In timpul ritualul zeon-ului, care constă în vărsarea de apă caldă în potirul ce conţine darurile sfinţite, diaconul spune: „Căldura credinţei, plină de Duhul Sfânt!”. Aşa cum afirmă Sfântul Efrem Sirul (cca 306-373), Euharistia poartă şi transmite Duhul: „Cel ce mănâncă Trupul Meu cu credinţă, mănâncă împreună cu acesta focul Duhului Sfânt”.

Impărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos înseamnă absorbirea unui foc al iubirii care, ca şi în marele râu de foc din icoana Judecăţii de Apoi, îi cruţă pe cei drepţi şi îi arde pe păcătoşi. Această ardere nu este o pedeapsă, ci efectul luminii Soarelui amiezii asupra fiinţei care este obişnuită numai cu întunericul. Convingerea că o primire nevrednică a Sfintelor Daruri antrenează arsuri profunde, duce la rostirea unor rugăciuni speciale înainte şi după împărtăşire, rugăciuni citite mai ales în mănăstiri. Râul de foc din icoana Judecăţii de Apoi ne trimite cu gândul şi la cei trei tineri din cuptor, care sunt feriţi de orice arsură.

„Lumină” şi „foc”, Euharistia este locul privilegiat de întâlnire cu Duhul care luminează persoana. Ea îl face pe om creştin adevărat, supranumit „purtător de lumină” (din grecescul photismos) în Biserica primară. Cu cât ne apropiem de Dumnezeu care este Foc, Transparenţă, Lumină şi Adevăr, cu atât suntem mai conştienţi de propriile noastre tenebre interioare, de patimile, răceala, opacitatea şi minciuna noastră. Pentru a intra în împărăţia care, ca şi icoana, ni se prezintă în perspectivă inversă faţă de valorile perisabile ale lumii, trebuie să murim pentru a trăi, să coborâm pentru a fi ridicaţi, să mergem prin întuneric şi să traversăm iadul înainte de a ne apărea pe neaşteptate Lumina.

Rug aprins, Fecioara Semnului poartă în ea focul divin, tară a se mistui. Theotokos, adică Născătoare de Dumnezeu, Fecioara este un ajutor preţios pentru a-L primi pe Fiul ei fără a fi arşi, întrucât, asemenea ei, cel ce se împărtăşeşte se face sălaş Celui Preaînalt.

Atunci când preotul rosteşte înainte de împărtăşire: „Sfintele sfinţilor”, adunarea răspunde în cor: „Unul Sfânt, unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl”. Este o invocare căreia îi răspunde rugăciunea de dinainte de împărtăşire, rostită cu voce tare de credincioşi: „Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, care-ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu”.

In faţa unei abstinenţe lipsite de măsură, care îndepărtează definitiv de potir, banalizarea reprezintă un redutabil pericol nevăzut. Apostolul Pavel neatenţionează cu privire la absenţa pregătirii serioase ce antrenează boli şi infirmităţi (I Cor. 11, 28-30). In plus, „oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului [...]” (I Cor. 11,27). Urmând Părinţilor şi a marilor oameni duhovniceşti, Nicolae Cabasila vorbeşte despre „masa înfricoşătoare” (phriktes trapezes în greacă) şi de cutremurul înaintea sfinţeniei Domnului. Această viziune se regăseşte în rugăciunile pregătitoare citite uneori înaintea împărtăşirii: „Cel ce de bunăvoie mi-ai dat mie spre hrană Trupul Tău, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, să nu mă arzi pe mine, Făcătorul meu, ci mai vârtos intră în alcătuirea mădularelor mele [...] curăţeşte-mi sufletul; [...] înţelepţeşte-mă şi mă luminează; arată-mă locaş numai al Duhului Tău”. Avem aici o atenţionare reluată de iconografie, ce-l arată pe Iuda ce ţine mâna pe potir în timpul Cinei cele de Taină sau care aruncă deoparte Sfintele Daruri primite, ecou vizual al slujbei din Joia Mare: „Credincioşi, nimeni să nu se apropie de Cina Domnului fără să fie pregătit pentru ea, nimeni să nu se apropie pentru a trăda ca Iuda”.

Bine săvârşită, Sfânta Liturghie este profetică, pentru că fiecare cuvânt rostit din inimă se îndreaptă către Hristos, îşi însuşeşte o dimensiune profetică ce răspândeşte viaţă. înflăcărarea inimii este acel foc al Cuvântului a cărui experienţă au lacut-o ucenicii pe drumul spre Emaus. Iconografii şi iconofilii atenţi ştiu că cel ce banalizează icoana poate să fie ars pe dinăuntru. Icoana şi Euharistia necesită aceeaşi perspectivă asupra credinţei şi aceeaşi comuniune deplină a fiinţei cu taina. Dacă întâlnirea are loc prin şi în Duhul Sfânt, ea presupune o curăţire a trupului, a duhului şi a inimii, triplă asceză pe care Sfinţii Părinţi o recomandă la unison.

Am văzut că, începând cu epicleza - „trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste Darurile acestea ce sunt puse înainte” -, Cincizecime reînnoită fără încetare, oricine poate primi Duhul, poate intra în comuniune cu Focul, independent de primirea Sfintelor Daruri, aşa cum se întâmplă în anumite comunităţi mănăstireşti, în care călugării se împărtăşesc pe rând. Dar în momentul împărtăşirii, diaconul spune: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”. Dacă excomunicarea semnifică o excludere din Biserică, în schimb canonul 11 de la Sinodul din Sardica (343), canonul 80 al Sinodului I Trulan (692) şi canonul 2 al Sinodului din Antiohia (341) se arată a fi severe faţă de credincioşii ce nu iau parte în mod regulat la Euharistie. Aceştia ignoră invitaţia: „luaţi, mâncaţi” şi „cu frică şi cu dragoste să vă apropiaţi”. Acest fapt nu justifică banalizarea, însă Sfântul Ambrozie al Milanului adaugă că „cel ce se crede nevrednic de a se împărtăşi în fiecare zi, nu este vrednic să o facă nici o singură dată pe an”.

Desigur, Euharistia nu are nimic comun cu vreo poţiune magică ce acţionează asupra celui care o primeşte independent de starea sa, la fel cum icoana, ori
cât de frumoasă ar fi, poate fi redusă la o simplă placă de lemn ce poartă pe ea culori şi forme. Dimpotrivă, efectul depinde de starea duhovnicească a persoanei, de căinţa acesteia, ce implică iubire şi credinţă, motiv pentru care Sfântul Simeon Evlaviosul îl previne pe fiul său duhovnicesc, Sfântul Simeon Noul Teolog: „Frate, să nu te împărtăşeşti niciodată fără lacrimi”.

Ucenic conştiincios, acesta din urmă supralicitează, spunând că, „împărtăşindu-ne din trupul îndumnezeit al Domnului, mărturisim şi credem că ne împărtăşim de viaţa veşnică, dacă nu îl mâncăm cu nevrednicie şi deci mai degrabă spre osânda noastră”. La rândul său, Sfântul Irineu de Lyon scria că„duhurile fără de trupuri nu vor fi niciodată oameni duhovniceşti, căci aceasta este pe de-a-ntregul realitatea noastră, adică compusul trup-suflet care, primind Duhul lui Dumnezeu, constituie omul duhovnicesc”.

Să revenim acum la Sfântul Simeon Noul Teolog, care învaţă că adevărata împărtăşire cu Hristos trebuie să fie conştientă. Cuvintele sale pot fi aplicate fără îndoială la icoană. împărtăşirea cu darurile euharisti- ce fără adâncirea tainei lui Hristos goleşte împărtăşirea de darul Duhului, căci trupul este hrănit, însă darul se îndreaptă spre suflet. Astfel că, „mâncând pâinea dumnezeiască şi bând vinul veseliei, nu vei cunoaşte că vieţuieşti viaţa cea stricăcioasă, că ai primit înăuntrul tău pâinea ca pe o lumină sau ca pe un foc şi că ai băut Sângele Stăpânului ca o apă curgătoare şi vorbitoare, dacă n-ai ajuns la vederea şi împărtăşirea cu nimic din toate acestea, cum socoteşti că te-ai făcut părtaş al vieţii? Cum crezi că te-ai atins de focul cel neaprins sau presupui că te-ai împărtăşit de lumina cea veşnică? Negreşit, nicidecum nu s-a făcut aceasta cu tine, care eşti nesimţitor faţă de unele ca acestea. Lumina te luminează şi tu eşti orb; focul te încălzeşte şi nu te aprinzi; viaţa te-a adumbrit, dar nu s-a unit cu tine, apa cea vie a trecut prin sufletul tău ca printr-o trestie, fiindcă nu te-ai găsit vrednic de primirea ei. Deci, primind şi atingându-te astfel de cele neatinse şi părându-ţi-se că mănânci, de fapt nu primeşti, nu mănânci, nici nu ai în tine însuţi nimic din acestea. Căci Cuvântul cel neapropiat, Pâinea care se coboară din cer (In. 6,33), nu se cuprinde în chip simţit, ci mai degrabă El însuşi cuprinde şi Se atinge şi Se uneşte fără amestecare cu cei vrednici şi cu cei bine pregătiţi pentru primirea ei”.

Michel Quenot

Fragment din cartea "De la icoana la ospatul nuptial", Editura Sophia

• Sa nu uitam de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului
  Publicat in : Duminica a 28-a dupa Rusalii
• Fara Sfanta Impartasanie …
  Publicat in : Credinta
• Neparticiparea la impartasire
  Publicat in : Liturghia
• Vindecarea prin Taina Spovedaniei
  Publicat in : Editoriale
• Iertati-ma, sunt invitat!
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: