Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, la 29 august, este praznic de intristare pentru uciderea celui mai aprins vestitor al pocaintei. Aceasta zi este una de post, in care, potrivit traditiei, este bine sa nu se manance o serie de alimente a caror forma amintesc de cea a capului, precum rosiile, pepenii si alte fructe, si sa nu se bea bauturi de culoare rosie, ca sangele care a fost varsat la taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul. Unii mananca in aceasta zi doar struguri, in timp ce altii tin post negru toata ziua. In lumea traditionala a satului nu se taia nimic cu cutitul, toate alimentele de la masa se rupeau cu mana. De asemenea, nu se manca varza, deoarece, asa cum spune o legenda, Sfantului Ioan Botezatorul de sapte ori i s-a taiat capul pe varza si iar a inviat.
Si in lumea satului contemporan se stie ca de ziua Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul se posteste. Oamenii se feresc sa manance legume sau fructe de forma rotunda sau care au culoare rosie, si orice aliment care aminteste de forma capului sau de culoarea rosie a sangelui.
In satul traditional, in aceasta zi nu se foloseste cutitul, totul se rupe cu mana, iar farfuriile, blidele sau tipsiile sunt lasate deoparte.
"In popor exista numeroase legende despre Sfantul Ioan Botezatorul", a mentionat Marcel Lutic, etnolog din cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei Iasi. O asemenea legenda il infatiseaza pe Sfantul Ioan ca pe un singuratic care se refugiaza intr-o padure pentru reculegere si rascumpararea pacatelor. "De aici pleca uneori, cu crucea in mana, in lume. Asa s-a intalnit cu Domnul Iisus, codindu-se mult pana Sa-l boteze. Intr-o alta legenda, Dumnezeu il indrageste nespus datorita modului extrem de simplu in care-si facea rugaciunea, tocmai de aceea alegandu-l sa-i boteze fiul, Sfantul Ioan devenind astfel nanasul Domnului Hristos", a aratat Marcel Lutic.
O alta legenda a devenit intre timp colind, si este cunoscuta in tot spatiul romanesc. "Aceasta ne arata un sfant blestemat de mama sa sa se transforme in animal salbatic, ca atare, Sfantul Ioan ar fi fost vreme de noua ani si noua zile cerb. Redevenind om, a ridicat o manastire si mai apoi l-a botezat pe Domnul Iisus", arata colindul.
In zonele de sud ale Romaniei se crede ca Sfantul Ioan Botezatorul este unul dintre sfintii cei mai apropiati de Dumnezeu, in timp ce bucovinenii il considera - alaturi de Sfantul Neculai -, patronul pruncilor, cel ce are grija ca acestia sa nu moara nebotezati, dupa cum a mentionat Marcel Lutic.
Santion de toamna, o zi trista
In traditia populara, aceasta zi trista a Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul era cunoscuta ca "Sfantul Ioan cap taiat", "Santion de toamna", "Sfantul Ioan taie capul pe varza (curechi)", "Crucea mica" sau "Brumariul".
Tot in legatura cu aceasta sarbatoare, o legenda aminteste ca "Santion ar fi fost un tanar sarac de o rara frumusete. Intr-o zi, o femeie bogata l-a invitat peste noapte la ea, dar sfantul, nevrand sa intre in pacat, s-a rugat staruitor la Dumnezeu sa-i ia frumusetea cea ademenitoare. Se spune ca Dumnezeu i-a ascultat ruga si l-a invatat sa-si taie capul! Facand Santion acest lucru s-a pomenit cu un cap de ... oaie in locul frumosului sau cap, scapand astfel de pacat", a spus Marcel Lutic.
O alta legenda, care circula prin Bucovina, "este inspirata din episodul evanghelic al omorarii Sfantului Ioan si arata cum insusi imparatul Irod, atunci cand era adus capul sfantului pe un blid, si-ar fi blestemat fiica: "De amu, draga mea, tot sa joci!". Potrivit acestei legende, de atunci fata imparatului joaca intr-una, ea intruchipand, conform mentalitatii arhaice, frigurile sau malaria, un bolnav de friguri tremurand mereu, asemenea unui om care joaca", a mai spus Marcel Lutic. Din acest motiv, "Santionul de toamna era tinut in special pentru friguri", a spus specialistul de la Muzeul Etnografic al Moldovei, care a mai adaugat ca "erau multe interdictii privitoare la taiatul fructelor si legumelor cu forma rotunda care le aminteau oamenilor de la sate de tristul episod al tocarii (ciopartirii) capului sfantului (ca) pe varza. Astfel, multi oameni mananca numai struguri, evitand sa manance curechi, fructe cu forma rotunda si/sau rosii, usturoi, legume rosii sau vin rosu; nu se manca din blid, totul rupandu-se cu mana, pe 29 august fiind interzis cu desavarsire sa se taie ceva cu cutitul. Exceptii de la aceste interdictii faceau numai femeile insarcinate".
Postul care tine "de la cruce pana la cruce"
De asemenea, o datina foarte raspandita pe vremuri presupunea inceperea unui post mai special, aproape negru, post ce dura aproximativ doua saptamani, adica pana la Ziua Crucii care era mentionata in calendarul religios pe 14 septembrie, aceasta fiind si explicatia pentru vorba din popor care spunea despre acest post ca tine "de la cruce pana la cruce", a mentionat Marcel Lutic.
Motivul pentru care acest post era atat de special, era acela ca "potrivit conceptiei arhaice, se putea mantui "sufletul de cele mai grele pacate facute in viata, precum furturi sau ucideri, (...) omoruri, aprinderi sau, ceea ce des se intampla la femei, omorarea pruncilor micuti noaptea, in somn, fara stire si voie, lepadarea pruncilor fara vreme". Interesant e ca postul acesta putea fi tinut si pentru altii, de regula rude apropiate", a spus Marce Lutic care a adaugat ca "traditia aminteste de aceste doua saptamani de post, neconsemnate in calendarul crestin, care ii puteau usura mai ales pe parinti de "blestematiile si vorbele urate si grele, vorbite in ceasuri necurate, in manie si furie contra copiilor".
Astfel, cei care doreau sa tina postul "de la cruce pana la cruce" aveau voie sa manance in fiecare zi numai o turta de grau sau de malai pe care trebuia sa o coaca postitorul, iar celor care nu savarsisera pacate foare grele li se permitea sa manance si poame. "Se dormea direct pe pamant si, daca se putea, fara asternut. Postul se termina printr-o pomana dusa la biserica", a mai spus specialistul de la Muzeul Etnografic al Moldovei.
Pomenirea mortilor era respectata de Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul
In aceasta zi de trista amintire, lucrurile erau folosite cu atentie, printre interdictiile specifice fiind si cea a folosirii maturii. "Maturile nu puteau fi nicidecum folosite pe 29 august, folosirea lor "deranjand" linistea mortilor. Insa spiritele mortilor puteau fi imbunate dand de pomana mere, pere sau castraveti", a aratat marcel Lutic. Astfel, "varianta" de toamna a sarbatorii Santionului era asadar, in primul rand, un prilej de pomenire a mortilor si a stramosilor, o zi de post si de reculegere pentru oamenii cu dragoste de Dumnezeu, inceput al unui post mantuitor de grele pacate", a mai mentionat Marcel Lutic.
Oana RUSU
-
Traditii si obiceiuri de Sfantul Dumitru
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Traditii de iarna in Oltenia
Publicat in : Religie -
Traditii pascale in Gorj
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.