Alegerea cardinalului Jorge Mario Bergoglio aduce o avalansa de noutati: primul non-european pe tronul Sfantului Petru, primul iezuit papa si primul luand numele fondatorului ordinului franciscanilor.
Inainte de toate, o problema matematica. La cei 76 de ani, papa Francisc este doar cu un deceniu mai tanar decat inaintasul sau retras pe motiv de varsta. Altfel spus, nu are mult timp la dispozitie. Daca vrea sa raspunda chemarii lui Benedict XVI la primenire, va trebui sa aiba un pontificat intens si cu schimbari reale, nu doar de imagine.
Faptul ca vine din America Latina reprezinta in sine un mesaj puternic. Fiu de imigranti, persoana lui Francisc reflecta biografia multor milioane de oameni din intreaga lume. Inainte de a face sau spune ceva, el insusi ilustreaza catolicitatea in plina epoca a globalizarii. Sigur, presa s-a precipitat sa reia acuzele care i-au fost aduse, ca ar fi colaborat cu dictatura militara din Argentina anilor 70 ai secolului trecut. Sa nu uitam ca, imediat dupa alegere, si Benedict XVI a fost confruntat cu asemenea „dezvaluiri”. In lumina reflectoarele mediatice, albul nu este niciodata suficient de pur.
Formatia lui Francisc de iezuit este, la randul ei, un capital pretios. Cum se stie, ordinul fondat de Ignatiu de Loyola in prima jumatate a secolului 16 s-a constituit treptat intr-o elita legendara. Trecand prin faze mai putin onorante, servind papalitatea cand cu scrisul, cand cu sabia, luptand impotriva Reformei si pentru unirea fortata a ortodocsilor cu Roma, parcurgand toate etapele antimodernismului si revizuindu-si apoi in profunzime conceptia teologica, deja inainte de Vatican II, ajungand astfel sa joace un important rol innoitor, iezuitii sunt nu degeaba pe cat de admirati, pe atat de temuti. Aceasta atitudine explica de ce, in ciuda stransei legaturi cu Sfantul Scaun, abia acum a fost ales un papa provenind din randurile lor.
Surpriza de proportii facuta de Bergoglio rezida in luarea numelui fondatorului unui ordin monahal aflat traditional la antipodul iezuitilor. Poate fi sinteza unor virtuti necesare marturiei crestine in lumea de azi: argumentatia teologica solida si simtul realitatii. In plina deriva postmoderna a reperelor, cand totul pare permis si nimic nu mai este important cu adevarat, a propovadui Evanghelia lui Hristos presupune tarie de caracter si pricepere. La fel, cum ne arata criza financiar-economica, prosperitatea unora nu poate fi durabila daca este platita prin saracia altora. Iata de ce, trecand de la vorbe la fapte, slujitorul credintei trebuie sa promoveze justitia sociala. Toate acestea, speram, urmeaza sa fie ilustrate de noul papa. De primul iezuit franciscan.
Radu Preda
Sursa: teologia-sociala.ro
.
Radu Preda
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.