Gândiţi-vă la un înger de sus care cunoaşte liniştea, luminarea divină cea grozavă, care ştie armonia, mireasma şi fericirea din ceruri, gândiţi-vă că acest înger ar vrea să se întrupeze ca noi, să sufere ca noi, să simtă neputinţa firii noastre omeneşti şi să facă toate, toate după Sfânta Scriptură şi ale cinului nostru călugăresc numai cu singura dorinţă să merite toate câte i-ar oferi împărăţia cerurilor, pe care el o ştie cât este de odihnitoare, alinătoare, încântătoare, de nepătruns, veşnică, cu nume mare lângă Dumnezeu. (...)

Cu câtă dragoste ar purta acest înger crucea omenească, oricum ar fi ea şi oricare ar fi neaşteptata lovitură a cuiva în viaţa aceasta! Ce drag i-ar fi să sufere ocara şi lipsa, biciul celor mândri care dispreţuiesc, urletele mâncătorilor de conştiinţă ca să renunţi la adevărul din tine şi să te închini lor, neînţelegerea dragostei faţă de tine a aşa-zişilor oameni buni! Ce bine s-ar simţi acest înger întrupat că-l doare, nu că nu-l doare bătaia oamenilor! Ce fericit ar fi, fiindcă orice suferinţă primită aici de bunăvoie l-ar asemăna cu Hristos! Ca înger din cer nu suferă şi nu are deci pecetea jertfei pe care o are Domnul nostru Iisus Hristos.

Relaţia între Dumnezeu şi îngerii de sus este gânditoare, Dumnezeu porunceşte gânditor. Dumnezeu nu porunceşte cu glas. Cum or fi glasurile pe acolo, iertat să fiu, departe de a şti... dar ştiu atât: că Dumnezeu porunceşte gânditor.

Chiar nu ne gândim că Dumnezeu ne va cere socoteală pentru tot ce ne-a dat? Frumuseţe, înţelepciune, putere [de multe ori dincolo de cea a îngerilor, dacă ţinem cont că lumina îngerilor este mai difuză decât chipul şi asemănarea” care îl îmbracă pe om], toate aceste bogăţii nemaipomenite Dumnezeu le-a revărsat peste om şi, chiar dacă eşti păcătos, chipul rămâne în tine.

Ingerii nu cârtesc în ascultări şi chiar suferă un proces de despătimire şi ei, când li se dă o poruncă să facă ceva, să împlinească ceva, o poruncă gânditoare, îngerul se bucură nespus de mult şi suferă acel proces, adică primeşte acel proces de despătimire, nu în sens omenesc, că la ei nu sunt patimi, ci în sensul că i se descoperă o nouă taină. Şi acesta este un proces de despătimire la ei.

Ingerul păzitor

Noi, prin Botez, am primit haruri deosebite, avem şi înger păzitor. De ce nu daţi atenţie mai multă la îngerul păzitor? Ştiţi, frăţiile voastre, ce spune într-un loc: „Este cu neputinţă să nu mori dacă vezi un înger în adevărata lui lumină!” Ingerul este cu noi, ne păzeşte. Hristos S-a întrupat în chip de om [de vierme], în adâncul mizeriei omeneşti, nu ca să anihileze fiinţa omenească, ci s-o transfigureze.

Aţi văzut ce scrie la Canonul îngerului păzitor: „Sfinte îngere, fa rugăciuni de obşte cu îngerii toţi pentru mine păcătosul!” Şi îngerul păzitor se roagă cu toţi îngerii, că nu-l refuză, nu-i răspunde: „Nu vreau!” Adică este o unitate nemaipomenită, Ii place lui Dumnezeu să fie rugăciune, şi îngerii toţi sunt una cu plăcerile lui Dumnezeu. Dar mai spune într-un loc aşa: „Dacă diavolul ar fi întruchipat în om, cu degetul mic poate răsturna pământul, dacă ar avea puterea de la început”.

Da, dar nu mai are putere, decât numai vârful cozii mişcă, restul nu mai are, i-a omorât-o Hristos. Dar îi este îngăduit să ne ispitească pe noi, ca, ispitindu-ne, noi să ne încununăm, să ne trezim, să vedem cine suntem.

Dracul joacă un rol de mântuire indirect. Suferinţele îţi aduc nişte înţelepciuni adânci şi te fac să te gândeşti serios la mântuirea ta. Dar, vă daţi seama cine ne păzeşte pe noi ? îngerul păzitor îl face praf şi ţăndări pe drac, care nu mai are nici o misiune, este un apostat. îngerul păzitor este în misiune. Lupta este între ei şi câştigă acela de partea căruia suntem noi cu faptele noastre. Şi nu ne-ar fi ruşine să-l părăsim pe îngerul păzitor, să-i dăm câştig de cauză diavolului, duşmanul îngerului, duşmanul nostru, cu nepăsarea, ba şi cu căderi directe? Şi totuşi, Dumnezeu, în mila Lui, ne-a dat putinţa să ne ridicăm prin spovedanie. Vasăzică e o îngăduinţă continuă pentru salvarea fiilor Lui, oamenii.

Despre îngerul nostru păzitor se spune că e cu neputinţă să nu mori dacă l-ai vedea în adevărata lui lumină. Şi totuşi, omul, în general umanitatea, e supraanghelităţii, îngerul e creat de Dumnezeu cu mişcare de relaţie, de legătură cu marile valori, la sistem ceresc, Dumnezeu fiind de faţă permanent, pe văzute chiar.

Dar omul e arhon, e stăpân pe univers. Omul este un dumnezeu după har. Vreţi argument? Chip şi asemănare. Despre asta nu se prea vorbeşte.

Cuvântul „păzitor” nu i l-am atribuit sau adăugat noi, i l-a rânduit Dumnezeu: „Păzeşte sufletul acesta, până la moartea lui!” Şi totuşi ei sunt fără identitatea asta mare a noastră: „Dumnezei sunteţi”. Ingerii reprezintă o creaţie cu mari posibilităţi, cu mari frumuseţi, care scapă minţii noastre mărginite. Pentru că zice şi Sfântul Apostol Pavel, care a fost răpit până la al treilea cer, că nu îi e dat omului să cunoască.

[Eram în pustie] şi a venit o ispită mare pe capul meu. O ispită pe care nu puteam să o accept cu nici un chip. Nu ceda dracul deloc, dar nici eu nu cedam în nici un chip! Foarte chinuitor! Nu vă daţi seama ce înseamnă chinurile pustiei!

Şi am zis, am zis ca un copil: „Dacă mă rog la Sfântul Gheorghe, Sfântul Gheorghe cine ştie pe unde o fi ? II roagă alţii! Tot eu am zis: Ia să mă rog la îngerul păzitor, care este cu mine de la botez!” Şi am trecut imediat la rugăciune: „Sfinte îngere păzitor ...!” Vă rog să mă credeţi! Atât de imediat, de observat, de total m-a eliberat de toată ispita! Ingerul păzitor! Şi de atunci am rămas cu mare evlavie la îngerul păzitor.

Ingerul păzitor nu doarme ca un paznic, păzeşte cu adevărat, că-i alături de Dumnezeu cu puteri mari şi e în relaţie cu miliarde de alţi îngeri. (...)

Nu există cuvânt de rugăciune [pe care îngerul] să nu-l ducă la Dumnezeu. Unui părinte îi citea ucenicul rugăciunile în pustie şi, la un moment dat, părintele a tremurat. „Ce e, părinte?” „Ai greşit, c-am văzut îngerul dând din aripi.” Adică îngerul lua cuvintele şi le ducea.

Ne păzeşte cu adevărat, aşa, ca o fiinţă divină. Şi totuşi îngerii, care au atâta putere sau au atâta mişcare şi înţelepciune chiar, sunt subordonaţi preotului, omului.

In Liturghier este o rugăciune, când se face Vohodul, care spune: „Doamne, fa ca şi îngerii care sunt aici cu noi să facă intrarea”, că şi ei sunt în slujbă, sunt în temere, sunt şi ei fiinţe sfinte. Aţi văzut?... La dispoziţia preotului... Sigur, preotul, care vrem să fie foarte atent... „Preote, îngerii sunt slugile Mele, dar tu eşti preotul Meu! Ce trebuie să fac Eu pe pământ, faci tu acum.”

PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC

Fragment din cartea "Parintele Arsenie Papacioc - Cuvintele unui apostol al iubirii", Editura Sophia

Cumpara cartea "Parintele Arsenie Papacioc - Cuvintele unui apostol al iubirii"

• Cum cunosc ingerii pe Dumnezeu
  Publicat in : Editoriale
• Cum arata ingerii?
  Publicat in : Sfintii Mihail si Gavriil
• Cum interactioneaza ingerii cu noi?
  Publicat in : Sfintii Mihail si Gavriil
• Ingerii canta-n coruri
  Publicat in : Colinde Dobrogea
• Ingerii pazitori
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: