Viaţa trăită în ură şi răzbunare nu poate fi numită viaţă. Pentru un om bolnav, durerile trupului sunt mari, dar mai chinuitoare sunt suferinţele provocate de ură și de invidie.
Ura este „otrava” care amărăşte orice bucurie, întunecă sufletul, alungă liniştea şi aprinde toate patimile.
Mântuitorul Iisus Hristos ne adresează porunca: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Matei 5, 44).
Cât de greu ni se pare acest îndemn dumnezeiesc, pentru că nu mai este iubire între părinți și copii, între soț și soție, între frați....
Cât de greu ni se pare să răspundem cu binecuvântare celor ce ne insultă sau atunci când binelui făcut i se întoarce indiferența și chiar insulta.
Şi totuşi, iubirea care îmbrățișează pe toţi oamenii, iubirea care poate ierta şi binecuvânta până şi pe vrăjmaşi este legea de căpetenie a creştinilor.
Oricât de grea ni se pare iubirea vrăjmaşilor, la temelia și în împlinirea ei stă asemănarea noastră cu Mântuitorul Iisus Hristos.
Părintele Arsenie Papacioc spunea că numai harul lui Dumnezeu ne poate ajuta, dacă începem să lucrăm duhovnicește. Mai întâi se pune problema să nu-i urâm pe vrăjmași, pe urmă să-i și iubim.
Asta implică paza minții, tăierea gândurilor rele, chemarea în ajutor a Domnului Iisus Hristos, prin rostirea Numelui Său, adică luptă, război duhovnicesc. Darul iubirii nu se primește fără osteneală.
De asemenea, Părintele Arsenie ne învață că dacă ajungem să nu-i mai urâm pe vrăjmași, atunci suntem „pe o treaptă a scării, afară din apă, afară din murdărie, din nămol”, adică suntem salvați.
Apoi, „dacă tu ești salvat, pe scară fiind, te agăți mai departe, spre iubire, încet, încet. Deci, omul să înceapă sincer. Mai departe lucrează harul lui Dumnezeu. Cum v-am spus, dai voință, iei putere!”.
Cel ce iubește pe vrăjmași, care sunt și ei aproapele nostru, se eliberează de multe probleme. O spune tot Părintele Arsenie Papacioc, în felul său simplu și direct:
Dacă „stai cu oamenii răi pe cap”, îți ocupă inima și Hristos n-are loc în ea, pentru că e ocupată cu vrăjmași. Trebuie să te eliberezi și să-i lași în pace.
„Dar nu poți să te eliberezi, decât dacă nu-i urăști. Sau chiar mai departe, să-i și iubești. Este un proces foarte frumos. E o luptă foarte încordată și, mai bine zis, dintre toate luptele, asta pare a fi mai rodnică”.
Să iubim pe vrăjmași este o poruncă nouă, pe care Mântuitorul Iisus ne-a dat-o. „Frate, Hristos zice, nu zice altcineva: Iubiți pe vrăjmași! Voi numai în literatură ați auzit de așa ceva. A încercat vreunul din voi, cu adevărat, să-i iubească pe vrăjmași? Asta nu e o utopie, fraților! E un lucru posibil! Dacă l-a spus Mântuitorul, e posibil” (Părintele Arsenie Papacioc).
Pentru a ajunge la o astfel de iubire, care nu stă în puterea firii noastre, e nevoie de „o tactică a lucrurilor”. Și această tactică ne-o dezvăluie Părintele Arsenie:
Trebuie să ne spunem sincer în inimă: „Vreau să iubesc pe vrăjmași, pentru că zice Mântuitorul și El ne va întreba dacă am greșit față de iubire. Pentru aceasta mă va judeca. Căci criteriul de judecată care va fi pentru fiecare dintre noi și într-o formă universală este iubirea”.
Câtă iubire avem în suflet, atâta valoare avem. Iubirea este „cununa tuturor faptelor bune”, de aceea fără ea totul e în zadar.
Iată un ideal spiritual minunat, o cale pe care dacă te-ai angajat sincer, nu ai cum să te plictisești: Să ne străduim să iubim mai mult, chiar și pe vrăjmașii noștri, chiar dacă pare și este într-adevăr imposibil fără darul lui Dumnezeu.
Un motiv în plus de a ne smeri mai mult, de a ne recunoaște neputințele, păcatele și patimile, de a ne ruga mai din inimă și cu mai multă atenție la cuvintele rostite, pentru toată lumea, nu doar pentru noi, pentru familie și rubedeniile noastre.
Părintele Arsenie Papacioc ne îmbărbătează în acest sens: „La nivelul unei zile, sau la nivelul unei vieți întregi, să lupți mereu să-i iubești (pe vrăjmași), căci harul nu te lasă, pentru că tu dorești un lucru extraordinar de frumos, împlinirea unei mari porunci.
Lumea nu contează pe ajutorul lui Dumnezeu și asta e o mare greșeală. Te ajută Dumnezeu și completează El mai departe ceea ce n-ai putut tu iubi. Iar tu ești un om care te mântuiești, iubind pe vrăjmași. Ai împlinit o poruncă mare a Bisericii.
Dar străduiește-te și pune început bun, căci e posibil!” („Ne vorbeşte Părintele Arsenie”, Editura Episcopiei Romanului, 1998).
Altfel învățătura creștină va rămâne pură literatură și încântare de moment, fără roade duhovnicești.
Sorin Lungu
Sorin Lungu
-
Dogma invierii trupurilor la judecata universala
Publicat in : Viata vesnica -
Starea de dupa Judecata Universala
Publicat in : Viata vesnica -
Judecata universala
Publicat in : Viata vesnica -
Judecata universala
Publicat in : Duminica Infricosatei Judecati
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.