Toți greșim, asta e clar, iar greșelile ne tulbură pe fiecare...

Tendința este să-ți ieși din fire, să reacționezi...

Fiecare consideră că are dreptate și purcede să demonstreze adevărul său, contrar opiniei celuilalt, războindu-se cu acela...

Până la Hristos era îngăduit acest război; legea talionului permitea lupta cu celălalt, judecarea, osândirea, chiar mutilarea sau omorârea cu pietre în cel mai rău caz...

Puteai să răspunzi cu rău la rău, pe ideea: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, vânătaie pentru vânătaie... (Exod 21:24-26)

Însă vine Domnul și așează pe alte fundamente relațiile dintre oameni...

El spune:

Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc ... și veți fi desăvârșiți
(Matei 5, 44-45)

Apoi adaugă: Nu judeca, ca să nu fii judecat, nu osândi, ca să nu te osândești, cu măsura cu care vei măsura, ți se va măsura și cu judecata cu care judeci vei fi judecat... (Matei 7, 1-2)

Se schimbă lucrurile... E taman pe dos...

Deci, dacă unul te războiește, Ferește-te de rău și fă binele, caută pacea și o urmează pe ea! (Psalmul 33, 13).

Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine (Romani 12, 21)

Al Meu este a răzbuna și a pedepsi. Eu voi răsplăti, zice Domnul ...(Deuteronom 32:35, Romani 12:19)

Iartă ca să fii iertat, de 70 de ori câte 7 (Matei 18, 21-35)

De aici rezultă că pacea trebuie menținută aproape necondiționat, iar împlinirea acestui lucru presupune jertfă de sine, smerenie, iertare și bineînțeles dragoste de aproapele...

Iar când ai dreptate și faci binele, dar tot ești războit cu nedreptate, tu alege o pace strâmbă, nedreaptă pentru tine, dar bună pentru amândoi, nu un război drept pentru tine, dar vătămător pentru amândoi, care nu duce la o pace dreaptă, ci prelungește conflictul...

Este ca și cum ți-ai spune ție:

Îți dau dreptate, deși nu ai, te iert, deși nu meriți, te iubesc, deși nu ești vrednic...

Asta înseamnă pace strâmbă...pentru că toate sunt strâmbe, dar și Domnul s-a făcut blestemul Legii (Galateni 3, 13) și a pătimit pe nedrept și a fost osândit pe nedrept, nu după adevăr...

Dar, Fericiți cei prigoniți, când vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind pentru Mine! (Matei 5, 10-11)

Acelora este Împărăția Cerurilor, a prigoniților, iar prigonitorilor, judecata și osânda veșnică...

Cine poate să facă acest lucru și să rabde până la sfârșit e desăvârșit ca om, pentru că iubirea vrăjmașilor este desăvârșirea iubirii, sfințenia și calea mucenicească ce va fi încununată de Dreptul Judecător în viața de Apoi...

Pr. Alin-Cristian Preotu

• Cearta lui Iisus cu Petru
  Publicat in : Sfintii Apostoli Petru si Pavel
• Cateva reguli pentru a evita cearta
  Publicat in : Religie
• De ce se cearta sotii
  Publicat in : Nunta
• Aveam urechile pline de cearta
  Publicat in : Pilda zilei