Imputinarea de suflet este maica nerabdarii

Imputinarea de suflet este maica nerabdarii Mareste imaginea.

Iată că vin iarăşi eu, smeritul tău părinte, să-ţi ridic, prin cuvinte, râvna ta.

Ridică-te, copilul meu, din somnul trândăviei tale! Ascultă-mă şi nu mai dormi! Trezeşte-te şi scutură somnul acediei! Ia din nou panoplia şi stai cu bărbăţie împotriva vrăjmaşilor! Luptă-te cu răbdare! Nu întoarce spatele. Luptă-te corp la corp! Ne este de folos să cădem biruitori în luptă, iar nu să fim biruiţi.

O, minunea minunilor! Oamenii lumeşti pentru a prinde doi peştişori se ostenesc toată noaptea. Şi îi mănâncă sau îi vând şi merg înainte, fără să mai nădăjduiască altceva în afară de aceasta. Şi se sfârşeşte viaţa lor cu lucrarea aceasta, chinuindu-se toată viaţa. Iar noi, ticăloşii, suntem vrednici de milă pentru multa noastră neştiinţă. Hristos ne hrăneşte în dar şi însutit ne răsplăteşte. Lucrăm o zi şi ne plăteşte o sută. Şi veşnic ne vom bucura şi veseli în împărăţia Sa. Ne vom afla cu Maica Domnului, ca nişte fii adevăraţi ai ei. Asemenea cu îngerii vom fi în lumina nesfârşită şi bucuria nespusă.

Dar fiindcă noi, nesimţitorii, nu vedem câştigul aparent - cei câţiva peştişori - sau orice altceva temporar, suntem nerăbdători. Dacă ne-am fi născut robi, am fi primit în fiecare zi şi bătaie, şi palme, acum însă niciun cuvânt nepotrivit al fratelui bolnav nu suferim.

O, neînţelepţii şi netăiaţii împrejur la inimă! Pentru o mică ispită, îndată lepădarea. Preferăm despărţirea veşnică de Hristos şi unirea veşnică cu satana, în loc să răbdăm cu smerenie încercarea unei clipe. Şi ce altceva este, iubitul meu suflet molâu, acest cuvânt pe care-l rosteşti în vremea descurajării tale? Că vei găsi un mod să te omori şi să termini cu viaţa ta? O, orbire şi întuneric gros! Te vei omorî sau te vei uni veşnic cu diavolul? Vei sfârşi cu viaţa ta sau vei merge pentru totdeauna în iad? Şi nu te temi, suflet fricos, de osânda veşnică, de despărţirea de Preadulcele Iisus, de Viaţă şi Lumină?

O, cât de mult Se mâhneşte Stăpânul Hristos, cât de mult Se amărăşte Mirele sufletelor când, pentru o neînsemnată ispită, punem pe capul deznădejdii noastre cununa de spini! Numai ce L-am numit Mire, prin slujba primirii Schimei, şi îndată îi cerem divorţul. Nu este oare aceasta fierea lepădării amestecată cu oţetul amar al nerăbdării?

Să luăm aminte, fiica mea, deoarece în felul acesta îl mâhnim mult pe Preadulcele Iisus şi îi pricinuim bucurie neaşteptată diavolului, cel ce se bucură de răutate.

O, cine-mi va da izvoare de lacrimi şi întristare nemângâiată, ca să plâng zi şi noapte pentru fraţii mei descurajaţi! îţi doresc, fiica mea, să mergi drept de acum înainte şi să iei aminte să nu ţi se întâmple ţie sau vreunei alte surori vreo ispită asemănătoare. Luaţi aminte, fiice ale lui Hristos, că acestea se întâmplă tuturor. Nu vă învârtoşaţi, ci să aveţi desăvârşită ascultare şi dragoste faţă de binecuvântata stareţă, pentru ca să vă acopere binecuvântarea ei în vreme de ispită. Acolo unde sunt învârtoşa re şi mândrie, acolo sunt neascultare şi sminteli. Iar unde sunt ascultare şi smerenie, acolo Se odihneşte Dumnezeu.

Dumnezeieştii Părinţi spun: „Inainte de cădere premerge mândria, iar înainte de Har, smerenia. Impuţinarea de suflet este maica nerăbdării". Ai văzut om şi mai ales monah fără răbdare? Este un opaiţ fără untdelemn, căruia în curând i se va stinge lumina. Din împuţinarea de suflet se nasc multe fiice: cârtirea, neascultarea, urâciunea, obişnuinţa de a se plânge, hula, deznădejdea şi altele asemenea acestora. Mândria şi învârtoşa rea sunt surori adevărate din care se nasc mii de fiice, toate împreună silindu-se să piardă sufletul. Iar desfiinţarea tuturor acestora dintr-o dată se face prin smerenie şi desăvârşită ascultare.

Aşadar îngrijeşte-te, fiica mea, de fericita ascultare. Supune-te cu desăvârşire. Căci acum, când vrăjmaşul a aflat că eşti biruită cu uşurinţă, îşi va face plimbarea şi iarăşi se va întoarce. Dar să nu te afle fără grijă şi să te răstoarne. Pregăteşte-te! Şi când va veni, dă-i una, ca să înţeleagă că ai păzitor puterea lui Hristos şi binecuvântările tuturor, de aici şi de acolo.

Nu te obişnui să cazi uşor, pentru că odată cu fiecare cădere, cade şi zidul de apărare al sufletului şi intrarea vrăjmaşului se face foarte uşor, făcându-l pe cel biruit cu desăvârşire rob.

Cuviosul Iosif Isihastul

Fragment din cartea "Marturii ale experientei monahale", Editura Evanghelismos

Cumpara cartea "Marturii ale experientei monahale"

Pe aceeaşi temă

07 Ianuarie 2020

Vizualizari: 283

Voteaza:

Imputinarea de suflet este maica nerabdarii 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

iosif isihastul

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE