Cinstiţi părinţi, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, astăzi, în 12 martie, pomenim un sfânt cu numele Teofan. De la această situaţie pornesc cuvântul de învăţătură în legătură cu semnificaţia unor nume, a unor nume de sfinţi, a unor nume de credincioşi, pentru că în limba greacă, în limba latină, în alte limbi numele au o semnificaţie creştină, vor să spună ceva despre cel care poartă numele. Noi purtăm nume a căror însemnătate nu o cunoaştem şi, pentru noi, numele e doar atât, un nume. Dar dacă cunoaştem semnificaţia numelui, atunci putem să ne orientăm după numele pe care îl purtăm şi putem să luăm aminte şi la viaţa altora care poartă altfel de nume sau nume asemănătoare cu numele nostru.

In ultima vreme, mulţi dintre credincioşii noştri nu mai folosesc nume creştine. Pe vremuri, situaţia era alta. In timpul celor două războaie mondiale, din satul meu natal au murit cam o sută de bărbaţi. Şi am fost la o pomenire a eroilor, prilej cu care au fost pomeniţi toţi cei care au murit în război. Şi am observat atunci, şi mi-a părut tare bine, că toţi eroii din satul meu au purtat nume creştine: Ioan, Nicolae, Vasile, Gheorghe şi altele, ceea ce nu se mai întâmplă astăzi. Astăzi s-au introdus altfel de nume, nume sonore, nume frumoase, dar care nu au o însemnătate. De exemplu: Dorin, Viorel, Liviu sau la femei: Doina, Viorica şi aşa mai departe. Cei vechi însă ţineau să aibă un nume cu semnificaţie creştină. De exemplu, numele sfântului pe care îl pomenim astăzi, Teofan, înseamnă „cel care îl arată pe Dumnezeu”. Deci viaţa pecetluită cu numele acesta ar trebui să fie o viaţă care îndrumă către Dumnezeu, care ne aduce aminte de Dumnezeu, de bunătatea lui Dumnezeu, de iubirea lui Dumnezeu, de iertarea pe care o dă Dumnezeu, de înţelepciunea lui Dumnezeu, de puterea lui Dumnezeu si altele de felul acesta.

Si dacă asa e viata cum e numele Teofan, atunci viaţa pe care o duce cel care poartă un astfel de nume este o viată care îndrumă către Dumnezeu, ca si când ar zice:
„Aşa e Dumnezeu, bun, milostiv, iubitor de oameni, sfânt, atotînţelept, atotputernic.”

Bineînţeles că nume care cuprind în ele cuvântul Dumnezeu, în limba greacă Teos, sunt multe, chiar şi eu port un nume în care e cuprins numele lui Dumnezeu: Teofil, adică unul care II iubeşte pe Dumnezeu sau care e iubit de Dumnezeu. Teognost înseamnă cunoscător de Dumnezeu, Teodul înseamnă slujitor lui Dumnezeu, rob al lui Dumnezeu. Teopist înseamnă credincios lui Dumnezeu, Teodor înseamnă darul lui Dumnezeu. Numele acesta, Teodor, este şi în limba latină ca nume: Deodatus, cel pe care l-a dat Dumnezeu, pe care l-a dat Dumnezeu ca dar. Victor în limba latină înseamnă ceea ce înseamnă în limba greacă Nichita: biruitor. Vasile înseamnă împărat, Nicolae înseamnă biruitor de popoare. Deci iată o mulţime de nume care au o însemnătate şi care ar trebui să ne îndrume pe noi să ne trăim viaţa nu numai după numele nostru, ci şi după orice nume pe care l-am putea avea. Dacă eşti iubitor de Dumnezeu, fără îndoială că eşti un dar de la Dumnezeu pentru ceilalţi. Cineva care iubeşte pe cei din jurul său este un dar de la Dumnezeu, prin iubirea pe care o are pentru ceilalţi.

Cineva care poartă numele de Vasile, să zicem, este unul care ar trebui să fie împărat peste răutăţi. Cineva spunea: „Eu împărat sunt astăzi, pentru că am împărăţit peste patimi.” Victor, Nichita: biruitor, biruitor de rele în primul rând, biruitor împotriva vrăjmaşului - „biruitori asupra păcatului să ne arătăm”, zicem noi la slujba Sfintei Liturghii. Sunt şi nume româneşti care au o însemnătate şi care sunt nume frumoase, de exemplu Floare - să-ţi fie viaţa cum îţi este numele: ca o floare. Viorica, de pildă, este un nume care ne aduce aminte de viorea, de o floare smerită, de o floare parfumată. Ce frumos ar fi ca orice fiinţă care are numele acesta să fie ca un parfum duhovnicesc, să reverse o bunătate din suflet, să facă în aşa fel încât să se simtă prezenţa ei cum se simte vioreaua!

Deci, cinstiţi părinţi, iată că am pornit de la un nume şi am ajuns şi la altele. Am mai putea adăuga, de exemplu numele Teoctist, care înseamnă făptura Lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi suntem o făptură a lui Dumnezeu, fiecare am putea să ne gândim şi la numele acesta de Teoctist, chiar dacă nu îl purtăm, dar este ceva la care ar trebui să ne gândim, să luăm aminte. Teofor înseamnă purtător de Dumnezeu, Hristofor înseamnă purtător de Hristos. Toate lucrurile acestea trebuie să fie urmărite de noi, ca să fim si noi biruitori de popoare, daruri ale lui Dumnezeu, biruitori asupra răului, iubitori de Dumnezeu, cunoscători de Dumnezeu, robi ai lui Dumnezeu si credincioşi lui Dumnezeu. Toate acestea le putem aduna în noi şi să ne trăim viaţa ca şi când am purta fiecare din numele acestea.

Să ne cercetăm pe noi înşine în privinţa felului cum ne ducem viaţa, să ne cercetăm pe noi înşine în privinţa felului cum ne trăim viaţa lăuntrică, să ne întrebăm, să căutăm, să ştim dacă suntem arătători de Dumnezeu, dacă suntem iubitori de Dumnezeu, dacă suntem cunoscători de Dumnezeu, dacă suntem biruitori asupra relelor, dacă suntem în simţirea noastră făpturi ale lui Dumnezeu. Şi, dacă nu suntem, să căutăm să fim, iar dacă suntem, să fim şi mai mult, şi biruitori, şi iubitori, şi înţelepţi, şi aducători de bucurie în jurul nostru, ca să Se preamărească Dumnezeu în viaţa noastră acum şi totdeauna. Amin.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin.

Mănăstirea Brâncoveanu,
12 martie 2004

ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN

Fragment din cartea "CALE SPRE BUNĂTATE", Editura Sophia

Cumpara cartea "CALE SPRE BUNĂTATE"

• Taina numelui
  Publicat in : Religie
• Taina nasterii din apa si din Duh
  Publicat in : Botez

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: