Scris este: "Eu, Domnul, patrund inima si incerc rarunchii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa caile lui si dupa roada faptelor lui" (Ieremia 17, 10). Iar in Apocalipsa, iarasi: "Eu sunt Cel care cercetez rarunchii si inimile si voi da voua, fiecaruia, dupa faptele voastre" (Apocalipsa 2, 23).
Intr-o rugaciune dupa Impartasire, Sfantul Simeon Metafrast se roaga astfel: "Cel ce de bunavoie mi-ai dat mie spre hrana Trupul Tau, foc fiind, care ii arde pe cei nevrednici, sa nu ma arzi pe mine, Facatorul meu, ci mai vartos intra in alcatuirea madularelor mele si intru toate incheieturile, in rarunchi si in inima, si arde spinii tuturor pacatelor mele, curateste-mi sufletul, sfinteste-mi gandurile si oasele, numarul deplin al celor cinci simturi il lumineaza, peste tot ma acopera cu frica Ta, pururea ma acopere si ma apara si ma pazeste de tot lucrul si cuvantul pierzator de suflet."
Dar, ce legatura este intre inima, rinichi, Judecata si rasplata ?
Ce sunt rarunchii ?
"Rarunchi" este denumirea populara a rinichilor. Aceste organe, in Muntenia si in Dobrogea s-au numit inca din vechime "rinichi", pe cand in restul teritoriului romanesc ele s-au numit "rarunchi".
Rinichii sunt o pereche de organe care indeplinesc rolul de filtrare a sangelui, scotand din organism, prin urina, substantele daunatoare, produse de propriul organism sau primite din exterior. Ei sunt apreciati ca o oglinda a bunei functionari a intregului organism.
Ce spune dictionarul ?
In dreptul cuvantului "rarunchi", dictionarul aseaza urmatoarele expresii de uz comun: "a ofta din rarunchi", "a suspina din rarunchi", "a se cutremura pana-n rarunchi", "cu ranunchii zdrobiti de mahnire" etc. Toate aceste expresii prezinta rinichii drept sediu al sensibilitații sufletesti. Aflandu-se in adancul trupului omenesc, in gandirea populara, rinichii sunt identificati adesea cu "adancul sufletului".
Pe langa sediu al sensibilitatii, rinichii sunt vazuti si ca sediu al fortei, ca izvor al puterii. Se gaseste in popor expresia "a incerca din rarunchi", adica "din toate puterile". Prin aceasta se indica intensitatea unei anumite stari sau forta unei anumite fapte fizice. Aceasta expresie determina verbe precum "a se bucura", "a se opinti", "a geme", "a suspina", "a se cutremura" etc.
Rinichii, in gandirea orientala
In gandirea orientala (medicina chineza, shamanism etc), rinichii sunt vazuti drept "bateria energetica a intregului organism". Se crede ca ei sustin energetic toate celelalte organe, iar pentru aceasta ei trebuie sa fie intariti in mod continuu. Mai mult, se crede ca ei reprezinta sediul intelepciunii si detin abilitatea de intelege lucrurile prin meditatie, iar nu mental. Se crede ca la majoritatea oamenilor rinichii nu au suficienta energie.
La baza medicinei orientale se afla credinta ca exista legaturi directe si complexe intre organele interne (ale trupului), emotii, decizii si elementele naturii. In medicina chineza se vorbeste despre cinci organe pline. Acestea sunt: rinichii, ficatul, inima, splina si plamanii. Inima este in stransa legatura cu creierul. Din inima pornesc deciziile. Se crede astfel: "Dintre cele cinci organe (...), inima este suveranul, plamanii sunt primul ministru, ficatul este strategul, splina este aparatorul, iar rinichii sunt sustinatorii." Dintre aceste organe, precum spuneam si mai sus, rinichii sustin energetic intregul organism.
Rinichii sunt vazuti ca "centri energetici" foarte importanti, ei fiind utilizati in Samanism si in orice sistem de practici care lucreaza cu anatomia energetica a omului. Ca emotie negativa, rinichii sunt asociati cu frica, iar ca emotie pozitiva, ei sunt asociati cu linistea si intelepciunea. Rinichii sunt vazuti ca sediu al intelepciunii. Se crede ca "a intelege un lucru cu adevarat presupune a-l integra la nivelul de cunoastere tacuta, subtila, iar acest lucru are legatura cu rinichii, nu cu mintea".
Sfantul Vasile cel Mare, despre "cercetarea rarunchilor"
"Dumnezeu, cercetand inimile si rarunchii, Isi arata dreptatea Sa. A fost cercetata inima lui Avraam, daca iubeste pe Dumnezeu din tot sufletul lui si din toata inima sa, cand i-a poruncit lui sa aduca jertfa pe Isaac, ca sa arate ca nu iubeste pe fiul sau mai mult decat pe Dumnezeu. Cercetat a fost si Iacov, impotriva caruia a uneltit fratele sau Isav, pentru ca, in mijlocul atator pacate ale lui Isav, lacov sa straluceasca neintunecandu-i-se iubirea de frate. Inimile acestora au fost cercetate.
Au fost cercetati rarunchii lui Iosif, cand, in fata dragostei nebune a desfranatei lui stapane, Iosif a preferat curatia castitatii in locul placerii rusinoase. losif a fost cercetat pentru ca cei care privesc la judecata lui Dumnezeu sa inteleaga ca cinstea care s-a dat lui Iosif i s-a dat pe buna dreptate, deoarece castitatea lui a stralucit in acele mari incercari."
Ce inseamna ca "Dumnezeu cerceteaza rinichii" ?
In vechime, rinichii simbolizau adancimile necunoscute ale sentimentelor si emotiilor cuiva. Astfel, impreuna cu inima, rinichii erau vazuti ca partile cele mai intime ale omului, pe care numai Dumnezeu le putea cunoaste. Trebuie stiut faptul ca "Eu Cunosc Adancurile" si "Cel care Cerceteaza Inimile si Cearca Rarunchii" erau doua nume egiptene vechi, prin care se facea referire doar la fiintele divine. Prin ele se exprima credinta ca numai divinitatea poate trece dincolo de aparentele superficiale, intrand in intimitatea cea mai adanca a omului.
Faptul ca Dumnezeu cunoaste viata reala (de taina, secreta) a omului alcatuieste fundamentul pentru o Judecata dreapta si impartiala. Spre exemplu, cand vedem un om facand milostenie, noi nu vom putea sti daca acela o face cu toata inima, ori cu scarba, ori din mandrie, ori spre slava desarta. Mai mult, se poate intampla ca nici cel in cauza sa nu stie cu adevarat de ce face un anumit lucru, pentru ca mintea omului se poate misca in mod viclean, prin ganduri de tot felul, ascunzand adevaratele motive ale unei fapte.
Prorocul David zice: "Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne. Cerceteaza-ma, Doamne, si cunoaste inima mea. Incearca-ma si cunoaste cararile mele. Si, vezi, de este calea faradelegii in mine, indrepteaza-ma pe calea cea vesnica" (Psalmi 138, 13-24); "Cerceteaza-ma, Doamne, si ma cearca; aprinde rarunchii si inima mea" (Psalmi 25, 2). Prorocul ii cere lui Dumnezeu sa-i verifice cele mai adanci si tainice miscari ale sufletului, iar daca merge pe "calea faradelegii", sa-l indrepteze pe "calea cea vesnica".
Apoi, iarasi, zice: "Pus-ai faradelegile noastre inaintea Ta, greselile noastre ascunse, la lumina fetei Tale" (Psalmi 89, 8); "Greselile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curateste-ma!" (Psalmi 18, 13). Cand zice "greseli ascunse", Prorocul David nu se refera la greselile cunoscute de cel pacatos, dar tinute ascunse fata de altii, ci la greselile pe care nici cel pacatos nu si le-a cunoscut inca.
Dumnezeu singur poate cerceta cu adevarat cele ascunse ale omului, adica "inima" si "rarunchii" lui, precum sta scris: "Eu, Domnul, patrund inima si incerc rarunchii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa caile lui si dupa roada faptelor lui" (Ieremia 17, 10). Iar in Apocalipsa, zice iarasi: "Eu sunt Cel care cercetez ranunchii si inimile si voi da voua, fiecaruia, dupa faptele voastre" (Apocalipsa 2, 23).
De ce face Dumnezeu acest lucru? Pentru ca El este Dreptul Judecator, iar Judecata este dreapta doar daca Judecatorul analizeaza si cunoaste fiinta umana in totalitatea ei. Cu adevarat, nici chiar cel judecat nu se poate cunoaste pe sine asa cum il cunoaste Dumnezeu.
*
Pana intru sfarsit, sa zicem, cu Dreptul David: "Cerceteaza-ma, Doamne, si cunoaste inima mea. Incearca-ma si cunoaste cararile mele. Si, vezi, de este calea faradelegii in mine, indrepteaza-ma pe calea cea vesnica" (Psalmi 138, 13-24).
Teodor Danalache
Vezi si: Cerceteaza-ne pe noi, Dumnezeule !
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.