Intre Stara Planina si Sredna Gora se afla o vale ingusta,  incarcata de istorie, de o frumusete nemaivazuta, mai ales in lunile mai si iunie, cand plantatiile de trandafiri infloresc. Am poposit la Biserica „Sfantul Ilie” din orasul Kazanlak - capitala Vaii Trandafirilor din Bulgaria, unde am stat de vorba cu parintele Constantin Dimo Kirov, un vrednic slujitor al lui Hristos din acest oras.

 

-Parinte Constantin, locuiti aici, pe Valea Trandafirilor, ca intr-un rai...

-Iubite frate, adevarat, insa raiul pe pamant este Biserica lui Hristos. Acesti trandafiri din frumoasa Vale a Trandafirilor, daca ii replantam in alta parte, nu mai au aceeasi mireasma imbatatoare, iar ulei nu mai produc deloc. Astfel si crestinul, cata vreme sta in raiul Bisericii, are nadejde de mantuire, altfel... aparente.

-Frumoasa comparatie. Este totusi veche cultivarea trandafirilor pe aceste meleaguri?

-De pe vremea turcilor. Bulgarii cu legumele, cu florile... Mai trist este la noi acum, dupa perioada comunista, in privinta vietii duhovnicesti: doar 5 biserici ortodoxe in Kazanlak, la peste 65 000 de locuitori! Am auzit ca in Romania lucrurile merg mai bine.

-De ce nu si in Bulgaria?

-Istoria noastra este mult mai complicata. Turcii. Am fost pasalac. Apoi ne-am procopsit si cu pomatii (bulgari turcizati), care sunt si pe aici, iar dupa iesirea din comunism ne-am pomenit cu o schisma bisericeasca, dupa ce mai avusesem una ce a durat mai bine de o jumatate de secol de la prabusirea Imperiului otoman. Dupa caderea comunismului, in primul an, noii veniti la putere au creat o schisma in Biserica, cu scopul de a tine Biserica sub control. Oamenii nu au mai stiut ce sa creada. In perioada comunista, in multe cimitire, nu se mai puneau nici cruci la morminte...

-Si totusi ati reusit sa adunati multi tineri in jurul sfintiei voastre. Sunteti un preot al tinerilor. Care este secretul?

-Meseria mea initiala a fost cea de pictor. Dupa 1990, impreuna cu parintele Petar Tankov de la aceasta biserica, am inceput sa adunam oameni, mai ales tineri, pentru a le prezenta valorile nemuritoare ale sfintei noastre Ortodoxii. Eu nu eram preot, asa cum v-am spus, insa tineam aici un cerc de pictura si le vorbeam oamenilor despre Dumnezeu. La inceput acestia erau sceptici si gandeau ca noi prezentam nu stiu ce idealisme fara acoperire, insa am continuat sa cantam la strana si sa staruim in aceasta activitate, pana cand am constituit un nucleu...

-Cand v-a venit de fapt gandul preotiei?

-S-a intamplat firesc, deoarece acesti oameni au avut incredere in mine, si pe cand urmam Facultatea de Teologie la Veliko Tirnovo (a doua facultate), in anul IV, m-am hotarat sa devin preot. Acum, ma ocup in continuare de tinerii de la aceasta biserica, cu hramul Sfantul Ilie, din Kazanlak, insa sunt preot si la o biserica dintr-un satuc din apropierea orasului, unde m-am si stabilit, caci oamenii, sarmanii, duceau lipsa de Sfanta Liturghie. Ma pregatesc, de asemenea, sa slujesc intr-un Paraclis al spitalului orasenesc, pentru bolnavii de acolo.

-Deci v-ati apucat sa desteleniti pamantul si sa cultivati cea mai frumoasa floare - sufletul?

-Atatea daruri sfinte are Biserica lui Hristos si e mare pacat ca acestea sa se iroseasca. Daca luam numai Taina Sfantului Maslu. Noi avem obiceiul sa ne interesam unii de altii si sa ne rugam impreuna, cand cineva se afla intr-o situatie grava. Un tanar, de curand, a fost vindecat de scleroza - isi pierduse aproape in totalitate memoria, de un an de zile. Am facut mai multe Sfinte Masluri pentru el, ne-am rugat cu totii, si prietenul nostru s-a vindecat in chip minunat, desi doctorii ii spusesera ca nu mai este posibil sa-si revina. Parintii, de bucurie, au venit la biserica si au aprins peste 200 de lumanari. Un alt caz care s-a intamplat in biserica noastra este cel al unui baiat bolnav de cancer limfatic. Am plecat peste 50 de credinciosi la Manastirea Rila si am facut un Maslu acolo, langa racla cu moastele Sfantului Ioan de Rila. Tanarul nu a fost la manastire, insa Maslul s-a facut pentru el. Ne-am rugat cu totii sa se tamaduiasca. Sfantul Ioan de Rila l-a tamaduit pe deplin. Va spun despre acest obicei de a ne ruga impreuna, pentru unul dintre noi aflat la greu... Plecam de la lucrurile acestea firesti, stam de vorba cu oamenii, ii ajutam cu ce putem, insa ajutorul cel mare vine de la Dumnezeu. Cu cat ne apropiem de Dumnezeu, cu atat suntem mai fericiti, indiferent de ceea ce se intampla in jurul nostru.

-Este cunoscuta in lume sarbatoarea trandafirilor care are loc aici intre 1-5 iunie. Ce ne puteti spune despre acest eveniment?

-Este un festival la care vin turisti din toata lumea. Se practica cu acest prilej si anumite jocuri pagane. Unul dintre ele are pretentia de a izgoni duhurile necurate din casele oamenilor, insa semnificatia acestor jocuri si practici precrestine s-a pierdut, din pacate, in mare masura. Tara vrea sa atraga cat mai multi turisti. Se canta multa muzica traditionala...

-Muzica ce seamana cu muzica bisericeasca...

-Da. Muzica noastra populara seamana cumva cu glasul al 6-lea bisericesc. Influentele sunt multe. Prin partile acestea, in orasul Sliven, s-a nascut si marele psalt Anton Pann, creator de muzica bisericeasca la dvs., in Romania.

-Ar mai trebui amintit si Stefanache Popescu, un alt mare creator de psaltichie care a trait si a creat in Romania, dar care s-a nascut chiar aici la Kazanlak, in mijlocul Vaii Trandafirilor...

-Da, se pare ca stravechea muzica bisericeasca s-a prins intr-o tainica simfonie cu trandafirii.

Ce alte motive credeti ca-i determina pe tineri sa prefere aceasta biserica?

Sfintenia locului, asa cred eu. Biserica nu este mai veche de 200 de ani, insa in anul 1877, pe 4 august, a avut loc in curtea bisericii un mare masacru, unde a curs mult sange crestinesc. Turcii au distrus gardul si au inceput ingrozitorul masacru asupra celor care se baricadasera aici. Era razboi. Sunt multe oseminte in curtea bisericii. Speram sa renasca credinta pe aceste locuri.

Am vazut mormantul capeteniei trace, nu departe de aici. Credinta in viata vesnica exista de multa vreme pe aceste locuri... S-a scris mult despre functia psihopompa, de calauzitor al sufletului in lumea de dincolo, a Cavalerului Trac...

Exista, insa Hristos, Dumnezeul Cerului si al pamantului, a luminat calea de urmat catre ea, prin poruncile Sale, prin Harul Sau, prin Crucea Sa biruitoare. Fie sa o dobandim si noi pe aceasta si sa ne invrednicim de lumina neinserata a Invierii!

Va multumim, preacucernice parinte!

 

 

                                                                 Interviu realizat de Gheorghita CIOCIOI
                                                                     Lumea credintei, anul II, nr 9(14)