Crestinii care merg la biserica, de asemenea si cei care au citit si citesc Biblia au auzit cuvintele rostite chiar de Mantuitorul:

"Vor ajunge vamesii si desfranatele inaintea voastra in Imparatia cerurilor" (Matei 21,31).

Intai sa spunem ca Domnul a dat acest avertisment fariseilor.

Stiind lucrarea lor, atitudinea si semetia caracteristica, Domnul Iisus i-a aratat pe acestia ca fiind mai jos in ochii Lui decat desfranatele si vamesii.

Sa vedem atunci, care sunt patimile pe care le intruchipeaza fiecare si care sunt combinatiile nefericite sau dimpotriva salvatoare, pe semne, dintre ele?

Vamesii erau lacomi, nedreptateau poporul si erau corupti .

Desfranatele savarseau pacatele desfranarii, fie avand mai mult barbati prin patul lor, fiind prostituate, fie savarsisera adulterul.

Fariseii erau mandri si fatarnici, nu aveau dragoste de aproapele si se credeau drepti inaintea lui Dumnezeu.

Pana aici toti erau pacatosi in fata poruncilor divine, insa pe unii Dumnezeu i-a primit, pe altii nu.

Ce au avut vamesii si desfranatele in plus fata de farisei de au ajuns la inima Mantuitorului? Raspunsul este foarte categoric si simplu: inima!

Inima au avut vamesii si desfranatele!

Inima intelegatoare si minte simtitoare.

Desigur au avut si pocainta si smerenie pentru ca si-au recunoscut pacatele, spre deosebire de farisei, care nu se vedeau cu greseli.

Dupa ce L-au intalnit pe Dumnezeu, desfranatele si vamesii au mai avut ceva; Au avut, cu adevarat, iubire fata de aproapele si fata de Dumnezeu.

Este ca si cum aceasta intalnire le irupe din inima cele mai profunde si mai frumoase sentimente umane, care in cele din urma le-au albit sufletele.

Sa nu uitam ca Domnul Iisus pe unii dintre acestia nu numai ca i-a iertat, ci i-a facut si ucenici: Maria Magdalena a devenit mironosita, femeia samarineanca s-a convertit si a devenit mucenita, Matei vamesul a deveni unul din cei 4 evanghelisti, iar Zaheu mai marele vamesilor s-a mantuit el si toata casa lui.

Cu certitudine au fost multi, multi altii care au avut aceeasi soarta.si acum se bucura cu ingerii si cu sfintii in Raiul lui Dumnezeu.

Ce invatam noi din aceste sentinte si cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos?

Iata una: "Mult au pacatuit, dar mult au iubit", ca sa parafrazez, iar ca sa fiu mai pe text, avem cuvintele Mantuitorului: "Caruia i s-a iertat mult, mult va iubi, iar celui care i s-a iertat putin, putin iubeste" (Luca 7, 36-50) si conchide Domnul zicandu-i fariseului Simon despre femeia pacatoasa: "Iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit", demonstrandu-i fariseului prin comparatie cu aceasta femeie ca, nu a aratat si el aceeasi dragoste ca a femeii pacatoase.

Aceste cuvinte nu indeamna la pacatuire multa, cu gandul ca vei beneficia de mai multa dragoste si iertare de Sus gresind mult. Nicidecum! Ci doar ca, recunostinta celor iertati de multe pacate, va fi mult mai mare decat a celor care se stiu cu putine pacate si se semetesc cu aceasta, dispretuindu-i pe cei pacatosi.

Pe de alta parte, o parte dintre pacatosii care au fost mai pasionali, mai inflacarati in patimile lor, tot asa vor fi si daca se vor intoarce la Dumnezeu. Toate energiile lor cele rele, toata iubirea lor patimasa se vor converti in energii pozitive si intr-o fierbinte iubire si ravna catre Dumnezeu, pentru ca, ei toata viata lor au fost dintre cei care "ardeau" la intuneric, apoi la lumina, iar acest foc le-a facut cenusa si pacatele lor.

Pacatele lor cele dintai au fost inlocuite cu virtutile lor cele de pe urma, asa incat ei, pacatosii "cei de pe urma, au ajuns dintai" printre virtuosi, iar fariseii au ajuns ca pacatosii de pe urma, cu faptele lor "cele dintai" cu care s-au semetit.

Oricum, desfranatele si vamesii de care vorbeste Sf. Scriptura, nu au fost si nu vor fi "caldicei", o zona unde multi "drepti si sfinti in viata" se simt confortabil.

Prin urmare, desfranatele si vamesii, unii dintre acestia, au avut inima, adica iubire, iar dupa momentul convertirii lor au dovedit o mai mare fidelitate si devotament fata de Dumnezeu.

Bineinteles ca, fecioria este o mare si frumoasa virtute, dar nu este de ajuns! Niciodata nu va fi mai mare in virtute o femeie care, desi a ramas curata la trup, nu a iubit si nu a fost iubita de nimeni. Daca ramai doar o piesa de vitrina in Muzeul figurilor de ceara, daca n-ai daruit nimic niciodata din ceea ce ai, din ceea ce esti, ai trait degeaba si n-ai iubit pe nimeni decat pe tine insuti.

Mi-a placut odata raspunsul unei doamne onorabile care a dat o replica memorabila la o discutie unde erau de fata mai multi barbati ce ridicau in slavi starea de fata mare la nunta a unei mirese, vorbind cu totul dispretuitor despre femeile care au gresit inainte de casatorie. Acea doamna a zis: "Eu nu inteleg de ce majoritatea barbatilor vor sa fie primii, cand de fapt, e mai bine sa fie ultimii". Apoi de ce sa nu fie si ei, feciorelnici?

Sa spunem, pe urma ca, exista si o forma de poligamie sentimentala sau de desfranare a inimii atunci cand, chiar in situatia unei cumintenii trupesti, zburda inima de la unul la altul fara nici un fel de fidelitate sufleteasca. Aceasta este desfranarea inimii sau a mintii in lipsa desfranarii trupesti. Sa nu uitam ca sunt suflete - "fecioare intelepte" si suflete pe care Domnul le-a numit "fecioare nebune" despre care Mirele a zis ca nu le cunoaste si recunoaste .

Pr. Alin-Cristian Preotu

.

• Desavarsirea omului in conceptia filocalica a parintelui Dumitru Staniloae
  Publicat in : Lumea vazuta