A fost o vreme cand oamenii se inchinau la idoli.

In antichitate erau foarte multi idoli; unii erau zei plasmuiti de oculta primitivilor, altii fiind imaginati de literati, de poeti, de filosofi ori de oamenii religiosi, cu oarece cunostinte despre divinitati.

Printre atatea divinitati era anevoios de identificat Zeul Cel Adevarat. Multele legende, povestiri eroice si multimea zeilor antici bulversau cu totul credinta omului incurcat in politeism.

Cu imaginatie bogata, insa cu o saracita cunoastere a adevarului revelat, omul de atunci mai pastra in religia lui reminiscentele descoperirilor dumnezeiesti facute protoparintilor si patriarhilor, pierdute insa si ele in negura vremurilor.

Si pentru ca relatia cu Divinul presupunea si atunci, ca si acum o intimitate cu Acesta, omul si-a creat zei casnici. Mai intai, au aparut totemii si tot felul de amulete, apoi mici statui carora le-a atribuit mari puteri, specifice zeilor. Acestia erau reprezentati de figurine confectionate din lemn, din piatra ori din metal, de dimensiuni mici, apoi mult mai mari si cu incomensurabile lucrari si puteri magice asupra destinului.

Desi erau facuti de maini omenesti, omul pana intr-atat de intunecat era incat se incredinta unor astfel de idoli fara de glas, insa prin care vorbeau augurii, nemiscati insa facatori de semne, neinsufletiti dar atat de vii in constiinta religioasa a omului antic.

Apoi idolii au crescut si au devenit mareti, monumentali, zei. Li s-au zidit case, piramide, temple grandioase.

Desigur, unii dintre zei erau intangibili, se miscau printre stele, apareau in fulgere si in tunete, in foc si in soare si dispareau in valuri, in mari si in natura, unii cutremurau pamantul, altii il fertilizau, unii se amestecau in dragostea dintre oameni, altii in intrigile lor, unii aduceau pace, altii razboi.

Dintr-un anumit punct de vedere, antichitatea a revenit cu reveriile ei zeificatoare.

Lumea in care traim este o antichitate modernizata de stiinta si tehnologii cu aceeasi forta magica. Atunci se faceau zei si idoli de mainile omenesti, panteonul fiind o opera de manufactura; astazi zeii si idolii sunt rodul industrializarii, sunt fauriti de roboti industriali, de stiinta si de tehnologii avansate, dar sunt plasmuiti si de imaginatia bogata si de creativitatea omului modern.

Unii sunt reali, altii virtuali, unii au chip, altii au voce, unii sunt obiecte, altii sunt doar holograme, ori doar iluzii, ori doar senzatii, ori s-au transformat in teorii grandioase sau in ideologii, ori s-au redus la stadiul de ideie sau doar de prejudecata.

Olimpul de altadat a fost luat in stapanire de o pleiada de alti titani ai lumii de azi, cu puteri si infatisari de o diversitate ametitoare, care fac tumbe si dispar prin subconstientul omenesc, ori prin simturi, ori prin televizoare sau calculatoare, apar in lumea reala si dispar in fictiunile omului modern, lasand in urma iluzii si deziluzii.

Proiectiile omului de azi seamana cu imaginarul colectiv antic, atata doar ca, universul magic al omului antic era mai bogat inlauntrul sau, decat lumea interioara a omului din modernitate, care s-a mutat dinlauntru in afara sa, diluandu-se substantial prin aceasta centrifuga a preocuparilor exterioare si prin abandonare in superficialitate.

Astazi totul se vede si se aude, este la vedere absolut totul, poti sa vezi aproape tot ce-ti poti imagina si sa auzi de toate. Omul nu mai are obsesia interioritatii, ci este captivat de ceea ce vede si se afla in captivitatea imaginii.Traieste prin simturi, care i-au devenit antene ce capteaza imagini, culori, sunete.

Audio-Vizualul este unul din zeii casnici ai omului de azi, iar ochiul si urechea au devenit obiecte de cult. Urechea este ca o palnie de satelit, iar ochiul supradevelopeaza realitatea.

Toti suntem conectati la ecrane TV, la monitoare de calculator, la internet, la telefonie mobila, la GPS, la casti, la homo cinema 3D, 5D, etc. Umblam teleghidati de tehnologii si masinarii pe uscat, prin aer si pe ape, apasand pe pedale si miscand de volane. Toata ziua apasam pe taste, pe butoane, pe telecomenzi si ne program viata ca robotii.

Am devenit roboti care facem hartii, ne acoperim de hartii si ne ingropam in hartii. Toata munca este pe hartii. Lumea devine un depozit de maculatura. Toti avem imprimante, suntem la fel si cu aceleasi indeletniciri, printam si prestam munca.avem vieti trase la xerox. Arhivarii nu vor muri de foame! Au o meserie de viitor.

Ce mai urmeaza? Cipuri si microcipuri, diode si triode in loc de neuroni.Ne cam fileaza o lampa! Am devenit relee de telecomunicatii. Civilizatia ne-a scurtcircuitat sufletul. Omul modern a devenit un robot setat la un soft care i-a mecanizat viata, devenind un rob al automatismelor.

Parca, prin vene nu ne mai circula sange fierbinte, ci freon. Mancarea o tinem la frigider, nu ne mai hranim cu carti si cu spirit. Iarna demografica bantuie prin blocuri unde locuiesc oameni de zapada, care traiesc cu raceala si convietuiesc tot asa.

Pe strada e vijelie mare si vanzoleala, stam in frig cu simtirea si cu nesimtirea noastra.Nu ne mai pasa, am devenit si noi . idoli de gheata. Traim in era glaciatiunii.spirituale.

Poate incalzirea globala va salva omenirea si nu o va pierde, cum au profetit unii.atunci cand va rasari Soarele dreptatii si va topi sloiurile de gheata de pe sufletele oamenilor.

Televiziunile sunt adevarate maternitati care nasc idoli.de gheata, care ne incremenesc privirea, transformandu-i pe oameni in clone privitoare. Este un adevarat cult privitul la televizor, la idolii frumosi si reci pe care admirandu-i, ii slujim ca pe niste zei. Este o noua religie.religia TV a ciclopilor.

Se pare ca, noua oamenilor ne plac idolii, dar ei nu ne iubesc. Nu ne-au iubit niciodata. Ei se iubesc doar pe ei insisi si au inghetat, contemplandu-se. Insa ei se hranesc cu iubirea noastra. De aceea, ei sunt "de gheata".

Asa sunt toti idolii din toate timpurile. "de gheata". Ei sunt idolii secularizarii, ai hedonismului, ai cosmopolitismului, ai vedetismului, ai individualismului, ai egocentrismului si ai indiferentismului religios.

Oricat de fierbinti ar fi pasiunile ce le trezesc muritorilor acesti idoli, apropierea de ei este o aventura polara, care finalmente te lasa rece, pentru ca este o calatorie spre poli, spre oceane inghetate, ei fiind zeitati de gheata cu suflete de marimea aisbergurilor.

In panteonul audio-vizualului sunt multe zeitati criogenice care supun inghetului sufletele noastre. Astazi ii vezi pretutindenea si in piata publica, de asemenea, ca odinioara in agora antica. Sunt statui mergatoare, Afrodite si Afroditi. Nicicand n-a sagetat Cupidon inimile trecatorilor mai abitir ca in zilele noastre, insa sagetile lui Cupidon nu mai sunt de foc, ci ace de gheata, ca si privirea lor, a idolilor .

Ghetar le este inima, banchiza sufletul, privirea le e rece, fulgi de zapada sunt lacrimile lor, pentru ca nu pot sa iubeasca pe nimeni, decat pe ei insisi. Iezerul de foc le va fi pedeapsa, daca nu se va topi invartosarea lor semeata si rece, care pe multi a infrigurat.

Faradelegea este inghetul acesta al indiferentei lor si al slavei desarte, care-l provoaca celor care li se prosterneaza, zidind idol din creatura.

De fapt, aceasta-i prorocia care se va implini: "Din pricina faradelegilor dragostea multora se va raci"(Matei 24,11-12), iar faradelege este si inchinarea la idoli si iubirea aceasta idolatra de sine si pentru sine, din care si-au cladit imparatia.

Sa ne amintim pururea cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: "Cel ce iubeste pe tata ori pe mama, pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine"(Matei 10,37) sau orice altceva de vom iubi "mai mult" din lumea aceasta, am putea adauga, este, de asemenea, inchinare la idoli.

Pentru a ne salva trebuie sa-i tratam pe toti oamenii cu caldura, iubindu-i pe toti la fel, iar "mai mult" sa-L iubim doar pe Dumnezeu.

Rugandu-ne fierbinte unii pentru altii, poate ii va intoarce Dumnezeu la smerenie.si pe "zeii personificati", daca sunt fiinte ca si noi, iar daca sunt "neinsufletiti" ii va reduce la tacerea, care se cuvine pietrei, lemnului, metalului, a materiei moarte.in general.

Apoi, daramand templele lor de gheata prin crucea de foc a iubirii crestine incandescente, poate, intr-o zi se vor aprinde si in inimile lor, a idolilor de gheata - candele de lumina si de foc dumnezeiesc revarsat de Domnul domnilor, Imparatul imparatilor si Dumnezeul dumnezeilor.

Pr. Alin-Cristian Preotu

.

• Tehnologia si mecanicismul
  Publicat in : Sanatate si stiinta
• Tehnologia si viata duhovniceasca
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Ineficienta eficientei
  Publicat in : Editoriale
• Sfantul Nicolae Velimirovici - Etica si tehnologie
  Publicat in : Credinta