Din cauza lipsei de spatiu a cimitirelor am ajuns sa dezgropam mortii. Astfel, intr-un mormant pot fi asezate mai multe persoane trecute la cele vesnice. Daca Biserica accepta dezgroparea mortilor, ne intrebam ce rol mai are “pecetluirea gropii”? (Pecetluirea gropii este actul prin care preotul insemneaza groapa, dupa ce persoana decedata a fost depusa in ea, cu semnul sfintei cruci si rosteste cuvintele: “Se pecetluieste aceasta groapa pana la a Doua Venire a Domnului”).
S-a raspuns ca Biserica nu a oprit niciodata dezgroparea mortilor si ca “pecetluirea gropii” tine de traditia locala, el nefiind un ritual care sa faca parte din slujba inmormantarii. In Molitfelnic, se face precizarea ca la groapa, preotul toarna peste trupul celui raposat, in chipul Sfintei Cruci, vin amestecat cu ulei, zicand: "Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Iar dupa ce este coborat cosciugul in groapa, preotul, luand pamant, arunca crucis deasupra, zicand: "Al Domnului este pamantul si plinirea lui, lumea si toti cei ce locuiesc in ea”.
Daca nu face parte din slujba inmormantarii, atunci de ce mai este ingaduit? De ce nu se renunta la el? Sa predomine mai mult credinta populara – ca fara “pecetluirea gropii” cel inmormantat devine strigoi?
Nu exista nicio dispozitie canonica pentru dezgroparea mortilor. Insa, si in vechime au fost cazuri cand s-a acceptat dezgroparea: cand cineva era recunoscut ca sfant, cand se facea mutarea osemintelor mortului, etc. Si mormantul Sfantului Voievod Stefan a fost deschis prima data in anul 1758 de catre Mitropolitul Iacov al Sucevei, in fata preotilor si monahilor si a doua oara, in anul 1856. Asa cunoastem ca Sfantul Voievod a fost inmormantat pe 13 bare de fier.
Cand este permisa dezgroparea?
Conform specialistilor, perioada de doi ani este suficienta pentru deplina descompunere a trupurilor. Dar trebuie sa se tina seama si de felul mormantului, de modul inmormantarii, etc. S-a impus conceptia ca nedescompunerea deplina a trupului s-ar datora blestemului sau pacatelor. Astfel, deshumarea a ajuns sa fie facuta si mai tarziu de doi ani.
Altii au luat in seama numarul trei. Asa se face ca sunt zone in care dezgroparea nu se face decat dupa implinirea celor trei ani.
Cedam multe. A venit vremea sa vorbim si de cedarea mormintelor. Altfel, se spune ca riscam sa avem mai mult spatiu dedicat mortilor, decat celor vii.
Nu vreau sa par invechit, dar imi doresc ca odihna celor raposati sa nu fie deranjata "pana la invierea de obste". Daca nu se va tine seama de aceasta dorinta a mea, macar sa se tina seama de cei doi ani de la inmormantare.
Adrian Cocosila
-
Trupuri neputrezite
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.