîncăput S-a sălăşluit şi pieptul tău, izvorul laptelui, din care S-a hrănit Dumnezeu Pruncul lisus, Uşă lui Dumnezeu, Pururea Fecioară.

Mâinile tale poartă pe Dumnezeu şi genunchii sunt scaun mai înalt decât heruvimii, prin care s-au întărit mâinile cele slăbite şi genunchii cei slăbănogiţi. Picioarele tale sunt povăţuite de legea lui Dumnezeu ca de o făclie de lumini şi, alergând pe urmele Lui, fără de întoarcere, ai tras pe Cel dorit către aceea care-L dorea. Toată eşti cămară a Duhului, toată cetate a lui Dumnezeu Celui viu, pe care o veselesc apele râului, adică valurile darurilor Sfântului Duh; toată bună; toată aproape de Dumnezeu. Că suindu-se mai presus de heruvimi şi mai presus de serafimi ridicându-se, aproape de Dumnezeu s-a făcut.6

Daniel Rousseau

 Note:

1. De sărbătoarea Maicii Domnului din Vladimir, din 26 august, se cântă această stihire 
2. L. Uspensky şi VI. Lossky, The Meatting of Icons, op. cit., p. 95.
3. Evdokimov, op. cit., p. 222.
4. Slujba sărbătorii Maicii Domnului dinVladimir.
5. E. Dejaifve, Les Saintes Icoties, op. cit., p.
6. Sf. Ioan Damaschinul, Cuvânt la Naşterea Preasfintei Stăpânei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, în Proloagele, vol. I, ediţie îngrijită de Arhim. Dr. Benedict

Fragment din cartea "Icoana, lumina Fetei Tale", Editura Sophia

Cumpara cartea "Icoana, lumina Fetei Tale"

 

• Despre icoanele Maicii Domnului
  Publicat in : Adormirea Maicii Domnului
• Icoanele Maicii Domnului
  Publicat in : Editoriale
• Incoronarea Maicii Domnului, o icoana ortodoxa?
  Publicat in : Pictura

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: