Insemnări din Capetele Preacuviosului Isihie, presbiterul Bisericii Ierusalimitene;

Calea către cunoştinţă este nepătimirea şi smerenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu (Capitolul 67).

Cel ce se osteneşte neîncetat pentru cele lăuntrice petrece întru neprihănire; şi nu numai atât, ci pe lângă aceasta mai dobândeşte şi vederea, teologhisirea şi rugăciunea.

Or aceasta înseamnă, după cum zice Apostolul: „în duhul să umblaţi şi poftele trupului să nu le săvârşiţi" (Galateni 5, 16) (Capitolul 68).

Cel ce merge pe calea cea duhovnicească şi nu-şi vede gândurile pătimaşe, acela nu-şi lucrează purtarea de grijă şi îndreptarea, ci are doar deprinderea trupească, sau se îmbuibă, sau se lasă stăpânit de poftă, sau se întristează, sau se mânie şi ţine minte răul, şi prin acestea îşi întunecă mintea sau îndrăzneşte să se folosească de o nevoinţă care nu e pe măsura lui şi [astfel] îşi sminteşte cugetul.

Mintea, însă, fără plânset nu se poate curăţa.

Aşadar, tuturor le este de folos petrecerea întru negrăire şi depărtarea de lucruri şi de oameni: dar mai ales celor pătimaşi şi neputincioşi (Capitolul 69).

Aşa precum ne rănim văzându-le în chip simţitor pe cele rele, asemeni pătimim şi dacă le vedem cu mintea (Capitolul 77).

Marele dătător al legilor, Moise, arătând neprihănirea şi curăţia, precum şi chipul atotcuprinzător şi înălţător al acestei virtuţi (al trezviei duhovniceşti), şi învăţându- ne de unde ni se cuvine să începem şi cum să o săvârşim, zice: „Ia aminte la tine însuţi, ca să nu fie tăinuit în inima ta nici un cuvânt al fărădelegii", închipuind prin înţelesul „cuvântului tăinuit" anumite lucruri viclene şi dispreţuite de Dumnezeu, care mai sunt numite „vicleşuguri" de către Sfinţii Părinţi şi care sunt aduse în inimă de către diavol, căci aceluia îi vor şi urma aceste gânduri ale noastre, întrucât sunt după alcătuirea minţii lui şi cu înflăcărare pătimaşă stau de vorbă cu el (Capitolul 2).

I se cuvine nevoitorului să le aibă înlăuntrul său în orice clipă pe acestea patru: smerenia, cea mai mare trezvie, grăirea împotrivitoare şi rugăciunea. Smerenia, ca având-o pe aceasta să poarte luptă împotriva diavolilor celor mândri şi ca să aibă ajutorul lui Hristos în inima sa. Căci Domnul îi urăşte pe cei mândri. Trezvia îi trebuieşte pentru ca pururea să-şi facă inima să nu mai aibă nici un gând, chiar de s-ar arăta acela bun. Grăirea împotrivitoare îi e de trebuinţă ca, zărind degrabă gândul diavolesc, îndată cu furie să grăiască împotriva celui viclean. „Şi cuvânt le voi răspunde", zice Psalmistul, „celor ce mă ocărăsc" (Psalmul 118,42). „Oare nu lui Dumnezeu I se va supune sufletul meu?" (Psalmul 61,1). Iar rugăciunea îi trebuieşte ca, după ce va grăi împotriva celui rău, îndata să strige către Hristos cu suspin negrăit. Şi atunci însuşi nevoitorul îl va vedea pe vrăjmaşul său zdrobindu-se sau fiind alungat cu preacinstitul nume - Iisus - aşa precum e spulberată cenuşa de vânt sau cum dispare fumul dimpreună cu năluca lui (Capitolul 20).

Inşelător prieten este trupul şi, de i se intră-n voie, mai mare războire săvârşeşte. Ci mai degrabă să dobândeşli vrăjmăşie faţă de trup şi războire cu pântecele (Capitolul 198).

Nu este otravă mai mare decât veninul aspidei şi al vasiliscului; şi nu este înrăire mai mare decât înrăirea iubirii de sine. Iar odraslele iubirii de sine, şerpii OM zburători, acestea sunt: laudele de sine venite din inima, năravul de a-şi face pe plac sieşi, lăcomia pântecelui, curvia, slava deşartă, invidia şi, stând deasupra tuturor, mândria, care ştie să-i dezbrace nu doar pe oameni, ci şi pa îngerii din Ceruri, şi să-i îmbrace cu întunericul în loc de lumină (Capitolul 202).

Mare suferinţă se va face celor dinlăuntru prin cele din afară: căci foarte se va întrista omul lăuntric din pricini simţămintelor sale celor din afară şi, întristându-se, îşi vn pricinui rănire prin simţămintele cele din afară (Capitolul 172).

Staretul Gheorghe din Zadonsk

Fragment din cartea "Cum am dobandit dragoste si bucurie de la Dumnezeu. Jurnalul unui zavorat", Editura Sophia

Cumpara cartea "Cum am dobandit dragoste si bucurie de la Dumnezeu. Jurnalul unui zavorat"

 

• Mandria cea fara de minte
  Publicat in : Credinta
• Mandria
  Publicat in : Pilda zilei
• Smerenia si mandria
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: