Oricât de mult iubim metafora, epitetul, hiperbola, personificarea, comparația, în general figurile de stil, ca să le enumăr doar pe cele la nivel semantic, nu și morfologic și sintactic, în materie de adevăr, nu putem zburda multicolor cu enunțurile și sentințele morale pe ariile mai dogmatice ale cunoașterii, cu aceeași libertate pe care o manifestăm în arte, în literatură...

Limbajul apoftegmatic, sapiențial este simplu și simplificat, în general; el interpune antitetic doi poli, doar două principii, două enunțuri, două teze: a Binelui și a Răului...

Există o matematică care guvernează și spiritul... o logică bivalentă a contrapunerii și un sistem binar de evaluare a libertăților, chiar și celor de exprimare, concretizate în cupleta Adevărat-Fals.

Bineînțeles că, Adevărul are Înălțime și Adâncime, dar nu este tot atât de iridescent ca minciuna policronică...

Fascicolul luminos la trecerea prin alte medii suferă o refracție curcubeică...

Așișderea și Unicul Adevăr revelat la trecerea prin mințile strâmbe se strâmbă multicolor...

Deși curcubeul este un simbol biblic confiscat de rogvaivul gândirii depravate, el rămâne o făgăduință divină a salvării doar a celor din arca lui Noe, ca prefigurare a Bisericii, dar și o amintire a unei pedepse prin care diversitatea gândirii răzvrătite, politeiste, infidele lui Dumnezeu și-a găsit pieirea prin Potop...

Observ repulsia pentru exprimările binare, apoftegmatice, pentru taxonomie ale unora care practică diversitatea lingvistică nemărginită, care, adesea, dă naștere sectarismului lingual, de tip penticostal, al glossolaliei sau a celei de tip fantasmagoric, al xenoglosiei sau al vorbirii într’aiurea, în dodii, sub imperiul unui delir impulsiv-compulsiv, etc.

Progresismul ideologic se mută, transformându-se literă cu literă, cu forme și fond lexical, sintactic și morfologic, în progresism lingual, confiscând sau eludând tradiția Cuvântului...

Unii, din păcate, asimilează într-o manieră coruptă și coruptibilă nu doar forme și exprimări iridescente, neortodoxe, ci și atitudini curcubeice pe care chipurile le taxează moralmente-formal, cu aceiași rătăcită libertate a eresului, neîngrădită de simțul moral al cuvântului și al veridicității...

Și apoi, dacă iubești matematicile superioare și te exprimi cu integrale duble sau triple, n-ai cum să spui că ești inteligent dacă disprețuiești operațiile aritmetice de bază. Totul pleacă de 1+1=2 ...și apoi înțelegi cum 1+1+1=1, nu prin reducerea la absurd, ci prin reducerea la esență, nu într-un mod reducționist, ci prin gândire simbolică, iconică...

Pentru gândirea logic-matematică piramida cu fețele triunghiuri echilaterale este o formă geometrică perfectă și atât, dar pentru gândirea simbolică, teologică este icoanaTreimii...

În ordine geometrică, vârful piramidei trebuie să aibă o suprafață de sprijin, care e baza...

Toate trebuie sâ aibă o bază, toate disciplinele au un fundament dogmatic...

De aici se pleacă...

Cum poți să ajungi la vârf în orice știință fără temelie, fără cunoașterea noțiunilor de bază?

Unii vor să înțeleagă Teologia fără însușirea dogmelor, fără asumarea integrală a Revelației, a învățăturilor de credință...

Cum să practici alpinismul spiritual pe meterezele înălțimilor Teologiei apofatice, dacă nu te-ai antrenat teologal, dogmatic, catafatic, mai întâi la sol?

Și în materie de calculatoare limbajul Basic este nivelul înalt de programare, nu ajungi la high level, fără Basic ori fără asimilarea sistemului binar de numerație(1-0), care este în același timp și cel mai natural mod de stocare a informației în domeniul calculatoarelor, deoarece acolo 1 bit (celula de memorie cu capacitate minimă) găzduiește unitatea elementară de informație...

Prin urmare, limbajul apoftegmatic stochează concentrat toată informația sapiențială de proveniență biblică sau patristică...

Singurul limbaj care găzduiește bogăția de sensuri și de verbalizări abundente care poate salva rudimentarul aparent monoton, arid, scolastic al exprimărilor teologice de manual este limbajul apofatic al Teologiei Mistice, care este o oază luxuriantă într-un areal deșertificat adesea și care conține exprimări dincolo afirmații și negații, dincolo de gândirea bivalentă prin care principiul terțului exclus asigură coerența demonstrației și a necontradicției, dincolo și de gândirea laterală care fără a exclude precedentul, este generatoare de idei noi, depășind cu mult gândirea verticală (logică și matematică).

Acest limbaj intractabil pentru mințile mediocre nu este doar un efort individual, comprehensiv al rațiunii umane, ci este unul simbolic, iconic și inspirațional în care gândirea intuitivă și experiența mistică se întâlnesc cu actul inspirațional divin ca revelație a Duhului...

Dar cine poate avea această cuprindere experențială și discursivă?

De aceea și cuvântul parcurge un drum lung spre desăvârșire care inevitabil trece și prin locurile comune, prin sintaxa decorativă, superficială, apoi pe potecile bătătorite ale truismelor, existând pe intervalul acestui urcuș al esențializării și o asceză a cuvântului, asumându-și până la sublimarea lui, și tăcerea, și postul necuvintelor prin meditația la cuvinte...în focul lămuritor al înțelesurilor...

În acest post al puterii cuvântătoare se exerzează înfrânarea, nu a cititului, ci a vorbitului, în isihia retractabilă a lecturii, a reflecției puterii cugetătoare, prin care ne sustragem zgomotului, sunetelor, vorbitului...

Prin această asceză, cuvântul se dezbară de hainele vechi, ponosite, banale, păcătoase și se produce un catharsis purificator la care se supune însuși cuvântul odată cu posesorul cuvântător spre atingerea adâncimilor și înălțimilor spirituale unde este bogăția de Duh și de Adevăr incomensurabilă a Cuvântului mai presus de cuvinte, a Înțelesului mai presus de înțelesuri...

Pr. Alin- Cristian Preotu

• Adevarul si cea dintai lucrare a Sfintilor Parinti
  Publicat in : Credinta
• Despre adevarul fals
  Publicat in : Editoriale
• Calea si Adevarul
  Publicat in : Religie
• Biserica si Adevarul sunt Una
  Publicat in : Dogma
• Adevarul si adevarurile
  Publicat in : Editoriale