I. Pregătirea aperceptivă, necesară unei bune înţelegeri a importanţei şi a semnificaţiilor Tainei Sfântului Maslu, trebuie să plece de la o realitate evidentă a vieţii noastre liturgice: participarea credincioşilor la această slujbă este întotdeauna sporită, comparativ cu prezenţa la celelalte slujbe de seară (Acatiste, Vecernii etc.). De ce? Pentru că binefacerile ei se răsfrâng direct asupra sănătăţii trupeşti şi sufleteşti, pe care tot mai numeroşi creştini o cau-tă, pentru ei ori pentru cineva drag din familie. Prin faptul că ea este săvârşită de mai mulţi preoţi, iar numărul creştinilor participanţi este semnificativ, Taina Sfântului Maslu poate fi socotită o Taină a comuniunii, întrucât nimeni nu se roagă doar pentru sine, ci toţi (şi) pentru ceilalţi, fie prezenţi, fie că se află pe patul suferinţei, la spital, ori acasă. Se înalţă, astfel, o rugăciune iubitoare a comunităţii, pentru a primi harul iertării de păcate, odată cu cel al vindecării trupeşti şi sufleteşti.
II. Tema se concentrează, aşadar, asupra câtorva învăţături privind importanţa şi simbolismul Tainei Sfântului Maslu, pentru creştinii doritori de a inţelege mai bine rânduiala acestei slujbe.
III. Tratarea temei se va axa pe următoarele momente: denumirea Tainei, rugăciunea de sfinţire a untdelemnului; lecturile biblice; rugăciunile speciale; ungerea credincioşilor; întrebuinţarea untdelemnului sfinţit.
- Cuvântul Maslu vine din paleoslavul „maslo” (de unde şi cuvântul „măslin”), care înseamnă „untdelemn”, avându-se în vedere faptul că untdelemnul (uleiul) reprezintă materia de bază întrebuinţată la săvârşirea Tainei;
- Rugăciunea de sfinţire a untdelemnului (Doamne, Carele cu mila şi îndurările Tale..), rostită de şapte ori, are darul de a-i da uleiului putere tămăduitoare. Iniţial materie simplă, uleiul devine, după sfinţire, materie transfigurată, plină de har, ce se va transmite apoi prin ungere credincioşilor;
- Lecturile biblice (7 Apostole şi 7 Evanghelii) nu sunt selectate întâmplător. Toate au legătură cu felurite vindecări săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos şi de Sfinţii Apostoli, dar conţin şi mesaje pedagogico-creştine ce vizează însănătoşirea sufletească şi trupească;
- Cele 7 rugăciuni ce se citesc după citirea pericopelor evanghelice au în cuprinsul lor expresii care se aseamănă mult cu cele pe care le auzim la molitva ce se face la Taina Spovedaniei, întrucât ambele Taine au în vedere iertarea păcatelor, fără de care nu-i posibilă vindecarea deplină;
- Numărul,, 7” nu este nici el întâmplător, desigur. Această cifră este simbol al deplinătăţii, cu temeiuri în Sfânta Scriptură [şapte zile ale Creaţiei; şapte braţe ale sfeşnicului din Sfânta Templului; mai ales, şapte daruri ale Sfântului Duh: „O Mlâdiţă va ieşi din tulpina lui lesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da. Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe.
Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu - Is. 11, 1-3). In contrast, numărul şase este semnul nedeplinătăţii, iar de trei ori şase (666) este un simbol al imperfecţiunii maxime. De aceea, în Biblie apare ca număr al „fiarei” apocaliptice, adică al lui Antihrist (Apoc. 13, 1-18);
- Ungerea credincioşilor cu untdelemnul sfinţit se face în urma citirii rugăciunii speciale, Părinte Sfinte, Doctorul sufletelor şi al trupurilor..., rugăciune ce reprezintă esenţa („formula”) Tainei; la sfârşit, se împart credincioşilor beţişoare cu vată, impregnate cu untdelemn sfinţit, pentru a fi utilizate şi ulterior atât de cei care au participat la slujbă, cât şi pentru cei bolnavi de acasă ori de la spital. După folosire, aceste beţişoare se adună şi se îngroapă ori se ard, iar cenuşa se aruncă într-un loc curat. Pentru credincioşii bolnavi care, din felurite motive, nu pot participa la slujba din biserică, este bine să fie aduse şi anumite obiecte de îmbrăcăminte (de obicei, cămăşi), care vor fi binecuvântate de preot prin ungerea cu acelaşi untdelemn sfinţit;
- Untdelemnul sfinţit, care se ia acasă, se va păstra într-un loc curat. El poate fi folosit atât pentru ungerea bolnavilor, cât şi la candele. De asemenea, se poate pune şi în aluatul pentru pâinişoarele ce se fac în casă, din care pot mânca bolnavii, spre mângâiere şi însănătoşire. Pentru aceste pâinişoare, credincioşii aduc la slujbă şi faina necesară, pentru a fi binecuvântată, alături de alte alimente sau fructe care mai pot fi aduse. Tot din făina binecuvântată la Sfântul Maslu se pot face şi prescurile pentru Sfânta Liturghie.
IV. Recapitulând şi străduindu-ne să reţinem cele de mai sus, înţelegem că nu întâmplător credincioşii noştri au mare evlavie pentru această slujbă.
Harul Duhului Sfânt, primit prin rugăciunile atât de frumoase şi prin ungerea cu untdelemnul sfinţit, le aduce credincioşilor mângâiere, iertare, dar şi minunate vindecări, potrivit credinţei fiecăruia. Harul primit rodeşte, totodată, prin cele şapte daruri ale Duhului Sfânt, atât de benefice în plan moral-duhovnicesc.
V. Asocierea Tainei Sfântului Maslu a fost anticipată mai sus, arătând legătura ei cu Taina Spovedaniei, pentru că cele şapte rugăciuni au în conţinut expresii prin care se invocă iertarea şi dezlegarea de păcate, la fel ca în rugăciunile molitvei de la Spovedanie. Mai mult, Taina Sfântului Maslu reprezintă o bună pregătire şi o sensibilizare sufletească pentru însăşi Taina Spovedaniei. Trebuie să atenţionăm aici că iertarea şi însănătoşirea sufletească, începută prin Taina Sfântului Maslu, nu poate fi deplină decât prin Spovedanie şi împărtăşanie, iar ataşamentul faţă de Sfântul Maslu nu trebuie să excludă Sfânta Liturghie. Notăm acest aspect, pentru că unii creştini participă cu multă evlavie la Taina Maslului, dar uită (ignoră) Sfânta Liturghie... La fel cum cineva ar rămâne în tinda unei biserici, fără să păşească înăuntrul bisericii respective. De ce înăuntru? Pentru că numai aici se poate primi hrana (impărtăşania) trebuincioasă însănătoşirii depline, respectiv, mântuirii.
VI. Generalizând binefacerile primite prin Taina Sfântului Maslu, evocăm acum un fragment extras din rugăciunea a 6-a, care concentrează scopul terapeutic şi mântuitor: „Stăpâne Doamne, ascultă-mă pe mine păcătosul în ceasul acesta, pentru robii Tăi (N). Treci cu vederea, ca un Dumnezeu Care nu ţii minte răul, toate păcatele lor. Izbăveşte-i pe ei de chinul cel de veci. Gura lor o umple de lauda Ta. Buzele lor le deschide spre slăvirea numelui Tău. Mâinile lor le întinde spre lucrarea poruncilor Tale. Picioarele lor îndreptează-le spre vestirea Evangheliei Tale. Toate mădularele şi gândirea lor intareste-le cu harul Tău...”
VII Aplicarea învăţăturilor privitoare la această Sfântă Taina se poate face doar participând cu evlavie şi atenţie la săvârşirea ei, cât mai des posibil. Si nu numai atunci când suntem bolnavi trupeşte. Sfântul Simeon al Tesalonicului învaţă că fiecare creştin trebuie să se nevoiască a primi aceasta Taina si nu o dată, ci de mai multe ori (Despre Sfântul Maslu). De fapt, Taina Sfantului Maslu are în vedere, cu prioritate, însănătoşirea sufletească, fără de care cea trupească nu-i posibilă şi nici nu are valoare în planul mântuirii. In acelasi timp, timp, participând la această slujbă, trebuie să ne ferim de anumite practici greşite, cum ar fi dorinţa de a şti dacă un anumit bolnav moare sau trăieşte, in funcţie de pagina la care se deschide Evanghelia la sfârşitul slujbei... In rânduiala slujbei din Molittelnic şi Aghiasmatar se arată că nu bolnavul deschide Evanghelia, ci unul dintre preoţi: „Preotul cel dintâi, luând Sfânta Evanghelie, o dă bolnavului să o sărute şi apoi o deschide preotul; astfel deschisă, preoţii slujitori o ţin deasupra capului celui bolnav, iar preotul cel dintâi zice rugăciunea...” Dacă nu se procedează aşa, se încalcă rânduiala şi se încurajează practicile magice şi superstiţiile. Taina Sfântului Maslu nu trebuie confundată cu magia, ghicitul sau horoscoapele! In caz contrar, în loc de vindecare, bolnavul îşi atrage osândă. La fel şi slujitorul care nu respectă rânduielile.
Trebuie să reţinem, de aceea, că Taina Sfântului Maslu nu are în vedere nicidecum identificarea unor „semne” ale morţii cuiva, ci doar ceea ce spun Părinţii Bisericii într-o definiţie concentrată: „Sfântul Maslu este Taina care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea trupului cu untdelemn sfinţit, împărtăşeşte credincioşilor harul dumnezeiesc pentru tămăduirea bolilor trupeşti şi sufleteşti, pentru iertarea păcatelor şi pentru întărirea sufletului” (învăţătura de credinţă ortodoxă).
PR. PROF. DR. VASILE GORDON
Fragment din cartea "CATEHEZE PASTORALE PE ÎNŢELESUL TUTUROR, vol I", Editura Sophia
Cumpara cartea "CATEHEZE PASTORALE PE ÎNŢELESUL TUTUROR, vol I"
Surse bibliografice:
Aghiasmatar, Edit. Institutului Biblic, Bucureşti, 2002.
învăţătura de credinţă ortodoxă, Edit. Institutului Biblic, Bucureşti, 1952.
Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica Specială, Edit. Institutului Biblic, Bucureşti, 1980.
Pr. Lect. George Remete, Dogmatica, Alba Iulia, 1996.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.