Atributele intelectuale

Atotstiinta

Este cunoasterea desavarsita, totala, a tot ceea ce a existat, exista si va exista, precum si a celor ce ar putea sa existe. O prima deosebire intre modul in care cunoaste Dumnezeu si cel in care cunoastem noi consta in aceea ca El le cunoaste pe toate in Sine insusi, in calitatea Sa de cauza a toate.

Dionisie Pseudo-Areopagitul precizea­za: "Dumnezeu nu are o cunostinta a Sa proprie si o alta care imbratisea­za in mod comun toate cele ce sunt. Caci, cunoscandu-Se pe Sine insusi, cauza tuturor, El nu va ignora, printr-o slabire a preocuparii, cele ce sunt de la El, sau ale Lui. Astfel, Dumnezeu cunoaste cele ce sunt nu prin vreo cunoastere a lor, ci prin a Sa".

Dumnezeu cunoaste creaturile intrucat Se cunoaste pe Sine insusi in calitate de cauza a lor. Si prin aceasta, El nu detaseaza intregul con­tinut al existentei Sale de calitatea Sa de cauza a acestora. Astfel, in cu­noasterea lui Dumnezeu despre lucruri este implicata cunoasterea exis­tentei Sale. Caci numai in cunoasterea existentei Sale este cuprinsa ex­plicarea deplina a sensului lor.

Spre deosebire de Dumnezeu, noi, oamenii, disociem intre cunoaste­rea lucrurilor si cunoasterea lui Dumnezeu. Iar cand unim cele doua fe­luri de cunoastere, noi nu cunoastem pe Dumnezeu decat in calitatea Lui de cauza a lucrurilor, nu si ceva din fiinta Lui.

Plecand de la textul sfantului apostol Pavel: "Si stim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemati dupa voia Lui; caci pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarat sa fie asemenea chipului Fiului Sau, ca El sa fie intai nascut intre multi frati" (Rom., 8, 28 si 29), adeptii lui J. Calvin, reformatii, si intr-o maniera toti protestantii si neoprotestantii si sectarii de mai tarziu, au sustinut ideea gresita a unei predestinari absolute din partea lui Dumne­zeu a unora spre fericire vesnica, iar a altora spre pieire vesnica in mun­cile iadului. Toti acestia au confundat, in mod deliberat, doua lucruri total deosebite : prestiinta lui Dumnezeu si predestinatia, sacrificand li­bertatea omului.

Nu putem tagadui prestiinta lui Dumnezeu, dupa cum nu putem tagadui nici libertatea omului, caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa (Fac, 1, 26), adica fiinta spirituala inzestrata cu ratiune, simtire si voie libera, adica persoana de dialog cu Dumnezeu si cu se­menii si subiect responsabil al propriilor sale actiuni si fapte : "Iata, Eu astazi ti-am pus inainte viata si moartea, binele si raul. Alege viata, ca sa traiesti tu si urmasii tai. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa asculti glasul Lui si sa te lipesti de El; caci in aceasta este viata ta si lungimea zilelor tale..." (Deut., 30, 15, 19 si 20).

Sfintii Parinti spun ca "Dumnezeu stie totul dinainte, dar nu le predestineaza. Cu­noaste mai dinainte pe cele ce sunt in puterea noastra, dar nu le predesti­neaza. El nu voieste sa se faca raul si nici nu forteaza virtutea". Dupa cum medicul nu este cauza bolii, daca a stiut dinainte ca se va imbol­navi cineva, pentru ca prestiinta medicului vine din arta lui, iar boala isi are cauza proprie, tot asa ceea ce vom face noi nu-si are cauza in Dumnezeu, ci in vointa noastra libera.

Sfanta Scrptura ne spune ca: "Dumnezeu stie ascunzisurile inimii" (Ps. 43, 25), caci El e "Cel ce a zidit indeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor" (Ps. 32, 15). Iar in cartea Iov se spune: "Dum­nezeu privea pana la marginile pamantului si imbratisa cu ochii tot ce se afla sub ceruri" (Iov, 28, 24).

Aceeasi Scriptura vorbeste si de o cunoastere speciala a lui Dum­nezeu referitoare la cei ce ii implinesc voia si il iubesc : "Daca iubeste ci­neva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de Dumnezeu" (I Cor., 8, 3). Sau : "Domnul a cunoscut pe cei ce sunt ai Sai" (II Tim., 2, 19). Iar Psalmistul cere lui Dumnezeu sa caute din cer si sa vada si sa auda glasul rugaciu­nii lui, ceea ce ar insemna ca Dumnezeu ar putea sa nu priveasca si sa nu auda glasul rugaciunii lui (Ps. 33, 6, 17).

Dar tot Scriptura spune ca Dumnezeu n-a cunoscut sau nu cunoaste pe cei care n-au implinit voia Lui : "Niciodata nu v-am cunoscut pe voi" va spune Mantuitorul celor care au savarsit faradelegea (Matei, 7, 23). Sau altora le va spune: "Nu stiu de unde sunteti. Departati-va de la Mine toti lucratorii nedreptatii" (Luca, 13, 27).

Pe toti acestia din urma Dumnezeu nu-i vede sau nu-i cunoaste decat ca pe unii ce sunt creati de El, si nu ca pe unii care inteleg sa ramana tot in comuniunea si atentia Lui si sa creasca in El, desi ei savarsesc nedreptatea. De aceea Dumnezeu spune despre acestia ca nu-i cunoaste.

Atotintelepciunea

Parintii Bisericii nu separa atotstiinta lui Dum­nezeu de atotintelepciunea Lui. Ei vorbesc foarte adesea despre intelep­ciunea lui Dumnezeu si foarte rar despre cunostinta Lui. De altfel, si Sfanta Scriptura vorbeste destul de rar despre cunostinta lui Dumnezeu, dar si atunci o prezinta impreuna cu intelepciunea Lui (Rom., 11, 33 si Col., 2, 3).

Despre intelepciunea lui Dumnezeu, insa, Sfanta Scriptura vorbeste in multe locuri, atat in Vechiul Testament cat si in Noul Testa­ment (Pilde, 3, 19 ; Isaia, 28, 29 ; Ier., 10, 12 ; 51, 15 ; Matei, 13, 54 ; Luca, 11, 49 ; Fapte, 6, 10 ; Rom., 11, 33 ; I Cor., 1, 24 , 2, 7 ; Efes., 3, 10 ; ).

In unele texte scripturistice, intelepciunea atotdesavarsita a lui Dum­nezeu apare ca premisa logica a atotputerniciei Sale, fiind impreuna amintite: "A Lui este intelepciunea si atotputernicia ; cine ar putea sa-I stea impotriva si sa ramana teafar?" (Iov, 4, 9) ; "Iar Domnul a facut ce­rul cu puterea Sa, a intarit lumea cu intelepciunea Sa si cu priceperea Sa a intins cerurile" (Ier., 10, 12).

In tot ce ne-a revelat Dumnezeu despre atotstiinta Sa este implicata si atotintelepciunea Sa in relatia Lui cu lumea. Si nu s-ar putea spune ca cunostinta lui Dumnezeu are un caracter teoretic, iar intelepciunea, un caracter practic. Toate actele de cunoastere ale lui Dumnezeu referitoa­re la lume au si un caracter practic, urmarind conducerea lumii spre El. Dar si cunostinta despre Sine pe care ne-o da Dumnezeu urmareste ace­lasi scop.

• Despre atotstiinta si mila lui Dumnezeu
  Publicat in : Duminica a 32-a dupa Rusalii

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: