Părintele Dumitru Stăniloae spunea că trăirea credinței trebuie canalizată spre o „ţintă”, pentru a duce sufletul, după „legi precise” duhovnicești, spre „tot mai multă curăţie şi dragoste”.

Doar așa trăirea are valoare, întrucât este o „înaintare cu rânduială spre ţinta desăvârşirii”, nu o orbecăială fără reguli și fără sens.

De aceea nu există credință curată cât timp nu ne străduim să ne schimbăm inimile, după modelul Sfinților Părinți, împlinind voia lui Dumnezeu.

În caz contrar, trăirea se reduce la sentimente sau sentimentalisme, la vorbire fără conținut și la fapte făcute mai mult din obligație, sau pentru un câștig (inclusiv duhovnicesc) imediat sau pentru alte scopuri cu iz de egoism.

Trăirea credinței nu este o simplă „stare sufletească”, care vine atunci „când se nimereşte”, sau pe care o provocăm noi „prin cuvinte frumoase”.

Nici nu se reduce la o simțire din care lipsește „păstrarea statornică şi dezvoltarea progresivă” a credinței spre o „ţintă clară”, care este curățirea inimii și dobândirea Duhului Sfânt (Părintele Dumitru Stăniloae, „Filocalia”, vol. I).

Altfel râmânem doar cu încântarea și mulțumirea de sine, în timp ce în suflet patimile și răutățile ne vor otrăvi în continuare cugetele, gândurile, vorbele și faptele.

Chiar dacă nu toți vor ajunge la „culmea virtuții”, totuși, prin dorință sinceră și sârguință, oamenii se fac „mai buni sau în nici un caz mai răi. Iar acest folos al sufletului nu este mic. Căci în cunoştinţa şi credinţa cea către Dumnezeu stă mântuirea şi desăvârşirea sufletului” (Sf. Antonie cel Mare, „Filocalia”, vol. I).

Adevărata „călătorie” care ne împlinește, ca oameni chemați de Dumnezeu la desăvârșire, este cea interioară, o experiență transfiguratoare în harul Duhului Sfânt care ne descoperă Împărăția lui Dumnezeu dinlăuntrul nostru.

Dacă nu ar fi așa, după mintea noastră ar însemna că toți cei care se nasc cu diferite handicapuri sau care pe parcurs, din cauza unor boli ori accidente, sunt privați de o existență „normală”, vor fi definitiv „condamnați” la neîmplinire și nefericire de către un Dumnezeu „nedrept”.

Pentru că identificăm, în mod superficial, sensul vieții, nu cu împlinirea prin și în IUBIRE, ci cu satisfacerea într-o măsură cât mai mare a plăcerilor și dorințelor noastre egoiste.

De fapt nu există „handicap” și „infirmitate” mai mare pentru noi, decât lipsa IUBIRII din viața noastră. E „iadul” sufletesc personal pe care fiecare îl trăiește cu durere în felul său, indiferent de poziția socială, de avere sau de inteligență.

Duhul Sfânt pogoară în orice inimă arsă de dor, o inimă „sănătoasă”, chiar dacă acea inimă e într-un scaun cu rotile, chiar dacă n-a văzut lumea, chiar dacă nu e „erudită”, chiar dacă e neștiută și nebăgată în seamă de nimeni...

Singurul criteriu de judecată a toate și a toți, criteriu cu adevărat absolut, este IUBIREA. Ea ne va arăta tuturor așa cum suntem și cine suntem.

O vorbă de-a noastră românească zice: „Ce-am fost și ce-am ajuns”. Asta ne descoperă că de la chipul lui Dumnezeu, pe care toți îl avem pecetluit în adâncul ființei, și până la asemănarea cu Dumnezeu, e cale lungă și mult de lucru.

Din nefericire pentru toți, unii o iau pe căile întortocheate ale păcatelor, deși li se par drepte, și ajung să se asemene dobitoacelor: „Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Psalmi 48, 12).

Alții ajung să fie asemenea dracilor, a căror credință e chiar mai mare, pentru că puțini oameni se cutremură înaintea lui Dumnezeu: „Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură” (Iacov 2, 19).

Iar despre cei îngâmfați, care umblă „după îmboldirile cărnii, în pofte spurcate”, Sfânta Scriptură spune că ajung să dispreţuiască „domnia cerească” și „nu se cutremură să hulească măririle (din cer)” (II Petru 2, 10).

Cu toate că și dracii cred, ei nu împlinesc niciodată voia Domnului. Așa a ajuns și omul din cauza împietririi inimii: crede și trăiește credința, dar într-un mod deformat și superficial. Astfel, prin tot ce face, omul caută să urmeze intereselor personale și să i se împlinească mereu voia proprie, și acesta este și motivul pentru care Îl cheamă pe Dumnezeu în rugăciune.

Pentru că nu Îl mai căutăm pe Hristos pentru El Însuși, ci doar pentru a ne împlini cererile egoiste, dacă se poate cât mai repede, fără efort și așa cum vrem noi. Și acest fapt este adeverit de modul în care ne comportăm dacă nu am primit ceea ce am cerut sau dacă am primit.

În ultimul caz, Îl dăm la o parte pe Dumnezeu din ale noastre, pentru a nu ne deranja cumva, urmând să-L căutăm când se mai ivește vreo problemă. Până atunci însă ne întoarcem la vechile noastre obiceiuri.

Când vizităm un prieten mergem de dragul lui, ca să-l vedem, și întâlnindu-ne să ne bucurăm împreună, sau mergem pentru ceea ce ne pune pe masă și pentru vorbele frumoase care ne mângâie auzul și orgoliul?

De aceea ar trebui să ne iubim unii pe alții pentru frumusețea chipului dinlăuntrul nostru și, în același timp, ar trebui să ne doară întunecarea acestui chip luminos din noi.

Au fost oameni care s-au născut și au crescut în vremuri și în medii familiale și sociale potrivnice sau care au fost robiți de patimi grele, și totuși au ajuns, dacă nu sfinți, atunci creștini la locul lor, cu credință curată, ceea ce nu e puțin lucru.

Astăzi, într-o lume a progresului și a comodității, vedem cum tot mai mulți oameni se netrebnicesc din cauza ofertei de păcate, ambalate în strălucitoare amăgiri, care ne îmbie seducător la tot pasul. Alegerea însă ne aparține!

Când ne doare că am căzut din neputință omenească în păcat și apoi suntem atenți să nu mai cădem, atunci e un „semn vizibil” că Dumnezeu este aproape de inima noastră...

Sorin Lungu

• Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice
  Publicat in : Dogma
• Credinta si faptele bune
  Publicat in : Hristos
• Credinta in viata de apoi in crestinism
  Publicat in : Editoriale
• Credinta, conditie primordiala a purificarii
  Publicat in : Morala
• Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
  Publicat in : Sanatate si stiinta