Infricoşătoare şi groaznică va fi Ziua Judecăţii Tale, Mântuitorul nostru, când se vor descoperi păcatele tăinuite. Drept aceea, mă cutremur, Doamne, fiind cuprins de teamă, fiindcă au întrecut măsura păcatele mele. Milostiveşte-Te de mine după îndurările Tale, Bunule!
Privesc la păcatele mele, Doamne, şi mă tânguiesc văzând cât de multe sunt. Cum de m-a lovit această nenorocire? Limba mea grăieşte preafrumos, dar purtarea mea este ruşinoasă şi vrednică de dispreţ. Vai mie în ziua când se vor descoperi cele tăinuite!
Cuvintele mele sunt foarte plăcute pentru ceilalţi, însă faptele mele stârnesc dezgustul. Pe alţii îi învăţ rânduiala bună, iar însumi, nenorocitul de mine, mă dedau patimilor.
Toate zilele mele au trecut şi au pierit în păcate, şi nici măcar o singură zi n-am slujit dreptăţii. De-abia am început să mă pocăiesc cu hotărârea de a nu mai păcătui, că a venit cel viclean şi m-a vânat, fiindcă mă urăşte. Vai mie, că de bunăvoie cad în cursa lui!
Dacă ies să mă plimb, fac pe dreptul şi înţeleptul. Dacă văd că altul păcătuieşte, râd şi-l batjocoresc. Vai mie, că vor fi date în vileag şi fărădelegile mele, şi atunci voi fi ruşinat!
Mai bine nici nu m-aş fi născut! Atunci nu m-ar fi stricat lumea aceasta trecătoare; nevăzând-o, nu m-aş fi făcut vinovat, nu m-aş fi spurcat cu păcatele şi nu m-aş fi temut de răspunsul pe care îl voi da lui Dumnezeu, de Judecată şi de muncile cele veşnice.
Indată ce făgăduiesc că mă voi pocăi, mă întorc şi cad în aceleaşi păcate. Mă bucur de vremea petrecută în păcat, şi pe deasupra cred că fac un lucru vrednic de laudă. Vai mie! Nu m-am gândit până acum că mă aşteaptă gheena.
Voia mea vicleană mă bagă în păcat, dar când păcătuiesc îl învinuiesc pe satana. Vai mie, că singur sunt pricina păcatelor mele! Cel viclean nu mă poate sili să păcătuiesc; păcătuiesc fiindcă aşa vreau.
Îndură-Te de mine, Cela ce eşti Milostiv către cei ce se pocăiesc! După mulţimea bunătăţii Tale, iartă vinile mele. Primeşte, Doamne, lacrimile pe care le aduc prinos înaintea Ta şi curăţeşte-mă de păcate, cum ai curăţit-o pe desfrânată, îmi dau seama, Doamne, că am păcătuit; după îndurările Tale crută-mă.
Sfantul Teofan Zăvorâtul
Fragment din cartea "Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni scoase din facerile Sfantului Efrem", Editura Sophia
Cumpara cartea "Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni scoase din facerile Sfantului Efrem"
-
Dogma invierii trupurilor la judecata universala
Publicat in : Viata vesnica -
Starea de dupa Judecata Universala
Publicat in : Viata vesnica -
Judecata universala
Publicat in : Viata vesnica -
Judecata universala
Publicat in : Duminica Infricosatei Judecati -
Iubirea - criteriul de judecata universala
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.