Imi scrieţi că încă sunteţi nemulţumit de sine: nu izbutiţi deloc să vă îndreptaţi, mai aveţi ieşiri; noi nu ne putem îndrepta când voim să vedem că ne-am îndreptat; acest lucru ne satisface iubirea de sine şi ne duce la mândrie, iar din mândrie vin şi căderile. Trebuie să vedem greşelile noastre, adică să le ţinem minte şi pe cele dinainte şi pe cele prezente, chiar dacă sunt mici. Sfântul Proroc, în rugăciunea sa către Dumnezeu, a strigat: Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea (Psalm 50: 4). (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 1, p. 690)
Pe cât pot să-mi dau seama, vrăjmaşul te luptă ca să te despartă de locul în care poţi avea izbândă; dar tu voieşti izbânda să o vezi în tine. Iţi va fi, oare, de folos acest lucru? Nu ar trebui mai bine să-ţi vezi neputinţele şi patimile şi prin ele să te smereşti? Şi Sfinţii Părinţi, cu cât erau mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai mult se smereau, ţintind spre culmea desăvârşirii şi se vedeau sub toată făptura. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 5, p. 80)
Păi, aşa şi trebuie, să uităm trecutul. Odată cu anul nou, să începem să trăim după Evanghelie, monahiceşte. Pentru că ai fost leneşă, Dumnezeu te va ierta, căci te-ai pocăit şi te-ai mustrat şi te-ai umilit pe tine însăţi. Insă acum trebuie să punem început. Să pregătim măcar puţin câte puţin cămara [destinată] Mirelui nostru. El nu este pretenţios, este modest şi îndelung-răbdător: până când vom coase şi vom înfrumuseţa veşmântul pentru întâmpinarea Lui, El va aştepta şi va bate la uşa inimii noastre, ca să-I deschidem Lui, Celui Sfânt şi Curat, cămăruţa inimii noastre. (Cuviosul Anatolie, 7, p. 62)
Numai să ţii minte, să nu uiţi că abia-abia ai scăpat din mâinile diavolilor; puteai şi să nu scapi. Ia aminte la tine. Este vremea să te ocupi de tine însăţi, să-ţi înfrânezi limba şi firea. (Cuviosul Anatolie, 7, p. 128)
Să ne smerim! Şi aşa ne vom mântui! (...) De pierit, nu vei pieri. Numai că suferi acum pentru îndărătnicie şi iubirea de sine. Dar Dumnezeu te va ajuta şi totul se va aranja. Căci noi am venit aici să deprindem viaţa duhovnicească: ce este de mirare dacă greşim? Ne îndreptăm! Ne îndreaptă însuşi Dumnezeu! (Cuviosul Anatolie, 7, p. 121)
Cred că te vei strădui să împlineşti toate acestea. Adică de mâine vei trăi monahiceşte şi vei aduce mulţumire lui Dumnezeu, săvârşind totdeauna rugăciunea lui Iisus, nu vei cârti, nu vei stârni certuri şi te vei socoti rea, netrebnică pentru a fi înaintea lui Dumnezeu bună şi cu timpul vei deveni sfântă, logodnică vrednică de Mirele Ceresc Hristos. Aşa îmi vei aduce bucurie şi mie şi ţie! Să te mântuieşti! (Cuviosul Anatolie, 7, p. 211)
Văd părerea ta de rău pentru neputinţele şi lipsurile tale sufleteşti şi îmi păstrez buna nădejde. Pentru că, cine ia aminte la sine şi îşi deplânge viaţa sa slabă şi caută ajutor la Dumnezeu, acela, fără să vrea, merge pe calea vameşului lăudat în Evanghelie. (Cuviosul Anatolie, 7, p. 236)
Primeşte în inima ta sfatul meu sincer: mustră-te pe tine însăţi şi străduieşte-te să te îndrepţi. Şi nu ne putem îndrepta dacă nu începem să ne mustrăm pe noi înşine (nu pe ceilalţi) şi să ascultăm după putere de cei mai mari. (Cuviosul Anatolie, 7, p. 249)
Cu toate acestea, se vede că nu ştii ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: că cele pământeşti de aici, care sunt uşor de îndurat, nici nu se pot compara cu cele de dincolo, care sunt greu de îndurat. Să te mântuieşti!
Pace ţie! Iar pentru toate păcatele spovedite şi neputinţele tale să te ierte Domnul. Şi să te ajute Preamilostivul nostru Mântuitor şi Preacurata Lui Maică să-ţi aducă îndreptarea. Iar îndreptarea noastră este smerenia, adică conştiinţa neputinţelor noastre. Şi să ţii minte cuvântul că Dumnezeu îl iubeşte mai mult pe păcătosul care se căieşte şi se smereşte decât pe dreptul care îşi vede dreptatea. Tu te căieşti înaintea mea şi a lui Dumnezeu şi te umileşti pe tine şi ţi-e ruşine cu neputinţele tale, iar Domnul te va milui şi te va mântui. Şi vei vedea Ierusalimul cel frumos! (Cuviosul Anatolie, 7, p. 252)
Măicuţa mea, soră E. Eşti deznădăjduită că nu te îndrepţi şi te întrebi: ce mai trebuie să fac? Umilit am fost şi m-am izbăvit (Psalm 114: 6) - a spus David. Hai să facem şi noi aşa şi ne vom mântui. (Cuviosul Anatolie, 7, p. 288)
Pentru că ai căzut prea mult, nu te întrista. Tot nu eşti mai jos decât Iona proorocul. Şi, dacă la fel ca el vei striga către Domnul, El te va auzi. Şi va izbi chitul tristeţii tale de piatra cea tare a nădejdii şi vei fi ca noul Petru, recunoscându-ţi neputinţa ta şi îngăduind neputinţele celorlalţi. Fii, dar, împăcată! Ridică-te, apucă-te de lucru, du-ţi amarul după putere şi, păşind încet dar cu smerenie, te vei afla cu cei dintâi. (Cuviosul Anatolie, 7, p. 289)
Chiar dacă ai părăsit viaţa duhovnicească, nici de acest lucru nu trebuie să te sperii, ci să ne străduim să ne îndreptăm, iar dacă nu putem, să ne străduim să ne mustrăm pe noi înşine şi să ne smerim. Eu însumi trăiesc neîndreptat, dar ce să fac, să mă vait? Niciodată! Până la ultima suflare să nu-ţi pierzi nădejdea în îndreptare şi în mântuire! Tâlharul de pe cruce ne este nouă, păcătoşilor, chezăşie şi îndemn! Inchipuie-ţi: aceşti mari plăcuţi ai lui Dumnezeu - Noe, Avraam, Daniil, Moise, regele David şi marea mulţime a celorlalţi drepţi - erau încă în iad, iar tâlharul era deja în rai! (Cuviosul Anatolie, 7, p. 317)
Dumnezeu să te ierte pentru tot ce ai făcut. Dar te va ierta cu nădejdea îndreptării; ţi-am mai spus şi îţi repet: nu fi mincinoasă şi vicleană. Te vei căi, dar va fi târziu. Că cei ce viclenesc de tot vor pieri (Psalm 36: 9), scrie cuvântul lui Dumnezeu. (Cuviosul Anatolie, 7, pp. 324-325)
Odată stareţul a ieşit să dea binecuvântare şi a spus: „Un gospodar avea nişte gâşte şi le alinta: gu-si, gu-si, şi ele tot alintate au rămas. (Cuviosul Ambrozie, 1, Partea I, p. 108)
Cine are inima rea nu trebuie să deznădăjduiască, pentru că omul cu ajutorul lui Dumnezeu îşi poate îndrepta inima sa. Trebuie numai să se urmărească cu atenţie pe sine şi să nu scape ocazia să fie de folos aproapelui, să se mărturisească des la stareţ şi să facă milostenie după putere. Acestea, desigur, nu se pot face dintr-odată, însă Domnul îndelung rabdă. (Cuviosul Ambrozie, 1, Partea I, p. 101)
Arătaţi-vă puterea şi atunci grija mea se va adeveri. Când lăsaţi în grija mea îndreptarea voastră, amintiţi-vă avertismentul pe care vi l-am spus şi ascultaţi-l, căci, fără voi, eu nu vă pot ajuta, dar mai ales fără ajutorul lui Dumnezeu. (Cuviosul Macarie, 24, Vol. 1, p. 592)
Trebuie şi din partea ta să existe bunăvoinţă şi strădanie spre mai bine... Imi pare sincer rău pentru slăbiciunea ta, căreia de bunăvoie te- ai înrobit. Te plângi că ea te-a biruit şi îmi ceri să mă rog Domnului ca El să-ţi trimită tăria pentru înfrângerea acestei patimi... Pe cât pot, cu smerenie îl rog pe Domnul să-ţi dea ajutor să scapi de această nenorocită patimă, dar noi avem voinţă liberă şi trebuie ca tu, plecându-ţi voinţa ta, să adaugi la ea strădania, ca să te împotriveşti acestui obicei dăunător: cere-I lui Dumnezeu ajutor şi căieşte-te pentru păcatele tale, smereşte-ţi cugetul tău şi Dumnezeu îţi va trimite ajutorul Său, căci El caută la cei smeriţi, iar celor mândri le stă împotrivă... La Dumnezeu totul este cu putinţă, însă trebuie şi din partea noastră să existe străduinţă... (Cuviosul Macarie, 24, Vol 1, pp. 407, 408)
Pentru ca omul să se îndrepte pe sine nu trebuie forţat dintr- odată, ci aşa cum tragi şlepul: tragi, tragi înainte, mai dai înapoi! Nu dintr-odată, ci câte puţin. Ştii ce este catargul la corabie? Este un stâlp, de care sunt legate toate pânzele corăbiei şi, când tragi de ele, tragi încet, iar dacă tragi dintr-odată, strici totul din pricina zdruncinăturii. (Cuviosul Ambrozie, 1, Partea l, p. 101)
Fragment din "Filocalia de la Optina,vol.1. Invataturi de suflet folositoare ale cuviosilor batrani de la Optina", Editura Egumenita
.jpg)
-
Eroarea calendarului Iulian, indreptarea lui in Apus
Publicat in : Calendarul -
Indreptarea calendarului in Rasarit
Publicat in : Calendarul -
Indreptarea
Publicat in : Pilda zilei
-
Indreptarea: este un razboi
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.