Aveţi grijă, fiecare, după puterea lui, să vă uniţi unii cu ceilalţi. Cu cât e mai unit cineva cu aproapele său, cu atât mai tare se uneşte cu Dumnezeu.
Ca să înţelegeţi mai bine cât de important e ce vă spun, o să vă povestesc o pildă din Sfinţii Părinţi. Inchipuiţi-vă un cerc pe pământ, un desen pe care l-a făcut cineva cu un compas pornind de la un centru. Centrul se numeşte mijlocul cercului. Fiţi atenţi acum: gândiţi-vă că acest cerc este lumea şi că centrul ei este Dumnezeu. Că razele care pornesc de la margine, de la periferie, spre centru sunt drumuri care duc la Dumnezeu, sunt adică moduri în care oamenii îşi trăiesc viaţa. Sfinţii tot înaintează spre interiorul cercului, dorind să se apropie de Dumnezeu şi, cu cât ajung mai aproape de centru, cu atât se apropie şi de Dumnezeu, dar şi între ei, unul de celălalt. Inchipuiţi-vă că la fel se întâmplă şi cu despărţirea. Când se depărtează de Dumnezeu şi se îndreaptă spre cele de afară, cu cât ies şi se îndepărtează de Dumnezeu, cu atât se îndepărtează şi unii de alţii. Şi invers: cu cât se îndepărtează unii de alţii, cu atât se îndepărtează şi de Dumnezeu.
Iată, dar, care e firea iubirii. Când suntem afară şi nu-L iubim pe Dumnezeu, de la sine suntem depărtaţi, fiecare din noi, de aproapele. Dacă-L iubim însă pe Dumnezeu, atunci, cu cât ne apropiem de El, prin iubirea noastră pentru El, cu atât ne unim, prin iubire, şi cu aproapele, şi, cu cât ne unim mai mult cu aproapele, cu atât mai mult ne unim şi cu Dumnezeu.
Avva Dorotei
(Awa Dorotei, Opere ascetice, învăţătura VI, 77-78, Ed. Etimasia, p. 202.)
Mica filocalie a inimii, Editura Sophia
-
Ispasirea si iubirea lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Comuniunea dreptilor intreolalta si a Bisericii de pe pamant cu ei
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.