Care este momentul în care omul primeşte un înger păzitor: la Botez, sau la naştere (ori chiar la zămislire)? Au înger păzitor doar cei botezaţi, sau şi necredincioşii?

1. Unii autori susţin că îngerul păzitor îl primeşte omul la Botez, deci cei nebotezaţi nu au înger păzitor. Un argument în acest sens este că, într-una dintre rugăciunile din slujba Botezului, preotul se roagă lui Dumnezeu pentru cel ce urmează să se boteze:

„Deschide-i lui ochii gândului, ca să strălucească în el lumina Evangheliei Tale. Insoţeşte viaţa lui cu înger de lumină, ca să-l izbăvească pe el de toată bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază şi de năluciri rele.”

Ingerul de lumină la care face referire rugăciunea de mai sus este îngerul păzitor al omului.

Un al doilea argument este că, în rugăciunile dimineţii, una dintre rugăciuni îl cheamă în ajutor pe îngerul păzitor „care eşti dat mie de la Sfântul Botez”. De aici, mai mulţi comentatori susţin că îngerul păzitor îl primeşte orice creştin ortodox la Sfântul Botez, deci nu îl primesc şi „necredincioşii păgâni şi eretici”, deoarece ei „nu sunt botezaţi întru numele lui Iisus Hristos.”

2. Alţi comentatori susţin însă că şi oamenii nebotezaţi au un înger păzitor. Acestea pornesc de la interpretarea versetului de la Matei 18, 10: „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.” Prin „cei mici” sunt înţeleşi, pe lângă prunci, şi cei care în ochii oamenilor par neînsemnaţi (de exemplu, cei dintr-o clasă socială inferioară, sau cei cu mai puţine cunoştinţe, cei săraci etc.) Toţi aceştia, la care face referire Mântuitorul, nu erau atunci botezaţi.

Scria sfântul Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei: „Ingerii celor mici şi smeriţi întru Hristos sunt atât de aproape de Dumnezeu, încât «pururea văd faţa Lui», stând înaintea Domnului. Se vede de aici că, deşi toţi oamenii au îngeri [subl. ns.], însă îngerii celor păcătoşi, ca şi cum s-ar ruşina pentru neîndrăzneala noastră, nici ei n-au îndrăzneală a vedea faţa lui Dumnezeu şi de a se ruga pentru noi. Iar îngerii celor smeriţi văd faţa lui Dumnezeu, pentru că au îndrăzneală.”

Pornind de la acelaşi verset, părintele Petru Pruteanu comenta:

„Numele de botez şi chiar botezul însuşi nu are nicio legătură cu îngerul păzitor. Textul de la Matei 18:10 vorbeşte clar despre existenţa îngerilor păzitori la persoane nebotezate, şi aceasta pentru că fiecare om, fie şi păgân, are un astfel de înger chiar de la naştere, îngerul nu este dat omului abia la botez şi nu pentru asta ne botezăm. După botez, creştinul are posibilitatea de «a colabora» altfel cu îngerul său, fiind în mod deosebit protejat şi ajutat spre mântuire de către acesta.”

Acelaşi părinte observa că în rugăciunea „la facerea catehumenului” (adică a celui care se pregăteşte pentru primirea viitoare a Sfântului Botez), „preotul deja se roagă ca îngerul păzitor să-l apere pe prunc, dar asta e cu mult înainte de botez şi, teoretic vorbind, după aceea botezul s-ar putea nici să nu aibă loc.”

In ceea ce priveşte sintagma din rugăciunea de dimineaţă: „îngerule cel Sfânt al lui Hristos [...] care eşti dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului şi păcătosului meu trup”, tot părintele Petru afirmă: „Aceste rugăciuni sunt produsul evlaviei populare şi nu se găsesc în vechile cărţi. Astfel s-au strecurat multe idei neconforme cu teologia ortodoxă.”

3. Ingeri păzitori sunt rânduiţi de Dumnezeu şi popoarelor păgâne, însă nu câte unul pentru fiecare om, ci unul la un întreg popor. Aceştia fac parte însă din ceata Domniilor.

Pe credincios, îngerul păzitor „îl călăuzeşte pe drumul vieţii prin glasul conştiinţei: tot ce este bun în noi, curat, luminat, fiecare gând frumos, orice mişcare de bunătate
a inimii, faptele bune, rugăciunea, pocăinţa, toate se nasc în sufletul nostru şi prind contur din îndemnul îngerului păzitor.”

Arhimandritul Ioan Krestiankin spunea despre îngerul păzitor că „este ca a doua noastră mamă. El are aceeaşi grijă de noi, şi chiar mai mare. Mama are deosebită grijă de noi cât timp noi suntem mici, suntem copii. Dar îngerul nostru păzitor, din clipa în care ne botezăm şi până în ultimele zile ale vieţii noastre, are grijă de noi ca o adevărată doică. Şi, dacă noi înşine nu îl respingem de la noi în timpul vieţii noastre pământeşti, el va conduce sufletul nostru să se închine în faţa lui Dumnezeu, când va veni vremea să se despartă sufletul de trup.”

Spunea sfântul Serafim al Dmitrovului: „Acest înger ne iubeşte atât de mult, cum nu ne poate iubi nimeni de pe pământ. [...] El îi doreşte fiecăruia dintre noi un singur lucru - mântuirea sufletului - şi spre acest lucru îndreaptă toate grijile sale. Dacă vede că şi noi ne îngrijim de mântuire, se bucură; dacă vede că nu ne pasă de sufletul nostru, se întristează. Vrei să fii întotdeauna împreună cu un înger? Fugi de păcat, şi îngerul va rămâne alături de tine. [...]

Ne putem da seama când este aproape îngerul păzitor, şi când se depărtează de la noi? Da: după dispoziţia lăuntrică a sufletului nostru. Atunci când simţi lumină în suflet, uşurime, linişte şi pace în inimă, atunci când mintea ta este ocupată cu cugetarea la cele dumnezeieşti, atunci când te pocăieşti, îngerul e aproape."

Adăuga arhimandritul Ioan Krestiankin că îngerii noştri păzitori „coboară de la Dumnezeu până la noi, ca să ne aducă nouă harul Lui, şi tot ei urcă de la noi până la Dumnezeu, ca să transmită Lui rugăciunile şi mulţumirile noastre.

Cât de apropiat, aşadar, trebuie să fie faţă de fiecare dintre noi îngerul nostru păzitor! [...] In timpul vieţii îi putem destăinui cele mai ascunse taine ale sufletului nostru. Acele taine, pe care noi nu le-am încredinţa nici chiar celor mai apropiaţi oameni. Şi aceasta pentru că în îngerul păzitor noi îl vedem pe cel mai înţelept în a da sfaturi, pe cel mai dezinteresat în dragostea şi ajutorul său faţă de noi, pe cel mai duios în afecţiunea sa faţă de noi, şi cel mai grijuliu faţă de nevoile noastre.”

Ingerul păzitor „ne poate mângâia mâhnirile, ne calmează durerile, pătimeşte cu noi, se bucură de reuşita noastră duhovnicească, ne apără de duşmanii văzuţi şi
nevăzuţi; este atât de puternic, încât chiar şi singur ar putea să se lupte cu o armată întreagă.” Pe scurt, „toate câte le fac îngerii pentru om au în vedere intrarea lui în
împărăţia Domnului.”

Călătoria noastră de la naştere, având drept scop final împărăţia lui Dumnezeu, este însoţită şi înlesnită de sfântul nostru înger păzitor. Părintele Ştefan Slevoacă observa într-o predică:

„Cu bună dreptate, viaţa noastră pământească a fost asemănată cu o călătorie. într-adevăr este o călătorie, şi încă una anevoioasă, plină de greutăţi, de ispite, de primejdii la tot pasul.

Dumnezeu cunoaşte slăbiciunile şi neputinţele noastre. Tatăl Ceresc ne iubeşte şi, de aceea, în înţelepciunea Sa plină de îndurare, ne-a pus sub ocrotirea puterilor
îngereşti. [...] îngerii păzitori sunt cu noi, în chip nevăzut, dar real, numai să avem credinţă să-i recunoaştem. Ei ne învaţă în adâncul conştiinţei să facem binele şi să
urâm fărădelegea. îngerii ne ajută şi ne apără în ispite şi primejdii, ei ne îndeamnă să ne pocăim după ce am păcătuit, şi să ne întoarcem la Dumnezeu.”

Intr-adevăr, îngerul păzitor „se depărtează de la cel ce lucrează fărădelegile. Dar iarăşi se întoarce şi-l ajută pe omul păcătos, când acesta vine la pocăinţă, cu lacrimi şi cu părere de rău pentru cele lucrate.” 

După cum spunea părintele Petroniu Tănase: „Lucrând prin cugetul şi inima noastră, el ne ajută în lupta cu ispitele, el ne dă fiori înainte de căderea în păcate grele. Dacă nu ascultăm de glasul lui şi cădem în păcate, el se depărtează de noi, plânge şi se roagă pentru noi la Dumnezeu, ca să ne rabde şi să întârzie cu dreapta Lui pedeapsă; în acelaşi timp, nu încetează să bată la uşa cugetului nostru cu gândul trezirii la pocăinţă.”

Ştim din scrierile Părinţilor că fiecare lacrimă de pocăinţă, fiecare rugăciune şi orice faptă bună a omului sunt scrise de îngerul păzitor, care îndeamnă mereu la lucrarea poruncilor lui Dumnezeu. Spunea părintele Cleopa că „orice creştin are de la Botez un înger bun, care stă de-a dreapta lui şi îl povăţuieşte spre tot lucrul plăcut lui Dumnezeu. El scrie, cu de-amănuntul, una câte una, toate faptele bune pe care le face în viaţă, şi pe care i le va prezenta în ceasul judecăţii, când «cărţile se vor deschide».”

La moartea omului credincios şi bun, îngerul păzitor vine însoţit de alţi îngeri să îl conducă şi să îl ajute, după cum scria sfântul Efrem Sirul:

„Au nu ştiţi, fraţii mei, ce fel de frică şi nevoie avem să pătimim în ceasul ieşirii noastre din viaţa aceasta, când se va despărţi sufletul de trup? Mare frică şi mare taină se săvârşeşte acolo. Că vin la dânsul îngeri buni şi mulţime de oaste cerească, şi toate puterile potrivnice şi stăpânitorii întunericului, amândouă părţile voind să ia sufletul şi să-l aşeze şi să-i întocmească locurile lui.”

Părintele Petroniu Tănase arăta că, „precum ne învaţă Biserica noastră, îngerul păzitor se va înfăţişă fiecăruia dintre noi în clipa morţii, când sufletul se va despărţi de trup şi, de vom fi avut viaţă curată, ne va însoţi la Dumnezeu pentru închinare în ziua a treia, a noua şi a patruzecea după răposare.”

Părintele Cleopa adăuga că, „după moarte, îngerul (păzitor) însoţeşte sufletul 40 de zile, împreună cu alţi îngeri, arătându-i întâi fericirea raiului, şi apoi muncile iadului.” Iar când, la 40 de zile, îl duc „pentru a treia oară în faţa Preasfintei Treimi”, sufletului „i se hotărăşte, până la judecata de apoi, fie loc de odihnă în rai, fie loc de osândă, după faptele sale. Din clipa aceea, îngerul păzitor îl părăseşte până la judecata viitoare.” Iar „la învierea cea de obşte”, adică „în ziua înfricoşătoarei judecăţi, îngerul păzitor ajută sufletul pe care l-a păzit în această lume, şi călătoreşte cu el înaintea înfricoşătorului Judecător.” Totodată, după cum se spune în viaţa sfântului Vasile cel Nou (26 martie), „îngerul păzitor va conduce sufletul la învierea cea de apoi, spre a-şi cunoaşte trupul său din pământ.”

Pentru noi, rămâne o taină ajutorul pe care îl primim de la îngerul nostru păzitor, căci „nu ne putem da seama în fiecare moment de prezenţa sa. Când vom ajunge în casa Tatălui ceresc, îngerul nostru păzitor ne va descoperi ceea ce a făcut pentru noi, de câte rele şi nenorociri ne-a scăpat, câte idei bune ne-a inspirat, şi din câte ispite diavoleşti ne-a ajutat să scăpăm. Atunci ne vom încredinţa de cuvintele Psalmistului, care zice că «îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească în toate căile tale» (Psalm 90, 11).”

conf. dr. Andrei Dragulinescu

Fragment din cartea "Lumea nevazuta a duhurilor", Editura Agaton

Cumpara cartea "Lumea nevazuta a duhurilor"

 

• Rugaciune catre Ingerul Pazitor
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Canon de rugaciune catre ingerul pazitor
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Ingerul pazitor
  Publicat in : Religie
• Ingerul pazitor
  Publicat in : Editoriale