Revin asupra subiectului abordat in articolul de saptamana trecuta. Nu as dori nici o clipa a cadea in capcana simplificarilor ideologizante sau a etichetarilor impersonale. Problema statutului homosexualitatii si a homosexualilor in societatea contemporana este de o importanta ce depaseste cu mult anvergura subiectului ca atare. Intrebarea ce staruie in mintea multora este: de ce se acorda atata importanta, in zona politica, acestei problematici? Pana la istoria recenta a umanitatii, desi au fost consemnate cazuri de comportament homosexual in diferite societati si etape istorice, nu s-a pus niciodata problema de a acorda unui cuplu de homosexuali acelasi statut ca unuia heterosexual (dreptul de a se casatori, de a infia copii etc.).

Homosexualii insisi nu au avut astfel de pretentii sau de solicitari. De ce tocmai acum?

Ipotezele care sunt vehiculate atunci cand se cauta un raspuns la aceasta problema sunt dintre cele mai diverse. Unii considera ca, pe fondul relativismului moral, a diferitelor "revolutii sexuale", a unei societati mult mai permisive si mai ingaduitoare cu cei care ies din "tipare", s-a ajuns ca un numar important de persoane gay sa aiba acces la functii politice de varf. Acestia, asadar, ar exercita presiuni asupra factorilor de decizie spre a se acorda tot felul de drepturi persoanelor homosexuale. Altii vad in politica ce incurajeaza casatoriile homosexuale o strategie de a lovi in familia traditionala si, implicit, de a provoca o scadere a natalitatii la nivel global. In fine, mai nou, in insistenta cu care se flutura aceasta problema in public, ba chiar se regaseste in decizii luate de guvernanti, in pofida unei opozitii consistente a populatiei (vezi cazul Frantei), s-ar putea intui doar o manevra a puterii - clasica miscare desprinsa din manualele de psihologie sociala - de a deturna atentia de la problemele reale, dirijand energiile societatii civile pe discutii sterile, purtate pe marginea unui subiect extrem de umflat, comparativ cu reala sa importanta.

Mai sunt si alte ipoteze, pe care nu le mai trec in revista din ratiuni de spatiu editorial. Nu ma pronunt asupra nici uneia dintre ele, ar putea fi toate adevarate, nici una sau cate putin din fiecare. Exista insa o explicatie certa, desprinsa din experienta luptelor duhovnicesti pe care le duce crestinul de doua mii de ani incoace. Inca de la Sf. Ap. Pavel stim ca "lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh" (Efeseni 6, 12). Cu alte cuvinte, nici in chestiunea homosexualitatii (precum nici in cea a dependentelor de alcool, droguri, pornografie etc.), nu avem a ne lupta, de fapt, cu apucaturi nefiresti, patimase, ci mai ales cu acele duhuri intunecate ce alimenteaza, prin tot soiul de ganduri necuviincioase (sau chiar spurcate) o persoana. Iar strategia diavolului este, inca de la ispitirea protoparintilor Adam si Eva, urmatoarea: prezinta raul sub aparenta (in ambalajul) binelui; ia dorul cel bun, pus de Dumnezeu in inima omului, si-l perverteste; ii sopteste omului ca-si poate gasi implinirea si altfel decat il invata Creatorul sau. Explicatia o gasim, spre exemplu, la Cuviosul Petru Damaschinul, care sintetizeaza admirabil ce mai poate face satana in conditiile in care s-a revoltat si a cazut "ca un fulger" din cer: "Diavolul, pierzand cunostinta lui Dumnezeu prin nerecunostinta si mandrie, a ajuns cu necesitate nestiutor (s.m.). De aceea nu poate sti de la sine ce sa faca, ci vede pe Dumnezeu ce face ca sa ne mantuiasca si din aceasta invata viclenia si se sileste sa faca cele asemanatoare spre pierzania noastra. Deoarece uraste pe Dumnezeu si nu poate sa se razboiasca cu El, se razboieste cu noi care suntem dupa chipul Lui, inchipuindu-si ca prin aceasta infrange pe Dumnezeu".

Iata o explicatie care ne pune pe alte coordonate decat cele frecventate prin presa. Ea este greu de primit si de digerat pentru o epoca in care stiinta este ridicata la rang de idol, iar unele "descoperiri" sau "cercetari" stiintifice sunt absolutizate cu incrancenare fanatica (desi, periodic, se dovedeste ca ceea ce era "absolut sigur" ieri, este "cu totul depasit" astazi). Va veni insa, pentru fiecare in parte, ziua in care ne vom incredinta ca, la sugestia diavolului, nu dupa mintea noastra neaparat, am savarsit, de fapt, majoritatea pacatelor. Nu inseamna ca omul este mai putin vinovat: diavolul doar sugereaza, nu si obliga (exceptia celor demonizati, posedati, intareste aceasta regula).

Pe cine-l doare inima de homosexuali?

Si la originea actiunilor de legiferare a casatoriilor intre homosexuali se afla tot un gand demonic. A vazut diavolul ca Dumnezeu a creat familia, cadrul legitim, natural, in care barbatul si femeia aduc pe lume prunci, vine si diavolul cu aceasta initiativa, de schimonosire a rostului si rolului familiei. Ce poate obtine prin aceasta? Multe, dar mai ales dezbinare. Pentru ca este evident ca, desi cu totul disproportionate, problema aceasta "rupe" in doua societatea romaneasca. Iar faptul ca aparatorii casatoriei traditionale sunt in majoritate covarsitoare in aceasta tara este compensat, iata, prin influenta pe care adeptii casatoriilor homosexuale o au atat in randurile factorilor de decizie, cat si in mass-media.

Dar durerea cea mai mare, in toata aceasta poveste, este faptul ca aceste persoane ce au nefericite porniri homosexuale sunt manipulate pentru sustinerea unor interese obscure, care merg, precum spuneam, pana la acele puteri ale intunericului ce vor sa stapaneasca peste lume. A spune acestor oameni ce se autodefinesc drept "gay" ca e normal sa fie asa, din toate punctele de vedere, a le oferi posibilitatea de a avea un surogat de familie sau de a fi "parinti" inseamna a le taia acestora din sansele de a se indrepta, de a-si gasi pacea. Asa cum mentioneaza si site-ul www.homosexualitate.ro -, ce are un motto inspirat, "speranta si vindecare pentru homosexuali" - "homosexualitatea nu este o boala, ci un comportament deviant, format in urma interactiunii complexe intre o multitudine de factori: conflicte personale, traume emotionale din trecut, nevoi sufletesti neimplinite, incertitudine cu privire la identitatea sexuala, instrainarea de parintele de acelasi sex, abuz sexual, teama de intimitate cu sexul opus, o eventuala cauza hormonala, influente si propaganda prin mass-media, diferite optiuni personale si altele". Putem afla si din acest site pe care tocmai l-am amintit, dar si din multe alte surse, despre numeroase cazuri de persoane care si-au schimbat comportamentul, din homosexual in heterosexual. A se induce in constiinta unor persoane care acum sunt gay - prin propaganda si, mai ales prin legislatie - ca este firesc sa aiba acest comportament sexual, ca nu au nimic de schimbat in viata lor, este o adevarata crima. Inseamna a-i lasa sa moara, mai ales spiritual vorbind. Si nu vorbesc ca unul care am auzit doar sau am citit despre dramele prin care trec cei cu tendinte homosexuale, ci ca unul care am la scaunul de spovedanie astfel de persoane si care le cunosc durerile. Cum sa-i spun unui astfel de om ca nu are de ce sa-si faca griji, ca totul e normal? Cum sa-i spui unuia care a fost abuzat in copilarie ca e firesc ce i s-a intamplat? Sau celui care a fost lipsit totalmente de afectiunea parintelui de acelasi sex ca asa trebuie si ca poate gasi acum compensatie intr-o relatie erotica cu un partener de acelasi gen?.

Consider ca tot acest circ cu legiferarea unor lucruri nefiresti e, de fapt, o bataie de joc la adresa unor oameni aflati in suferinta si care au nevoie de ajutorul nostru. Oameni care sunt manipulati, precum adesea au fost manipulate chiar categorii sociale intregi, de catre anumite grupuri de putere, spre a dezbina si stapani (a se vedea ce au facut comunistii de la noi cu muncitorimea si cu taranii). Unii vor spune sa-mi vad de ale mele si sa nu le plang eu de mila homosexualilor deoarece sunt maturi si stiu ei mai bine ce au de facut. Asa e. Si alcoolicul spune ca stie ce face si ca el nu e dependent de bautura, ci doar "bea cate un pahar". Asta nu inseamna ca trebuie incurajat in patima lui, decat daca vreau sa-l distrug, sa-i grabesc sfarsitul. Pe cine-i doare inima de homosexuali: pe acei politicieni care ii folosesc pentru a-si atinge interesele lor obscure sau pe duhovnicii care petrec ore intregi cu indrumarea acestor suflete si care se roaga pentru ei poate mai mult decat pentru alti fii duhovnicesti?

Acelasi indemn, de a nu ne bate joc de aceste suflete chinuite, il adresez si celor care, in numele credintei, ii blesteama sau ii jignesc in fel si chip. Daca va pasa de familie si de casatorie asa cum le-a lasat Dumnezeu, incercati sa-i ajutati pe homosexuali sa se indrepte sau macar rugati-va pentru ei. Altminteri, nu facem decat jocul dezbinatorului si al "tatalui minciunii". Si nu suntem cu nimic mai buni (nici noi) in ochii Domnului, Cel care "nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu".

pr. Constantin Sturzu

Sursa: doxologia.ro

.

• Casatoria e o minune pe pamant
  Publicat in : Nunta
• Rugaciunea parintilor pentru casatoria fiului lor
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Cununia si casatoria civila
  Publicat in : Drept bisericesc
• Casatoria de levirat
  Publicat in : Iudaism