Exista unele cuvinte greu de spus. Ele nu sunt greu de spus in sine, ci greu de scos din sufletul omului care nu este liber, ci inrobit de mandrie si lipsit de dragoste.
Cuvinte greu de spus... catre om !
Iubirea aproapelui este a doua mare porunca din Lege, dupa iubirea lui Dumnezeu. Fiind o porunca atat de importanta, luptele pe care diavolul le ridica impotriva ei sunt dintre cele mai strasnice. Drept urmare, cu cat un om este mai patimas, cu atat lui ii va fi mai greu sa spune cuiva: "Te iubesc!" Chiar parintilor, fratilor, celuilalt sot sau copiilor.
Zic unii ca dragostea nu are nevoie de cuvinte. Ea se simte. Si, intr-o anumita masura, au dreptate. Dar, cand ea devine tot mai puternica, cuvintele nu pot sa nu izbucneasca in afara cu putere de viata. Este puternic si liber doar acela care poate spune celuilalt "Mi-a fost dor de tine!", lin si odihnitor, fara a-si forta in vreun fel sufletul.
Celor care inca mai sustin ca dragostea fata de o anumita persoana nu are nevoie de declaratii pe masura le pun inainte urmatorul cuvant: "Iarta-ma!" Acest cuvant nu poate lipsi din iubirea a doi oameni, macar in momentele in care situatia o cere in mod absolut. Este un semn de pocainta fata de aproapele, iar pocainta vine din constientizarea greselii proprii si din iubirea purtata celui caruia i-am gresit si pe care l-am intristat. Cand este spus din inima, cuvantul "Iarta-ma!" are mare putere, caci el vindeca rani si salveaza situatii dintre cele mai grele.
Cuvintele de mai sus ne invata iubirea si pocainta fata de aproapele. Cel care urmeaza ne invata smerenia fata de aproapele: "Am nevoie de tine!" Acest cuvant cu putere multa il ridica pe cel iubit mai presus de propria ta persoana. Precum nevoia de un anumit lucru ii da acestuia o mare valoare, tot asa, nevoia de o anumita persoana (parintii, celalalt sot, un prieten) nu poate fi recunoscuta decat de un suflet smerit. Cand odihna, fericirea sau reusita de care ai nevoie depind de o anumita persoana, firescul vietii te obliga cumva sa recunosti acest lucru. Insa, oricata nevoie ar avea de cineva, omul mandru nu vrea si nu poate recunoaste acest lucru.
Cuvinte greu de spus... catre Dumnezeu !
Dialogul cu Dumnezeu trebuie sa inceapa cu urmatorul cuvant: "Am gresit, iarta-ma!" Acest cuvant se naste din vederea pacatelor proprii si din aflarea lui Dumnezeu. apoi, cu pocainta si cu dragoste, incepem sa vorbim real cu Dumnezeu. Cand este spus cu toata inima, cuvantul "Iarta-ma!" are puterea de a vindeca ranile sufletului (patimile) si de a ne scapa din orice greutate.
Constientizarea greselilor proprii naste pocainta, iar pocainta naste dorinta de indreptare, care izbucneste in strigatul mantuitor: "Miluieste-ma!" Canonul de pocainta al Sfantului Andrei Criteanul, cantat in Postul Mare, ne indeamna sa zicem neincetat: "Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!" Deci, una este sa stii ca ai gresit si sa-ti para rau, alta e sa ceri vindecarea, spre a nu te mai intoarce la aceleasi greseli.
Dupa ce cunoastem ca ne-am indepartat de Dumnezeu si ne marturisim dorinta sincera si dragostea de a ne primi inapoi, precum fiul cel risipitor, urmeaza sa ne punem viata in mainile lui Dumnezeu, zicand: "Faca-se voia Ta!" Acest cuvant cu putere multa ii da voie lui Dumnezeu sa lucreze in viata noastra. Fara aceasta permisiune, de cele mai multe ori, Dumnezeu nu poate interveni, caci nu ii da voie libertatea noastra. Convingerea ca El stie mai bine decat noi ce e mai bun pentru viata noastra ne face zicem tot timpul rugaciunea "Tatal nostru", staruind pe cuvantul: "Faca-se voia Ta!"
La sfarsitul zilei si al unei munci ostenitoare, precum si pentru orice lucru din viata noastra, se cuvine sa zicem: "Slava Tie, Doamne, pentru toate!" Acest cuvant este foarte greu, caci el trebuie strigat in tot locul si in toata vremea, chiar si in cele mai crunte si de neinteles clipe ale vietii noastre. Cu acest cuvant sfintitor urmam pilda Dreptului Iov, care, peste toata suferintele sale, a zis pana la sfarsit: "Daca am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare si pe cele rele?" (Iov 2, 10); "Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in pamant! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvantat!" (Iov 1, 21).
*
Locuiesti cu tatal, cu mama, cu fratele, cu sora, cu sotul, cu sotia sau cu copilul tau. Nu uita sa le dai putere si viata, prin urmatoarele cuvinte: Te iubesc! Mi-a fost dor de tine! Iarta-ma! Am nevoie de tine! Sunt multe altele, dar macar acestea sa nu lipseasca din casa si din viata ta.
Spui ca esti crestin. Te afli deja la inceput de drum. Ca sa ramai pe drum si, mai important, sa ajungi la capatul lui mantuitor, nu uita sa te te adresezi lui Dumnezeu cat mai des cu urmatoarele cuvinte sfintitoare: Am gresit, iarta-ma! Miluieste-ma! Faca-se voia Ta! Slava Tie, Doamne, pentru toate! Suma acestor cuvinte arata curatia inimii noastre si dragostea pe care i-o purtam lui Dumnezeu!
Cuvintele de mai sus, in felul lor, sunt fapte !
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Mantuirea si aspectele ei
Publicat in : Dogma -
Mantuirea obiectiva privita interconfesional
Publicat in : Dogma -
Mantuirea si indumnezeirea omului
Publicat in : Biserica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.