Ne putem teme de contaminare prin continutul potirului?

Ne putem teme de contaminare prin continutul potirului? Mareste imaginea.

Să abordăm acum o întrebare crucială, care este legată mai mult de credinţă şi implică probleme teologice mai profunde: ne putem teme de contaminare prin ceea ce se află în potir? De la bun început trebuie spus că această întrebare nu s-a pus nicicând înainte de pandemia de Covid-19. Trebuie de asemenea spus că, dacă a existat o teamă legată de elementele accesorii, inclusiv de linguriţă, nici o Biserică şi nici un ierarh nu au manifestat o astfel de suspiciune în legătură cu însăşi Sfânta Euharistie.

Sunt câţiva, puţini, teologi, cu tendinţe liberale, care au ridicat această problemă şi au provocat o dezbatere, cu care acum ne confruntăm cu adevărat.

a. Răspunsul afirmativ al Arhimandritului Chiril Hovorun

Iniţiativa îi aparţine Arhimandritului Chiril Hovorun.1 Intr-un articol publicat mai întâi pe pagina sa de Facebook, apoi de Public Orthodoxy, site-ul web al Orthodox Christian Center al Universităţii iezuite Fordham din New York şi, în fine, într-un volum publicat de acest centru2, el respinge convingerea larg răspândită că acest coronavirus nu poate fi transmis prin împărtăşirea cu Sfintele Daruri.

Argumentele sale sunt următoarele:

1) „Această credinţă este bazată pe ipoteza că Trupul şi Sângele lui Hristos constituie un bine absolut, în timp ce virusul este o infecţie malefică. Binele nu poate aşadar să transmită răul. Totuşi, notează el, virusul nu este o infecţie decât pentru noi şi nici chiar pentru noi toţi, pentru că majoritatea oamenilor îşi revin fără măcar să-şi dea seama. în sine, acest virus, ca orice micro sau macro-organism, face parte din creaţia lui Dumnezeu. Ca realitate fizică şi făcând parte din natură, virusul este în mod ontologic „bun”, ca orice creatură (a se vedea Facerea 1, 21). Noi considerăm că inundaţiile, vulcanii, taifunurile sunt rele, dar acestea sunt procese naturale şi ca atare ele nu sunt în mod ontologic rele. Şerpii şi păianjenii care ne muşcă sunt de asemenea mortali pentru noi, dar, prin natura lor, ei sunt buni.”

2) „Covid-19, împreună cu alte creaturi, este inclus în „recapitularea/cuprinderea [a toate]” descrisă de Apostolul Pavel în Efeseni 1, 10: «[ca] toate să fie ... cuprinse... în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ.» Maxim Mărturisitorul tâlcuieşte lucrul acesta în Ambigua: El «recapitulează (readuce) toate în Sine, căci prin El există şi persistă cele făcute, şi de la El au venit într-un anume fel şi pentru o anume raţiune». Toate cele care trebuie recapitulate în Hristos nu se află în mod efectiv în stare de pace între ele. Unele se ucid între ele: oamenii ucid alte organisme, inclusiv oameni, în vreme ce unele organisme - atât micro-organisme, cât şi macro-organisme -, între care Covid-19, ucid oameni.”

3) „Trupul înviat al lui Hristos era ontologic acelaşi trup ca al nostru. [...] Pentru că trupurile noastre şi trupul lui Hristos sunt deplin părtaşe la natura umană comună, aceleaşi micro-organisme care vieţuiesc în trupurile noastre vieţuiau în trupul lui Hristos. Nu avem nici un motiv să credem că ele au dispărut din trupul Său după înviere. Deosebirea dintre trupul lui Hristos şi trupurile noastre este că aceste micro-organisme nu-L puteau ucide, în vreme ce ele pot să ucidă trupul nostru, deoarece el încă nu a înviat.”

4) Aceste micro-organisme „pot fi transmise prin Trupul euharistie al lui Hristos, pentru că ele nu sunt un rău ontologic, ci constituie o parte din creaţia lui Dumnezeu. Tot aşa stau lucrurile, de exemplu, în cazul penicilinei. Preoţii ştiu bine că Trupul euharistie al lui Hristos poate mucegăi. Dar această mucegăire nu este acea stricăciune care cu adevărat nu se aplică omenităţii lui Hristos, care este stricăciunea păcatului şi a morţii. Penicilina nu este păcat sau moarte, ci un organism viu, care se arată a fi o sursă de viaţă pentru noi. Considerat odinioară ca «stricăciune», mucegaiul de penicilină se dovedeşte a fi un antibiotic vital. Statutul său ontologic a fost întotdeauna acelaşi: unul bun, ca parte din creaţia lui Dumnezeu”.

5) Cei care cred că virusul nu poate fi transmis prin Euharistie se înşală. „In primul rând, aceştia cad în eroarea dochetismului, ca unii ce cred, ca învăţaţii din vechime, că Trupul lui Hristos nu se supune legilor firii. [...] Dochetiştii, şi mai târziu eutihienii, credeau de asemenea că omenitatea lui Hristos era în mod ontologic diferită de a noastră, chiar dacă părea a fi a noastră; pentru ei, de fapt, omenita- tea lui Hristos nu mai era firea noastră omenească, ci altceva, diferit. In al doilea rând, ei cad în eroarea maniheistă. Maniheismul era o doctrină dualistă care diviza lumea fizică în părţi bune şi părţi rele. [...] Dualismul susţine că anumite părţi ale lumii din jurul nostru sunt în mod substanţial (ontologic) rele. Mulţi sugerează că acest Covid-19 este un astfel de rău. Prin urmare, ei cred că el nu poate fi transmis prin Darurile dumnezeieşti la Liturghie. O asemenea viziune însă decurge dintr-o perspectivă dualistă conştientă sau inconştientă. Or, răul nu este şi nu poate fi înrădăcinat în natură, care este în mod ontologic bună.”

6) „Răul este înrădăcinat numai în libertatea umană: răul se produce atunci când fiinţele omeneşti fac alegeri greşite, rele. O astfel de alegere este să ignori pericolul unei infecţii. Poate că adevăratul rău nu este virusul, ci faptul că o persoană, în loc să manifeste iubire faţă de aproapele, alege să nu respecte legile naturii, şi, în loc să stea acasă, vine în comunitate şi infectează alte persoane.”

Acest articol, prin caracterul său provocator, a trezit reacţii destul de aprinse. Autorul notează în versiunea extinsă a acestui articol: „Diferitele atitudini faţă de Euharistie în momentul pandemiei de coronavirus au devenit un nou epifenomen de «războaie culturale»curs de desfăşurare. Cei care cred sau nu cred că Euharistia ucide viruşii s-au baricadat de o parte şi de alta şi trag unii în alţii cu declaraţii şi comunicate” A uitat să spună că el este cel care a declarat război.

Acest articol cuprinde observaţii interesante, dar şi erori şi contradicţii care impun clarificarea lor.

1) Putem fi în mod global de acord cu primele afirmaţii ale lui C. Hovorun: aşa cum am arătat şi noi în primul capitol, putem considera că viruşii fac parte dintre făpturile create de Dumnezeu, chiar dacă această idee ar putea fi cumva nuanţată.2 Totuşi, ca urmare a căderii, un anumit număr de viruşi au devenit potenţial dăunători, desigur nu în mod efectiv, ci prin faptul corelativ al apariţiei, la fiinţele vii, a unui teren slăbit propice unei acţiuni patogene din partea lor.

2) Atunci când C. Hovorun scrie: „Covid-19 este inclus, împreună cu alte creaturi, în «recapitularea/cuprinderea [a toate]» descrisă de Apostolul Pavel în Efeseni 1, 10: «[ca] toate să fie ... cuprinse... în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ», el schimbă puţin semnificaţia şi importanţa afirmaţiei Sfântului Pavel. E vorba, potrivit traducerii pe care L. Second o dă textului de la Efeseni 1,10, de «a aduce toate lucrurile sub un singur Stăpân», altfel spus e vorba de o restaurare, şi nu de o cuprindere în El, împreună cu toate făpturile din creaţie, a tuturor elementelor negative pe care procesul de cădere le-a adăugat creaţiei. In această «recapitulare», Hristos nu leagă laolaltă, nu uneşte elementele antagoniste, cum sugerează C. Hovorun, ci desfiinţează antagonismele lor, le unifică în pace între ele. Lucrul acesta este prorocit de Isaia referitor la animalele care acum îşi sunt unele altora vrăjmaşe {Isaia 11,6-9), dar care poate fi transpus de asemenea în lumea micro-organismelor.”

3) Afirmaţia că „Trupul înviat al lui Hristos este ontologic acelaşi trup ca al nostru” este ambiguă; e vorba într-adevăr de trupul Său de om, dar care are o modalitate de existenţă diferită, aceea de care oamenii vor avea parte după învierea de obşte şi care se înrudeşte, de asemenea, fiind încă şi împlinită, cu cea a lui Adam în Rai. Dacă putem admite că „deoarece trupurile noastre şi trupul lui Hristos sunt deplin părtaşe la natura umană comună, aceleaşi micro-organisme care vieţuiesc în trupurile noastre vieţuiau în trupul lui Hristos”, în schimb afirmaţia că „nu avem nici un motiv să credem că ele au dispărut din trupul Său după înviere” trece dincolo de ceea ce cineva este autorizat să afirme.

Trupul lui Hrisos înviat, după cum se poate vedea din toate relatările evanghelice referitor la apariţiile Sale după înviere, are o modalitate de existenţă care nu-I permite doar să treacă dincolo de limitele de spaţiu şi de timp cărora le sunt supuşi toţi ceilalţi oameni, dar şi dincolo de materialitatea grosieră a firii căzute şi de toate limitele cărora le rămân supuşi ceilalţi oameni. Sfinţii Părinţi spun că în Rai Adam nu ştia de boală, de pătimiri (ca suferinţa), de stricăciune şi de moarte (care au apărut ca urmare a păcatului) şi că, tot aşa, de toate acestea nu vor avea parte credincioşii care vor ajunge la starea cea nouă din împărăţia cerurilor. Hristos, după înviere, când încă era pe pământ, poseda în firea Sa omenească această stare mai presus de fire a trupului slăvit, pe care, de aceea, o poate conferi tuturor celor care se vor uni cu El în Trupul Său, care este Biserica. Trebuie să notăm încă şi faptul că Trupul lui Hristos cu care se împărtăşesc credincioşii este trupul cu care El S-a urcat la ceruri la înălţare şi cu care şade de-a dreapta Tatălui, potrivit afirmaţiei din Simbolul de credinţă. Acesta este Trupul de care ne face El parte în Sfânta împărtăşanie, şi, aşadar, nu se cuvine să gândim că ar putea fi în el bacterii şi viruşi.

4) Afirmaţia: viruşii „pot fi transmişi prin Trupul euharistie al lui Hristos [...], preoţii ştiu bine că Trupul lui Hristos poate mucegăi”, este cu neputinţă de admis, căci mucegăirea (şi viruşii, admiţând că viruşii se pot ivi şi ei, la fel ca bacteria care a produs mucegăirea) nu afectează Trupul şi Sângele lui Hristos (altfel spus nu „Trupul euharistie” al lui Hristos este cel care poate mucegăi), ci calităţile exterioare (sau „accidentele”, a se vedea injra) ale pâinii şi ale vinului, pe care, pe de altă parte, Euharistia le conservă (a se vedea injra). Sa notăm de asemenea că argumentaţia lui C. Hovorun referitor la acest aspect este confuză. El dă mai întâi ca argument faptul că viruşii „nu sunt un rău ontologic, ci constituie o parte din creaţia lui Dumnezeu”, şi utilizează apoi noţiunea nu foarte clară de „stricăciune a păcatului”, şi dă drept exemplu penicilina, care nu are nici o legătură cu subiectul tratat.

5) C. Hovorun afirmă că aceia care cred că virusul nu poate fi transmis prin Euharistie se înşală căzând în eroarea dochetismului, „ca unii care cred, ca învăţaţii din vechime, că Trupul lui Hristos nu se supune legilor firii”. Dar de fapt el este cel care se înşală, pentru că dochetismul se referă la trupul lui Hristos înainte de învierea Sa, or, Trupul lui Hristos cu care noi ne împărtăşim este cu adevărat trupul lui Hristos care era stricăcios şi muritor, dar care în cele trei zile cât a stat în mormânt nu a fost atins de stricăciune, ci a biruit-o, iar prin înviere a biruit moartea; este aşadar, cum am spus anterior, Trupul înviat şi slăvit, care a devenit pe vecie nestricăcios şi nemuritor.

C. Horovun le reproşează de asemenea acestora căderea în eroarea maniheismului, afirmând că „maniheismul era o doctrină dualistă care diviza lumea fizică în părţi bune şi părţi rele”. Or, această definiţie a maniheismului este inexactă: într-adevăr, el constă în deosebirea a două principii în crearea lumii: un principiu bun şi un principiu rău, şi a două împărăţii care coexistă dintru început, şi anume împărăţia Luminii, guvernată de Dumnezeu, şi împărăţia întunericului, guvernată de Satana. Distincţia între bine şi rău sau între lucrurile bune şi cele rele nu poate fi nicidecum asimilată dualismului manihean, de vreme ce această dualitate nu se referă la două principii creatoare sau conducătoare concurente ori paralele...

6) Al şaselea punct este în mod deosebit straniu. Afirmaţia că „răul se produce atunci când fiinţele omeneşti fac alegeri rele/greşite” este exactă. Dar a spune că, prin urmare, virusul nu este un rău şi că răul constă doar în a nu rămâne acasă şi a merge la biserică este cel puţin surprinzător...

b. Natura, relaţiilor dintre Trupul şi Sângele lui Hristos din Sfânta împărtăşanie şi pâinea şi vinul ce s-au sfinţit

Faptul că părticelele Sfântului Trup pot mucegai (lucrul acesta se produce îndeosebi în timpul pregătirii lor spre a fi date bolnavilor sau când se pregătesc părticele pentru Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, atunci când nu sunt aerisite) este un subiect de dispută, ivit în discuţiile referitor la Euharistie în timpul recentei pandemii, independent de articolul lui C. Hovorun.

Intrebările iscate de acest subiect, ca şi cele legate de articolul lui C. Hovorun impun aprofundarea chestiunii referitor la natura relaţiilor dintre Trupul şi Sângele lui Hristos din Sfânta împărtăşanie şi pâinea şi vinul care s-au sfinţit.

Până în prezent, predomină ideea că aici este vorba de o taină (în sensul de lucru de neînţeles cu mintea), care trebuie cinstită ca atare. Dar se ştie că, de vreme ce apar confuzii şi se ivesc întrebări, este necesar ca acestea să fie abordate şi lămurite. Aşa au făcut Sfinţii Părinţi în legătură cu adevărurile care, până în vremea lor, erau admise fără probleme, dar care începeau să fie puse în discuţie şi ajungeau să fie pricină de evoluţii noi care dădeau loc de deviaţii.

Jean-Claude Larchet

Fragment din cartea "Mic ghid teologic si duhovnicesc pentru vreme de pandemie", Editura Sophia

Cumpara cartea "Mic ghid teologic si duhovnicesc pentru vreme de pandemie"

 

Note:

1 De origine ucrainean, el este destul de cunoscut, ca unul care a avut sarcini importante în Biserica ucraineană care ţine de Patriarhia Moscovei (a fost în 2008-2009 preşedintele Departamentului de relaţii externe al Bisericii Ortodoxe din Ucraina şi, din 2009 până în 2012, vicepreşedintele Consiliului de învăţământ din Biserica Ortodoxă Rusă). S-a separat de aceasta odată cu criza referitor Ia autocefalia ucraineană. Statutul său ecleziologic actual nu este clar. Conduce Huffington Ecumenical Institute, creat de miliardarul şi omul politic american Michael Hufftin- gton, în cadrul facultăţii Bellarmine College of Liberal Arts de pe lângă Universitatea iezuită Loyola Marymount University din Los Angeles.

2 „Covid-19 and Christian (?) Dualism”, pe site-ul publicorthodoxy. org le 23 martie 2020, reluat sub titlul „Covid-19, Eucharist, Christian (?) Dualism and the Deadly Orthodox Fundamentalism”, în P. VASSILI- ADIS şi G. DEMACOPOULOS (ed.), The Church in a Period ofPandemic. Can the Present Pandemic Crisis Become a Meaningful Storm for Renewal in our Churches?, pp. 159-164, cu un adaos referitor la fundamentalism la paginile 161-164.
 

Pe aceeaşi temă

02 Martie 2021

Vizualizari: 608

Voteaza:

Ne putem teme de contaminare prin continutul potirului? 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE