„Omul nu are doar doi ochi, ci trei. Cu ei percepe trei lumini: ochiul trupesc pentru lumina fizica, ochiul mintii pentru lumina rationala si ochiul harului pentru lumina divina. Cine vede cu ochiul acesta din urma are acces la Adevar.“

                                                                                                            Parintele Galeriu

 

Vatra Luminoasa. Probabil ca denumirea acestui cartier bucurestean de catre Regina Elisabeta vine de la lumina din sufletele celor pentru care aceasta a fondat, la inceputul secolului trecut, primul asezamant pentru nevazatori.

Dorinta Reginei a fost sa se ridice si o biserica in incinta scolii, insa moartea fiicei sale si apoi razboiul au facut ca acesta sa ramana doar un vis. Elevii nevazatori simteau insa lipsa unui astfel de locas, deoarece se deplasau cu dificultate la alte biserici din cartier. Profesoara Cristiana Vasiliu, apropiata de copiii scolii si la indemnul acestora, a inceput demersurile pentru construirea unui locas de inchinaciune. Ea a devenit astfel vocea nevazatorilor si sufletul proiectului, implinind dorinta Reginei.

 

Directorul Centrului Scolar Special Nr. 1, Alexandru Dabu, a oferit spatiul necesar si sprijin. Mana dreapta a profesoarei Cristiana Vasiliu a devenit presedintele Filialei Bucuresti a Asociatiei Nevazatorilor, Vasile Cordunianu. Banii necesari lucrarilor de amenajare si dotarii capelei cu cele necesare au fost donati de oameni cu venituri modeste: maistri-instructori, profesori, muncitori angajati ai scolii, dar cea mai mare parte a fondurilor a provenit din donatiile nevazatorilor, prin intermediul Filialei Bucuresti a Asociatiei Nevazatorilor. Cateva maicute de la Manastirea Pasarea au renuntat la repararea acoperisului propriu si au cumparat cu banii stransi cu greu toate cele necesare Sfantului Altar. Catapeteasma si imbracarea peretilor au fost realizate de un fost elev al scolii. Astfel au sadit lumina in sufletul nevazatorilor cei care, prin staruinta lor si cu ajutor divin, au reusit sa ridice in incinta scolii Paraclisul Izvorul Tamaduirii. Acesta s-a construit incet, cu mari greutati, dar cu entuziasm si bucurie in suflete. De mai bine de trei ani, in fiecare duminica si sarbatoare de peste an, multi nevazatori vin aici la slujba oficiata de parintele Toma Apostol Eduard, spre a gasi liniste sufleteasca si izvor de tamaduire. „E nevoie de doctor acolo unde sunt bolnavi“, citeaza zambind cea care a ctitorit acest sfant locas. Elevii fug in pauze si se inchina la icoane. Se accepta asa cum sunt. Cei care zaresc ii ajuta pe cei care nu vad sa strabata drumul de la biserica pana la poarta sau pana la internat. Profesoara Cristiana Vasiliu e si sufletul corului de nevazatori. Au pregatit impreuna si colinde. De cate ori se afla in Bucuresti, oaspete de seama al scolii este parintele Teofil Paraian (el insusi nevazator). Biserica devine neincapatoare in aceste zile de adevarata sarbatoare. In general, participa la Sf. Liturghie peste 50 de credinciosi. Se spovedesc, se impartasesc, canta impreuna, se roaga, se bucura unii de altii.  Intr-un colt s-a amenajat o biblioteca cu Sf. Scriptura si carti de invatatura. Sunt in Braille sau pe caseta. Oameni cu suflet mare au devenit „donatori de voce“ si au citit pentru nevazatori. 

„Aveam mare nevoie de Sf. Evanghelie la inceput. Ne-a donat-o o familie care nu putea avea copii. Dupa doi ani, din acea Evanghelie s-a citit la botezul fiului lor“, isi aminteste parintele. Adevarata lumina a ochilor e in suflet. Fiecare dintre noi se naste cu lumina in suflet si cu puterea de a o da mai departe. Credinta si rugaciunea aduc aceasta lumina in sufletele cele mai curate. Iar pentru a o vedea nu te poti folosi de vaz.

 

                                                                                      Laura Isabela AIVANCESEI
                                                                                Lumea credintei, anul III, nr. 2(19)

.