Rolul părintelui duhovnicesc este fundamental pentru viaţa creştinului ortodox. Sf. Siluan stăruie adesea asupra acestui punct. Mai ales pentru cei care vor să cultive plinătatea vieţii lor în Hristos, legătura cu un părinte duhovnicesc este de o şi mai mare importanţă. Fără sfânta spovedanie şi binecuvântările ascultării de părintele duhovnicesc, există puţine şanse sau chiar deloc, de a depăşi neîncetatul bombardament de o viaţă al vrăjmaşului celui rău. Mulţi cad în înşelare, chiar cei care au făcut un considerabil progres, după cum arată exemplul Sfântului Siluan.
Cu toate acestea există o soluţie şi o cale de scăpare. Biserica pune la dispoziţie credincioşilor ei taina sfintei mărturisiri. Aceasta este cea mai sigură cale de a se izbăvi de înşelarea care îi pândeşte pe cei care cu sinceritate se luptă pentru a trăi în Hristos. Sf. Siluan lămureşte: Dar acum gândesc că fără mărturisire la duhovnic este cu neputinţă să te izbăveşti de înşelare, căci duhovnicilor le este dată de la Domnul stăpânirea de a lega şi dezlega". Fără un părinte duhovnicesc, credinciosul se lasă descoperit la nenumărate pericole venite din încurcatele amăgiri ale vrăjmaşului. Acesta poate fi comparat cu un soldat în timpul războiului, care se aruncă în luptă fără îndrumarea unui ofiţer superior cu experienţă, sau chiar cu un tânăr atlet promiţător care crede că poate concura la Jocurile Olimpice fără ajutorul unui instructor sau antrenor experimentat.
Când cineva începe să stea de vorbă cu gândurile rele se deschid stăvilarele şi potrivit Sfântului Siluan el de vine apoi o victimă a propriilor sale gânduri. Faptul că un credincios continuă să se încreadă în propriile sale gânduri arată că el este încă prins sub stăpânirea „iubirii de sine" şi a egoismului. In acest fel, deoarece ia naştere din patima mândriei, încrederea în propriile sale gânduri duce nu doar la înşelare şi amăgire, ci, în cele din urmă, la despărţirea de Dumnezeu.
Cel mai sigur chip de a se păzi de amăgirea acestor gânduri este de a căuta sfatul părintelui duhovnicesc, în acest sens, legătura cu duhovnicul este foarte importantă, fiindcă lui i s-a dat harul îndrumării şi al discernământului. Părintele duhovnicesc este cel care oferă o înţelegere corectă asupra naturii şi originii oricărui gând care i-ar putea tulbura pe fiii săi duhovniceşti. In unele cazuri, toate gândurile ar trebui descoperite şi „mărturisite" acestuia, pentru că doar sub o astfel de povăţuire duhovnicească poate cineva să fie sigur că nu este înşelat sau amăgit. In mod tradiţional, în multe mănăstiri, monahii - şi novicii îndeosebi - sunt îndemnaţi să îşi mărturisească părintelui duhovnicesc toate gândurile lor, chiar în fiecare zi. Aceasta este cea mai bună apărare pentru a se păzi de uneltirile drăceşti care exploatează aceste gânduri. Astfel, putem vedea cum rolul părintelui duhovnicesc de duhovnic şi povăţuitor este de o importanţă crucială.
Războiul împotriva gândurilor rele se dezlănţuie, în această luptă neîncetată, victoriile sunt urmate de înfrângeri şi experienţele pozitive în rugăciune sunt însoţite de poticniri în viaţa duhovnicească. Este o luptă cu suişuri şi coborâşuri. In acest război puternic şi neîncetat, credinciosul trebuie să rămână neclintit pentru a sta înaintea vrăjmaşului şi a ocoli atacurile sale de amăgire, deznădejde şi îndemnare la păcătuire. Cel mai adesea, poticnirea cuiva în păcat este direct legată de lipsa smereniei. Sau cu alte cuvinte, mândria omului îi pricinuieşte acestuia căderea iară şi iară.
Chiar dacă pot fi şi unele victorii izolate ici şi colo, tocmai aceste izbânzi îl înalţă cu gândul pe credincios şi îl fac să devină mândru de realizările sale; aceasta, la rândul ei, duce pe mai departe la un atac din partea gândurilor. Sf. Siluan învaţă că judecarea sau compararea unuia cu ceilalţi este un semn de mândrie. El stăruie deseori asupra acestei teme a mândriei, sau a lipsei smereniei, ca pricină a gândurilor rele. Nu doar că aminteşte aceasta adesea, dar modul în care el se referă la experienţa sa personală descoperă importanţa problemei. El îl avertizează pe cititor: „...dacă părăsim... smerenia, putem fi atraşi de gânduri şi de vedenii. Sufletul smerit nu are vedenii şi nu le doreşte, ci cu mintea curată se roagă lui Dumnezeu, însă mintea semeaţă nu poate fi curată de gânduri şi închipuiri, ba chiar poate ajunge până la a vedea diavoli şi a vorbi cu ei. Scriu despre aceasta, căci eu însumi am fost în această năpastă".
Fără smerenie, nu va exista niciodată odihnă în lupta împotriva gândurilor şi, prin urmare, apropierea de Dumnezeu în rugăciune devine şi mai anevoioasă. Virtutea smereniei [care va fi discutată mai detaliat în cele ce urmează), aşadar, joacă un rol fundamental în războiul duhovnicesc, în special în acest context specific al luptei împotriva gândurilor rele. Atât de vitală este smerenia pentru bunăstarea duhovnicească a omului, încât dobândirea ei este văzută ca principala pricină pentru care Dumnezeu îngăduie un război atât de intens. Patima mândriei este, fără îndoială, urâciune înaintea lui Dumnezeu. De aceea este mai bine ca omul să îndure şi să înfrunte chiar încercările duhovniceşti cele mai cumplite, dacă aceasta este de trebuinţă pentru a fi curăţit de mândrie şi a ajunge la marele câştig al smereniei.
Harry Boosalis
Viata duhovniceasca ortodoxa dupa Sfantul Siluan Athonitul, Editura Renasterea
Cumpara cartea "Viata duhovniceasca ortodoxa"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.