Dupa originea sau provenienta lor, cantarile bisericesti intrebuintate in cultul ortodox se impart in doua mari categorii :
1. Cantari de origine biblica, al carora text il gasim in cartile Sfintei Scripturi, a Vechiului si a Noului Testament ;
2. Cantari de origine nescripturistica sau imne liturgice, care reprezinta forme ale poeziei imnografice scrisa de diferiti poeti bisericesti (imnografi si melozi).
CANTARILE DE ORIGINE BIBLICA
Acestea se impart si ele in doua subdiviziuni :
1. Psalmii biblici cuprinsi in cartea de cult numita Psaltire;
2. Alte cantari biblice, in afara de psalmi.
Psalmii biblici
Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic. In cultul ortodox ei formeaza o parte integranta a serviciului divin, fiind prezenti, aproape in toate slujbele sfinte. Primii si cei mai importanti psalmi folositi in cultul Bisericii primare se considera a fi psalmii mesianici, adica aceia in care imparatul si proorocul David a intrezarit si a profetit, mai mult sau mai putin clar, venirea, viata, activitatea, patimile si moartea Mantuitorului, ca de ex. ps. 2, 18, 45, 72 (73), 110 (111), s.a. Primii crestini ii intrebuintau atat in cultul public cat si in cel particular. Se cantau la serviciul euharistic (Sf. Liturghie), la serviciul divin zilnic, de seara si de dimineata si la toate celelalte slujbe. La serviciul divin din biserici, cantarea lor are alternanta cu lecturi biblice sau cu ectenii si diverse rugaciuni.
In general, numarul psalmilor cititi ori cantati la diferitele servicii divine era variabil ; episcopul era acela care il fixa de fiecare data. Cu timpul, s-a introdus o randuiala, reglementandu-se cati sau care psalmi trebuie sa se cante sau sa se citeasca la fiecare slujba.
La inceput, mai toti psalmii folositi in cult erau cantati. Existau doua moduri de cantare a psalmilor in Biserica Veche si anume : cantarea responsorica (responsoriala) si cantarea antifonica.
a) Cantarea responsorica (responsoriala) a fost obisnuita aproape exclusiv in Biserica veche prin sec. IV, ea fiind mostenita din traditia iudaica ; cantaretul principal (solistul) dadea tonul, incepea si conducea efectiv cantarea, executand el insusi versetele din textul psalmilor, iar credinciosii din biserica se uneau cu el, acompaniindu-l prin anumite refrene sau raspunsuri scurte, numite ipacoi. Asa se cantau, de ex. psalmii 134 si 135 ("Laudati numele Domnului..." si "Laudati pe Domnul ca este bun... ") intrebuintati pana astazi in cultul ortodox ca Polieleu la Utrenia sarbatorilor importante ; dupa fiecare verset al primului dintre acesti doi psalmi se repeta refrenul "Aliluia", iar la al doilea, "Ca in veac este mila Lui ".
b) Psalmodierea sau Cantarea antifonica consta in executarea intregului psalm de catre toti credinciosii din biserica, impartiti in doua cete, grupe sau coruri, care cantau alternativ versetele sau stihurile psalmilor. La sfarsitul psalmului, ambele coruri se uneau si cantau in comun un final sau un refren, care putea sa fie ori un verset din psalm.
Astazi psalmii intrebuintati la serviciile divine mai mult se citesc. Ii gasim in randuiala slujbelor ori izolati (cum este, de ex., ps. 103 la inceputul Vecerniei, ps. 142 la inceputul Tedeumului, s.a.) ori insiruiti unul dupa altul in grupe mai mici (cum sunt, de ex., cei sase psalmi de la inceputul Utreniei), ori grupati in cele 20 sectiuni (parti mari) ale Psaltirii, numite catisme, care se citesc la serviciul Ceasurilor, al Miezonopticii, al Vecerniei si al Utreniei, dupa anumite reguli, formulate in Tipic si la inceputul Psaltirii. Denumirea de catisma inseamna sedere, pentru ca in timpul citirii catismelor se poate sedea jos in strani. Mai gasim in cartile de cult (Octoih) si denumirea de stihologie, de la stihurile sau versetele din care sunt alcatuiti psalmii.
Psalmii cantati astazi in intregime la serviciul divin sunt putini ; amintim, de ex. ps. 1 ("Fericit barbatul...") si psalmii 140 si 141 ("Doamne, strigat-am catre Tine...") din randuiala Vecerniei ori ps. 138 ("La raul Vavilonului..."), cantat ca Polieleu la Utrenie, in unele duminici din perioada Triodului, s.a. Din cei mai multi psalmi care se cantau odinioara in intregime au ramas pana astazi numai fragmente sub forma de versete izolate, care se canta ca stihuri printre stihurile unor cantari mai noi, ca de ex. : "Binecuvantat esti, Doamne, invata-ma indreptarile Tale..." (vers. 12 al ps. 118), care se canta la Binecuvantarile-invierii din randuiala Utreniei duminicilor, ori : "Binecuvanteaza, suflete al meu, pe Domnul" (ps. 102, vers. 1), care se canta ca antifon la inceputul Liturghiei s.a.
Tot stihiri sau versete izolate, din psalmii cantati odinioara in intregime sunt si acele cantari scurte, numite Prochimene, care se canta inainte de citirea Paremiilor de la Vecernie; inainte de citirea Evangheliei din randuiala Utreniei ori inainte de citirea Apostolului la Liturghie, ori la alte slujbe. Asa, de ex., prochimenul Vecerniei de sambata seara ("Domnul a imparatit") este versetul 1 al ps. 92; prochimenul Utreniei duminicilor de la glasul III ("Spuneti intru neamuri ca Domnul a imparatii...") este verset. 10 al ps. 95 ; prochimenul dinainte de pericopa Apostolului din serviciul Cununiei ("Pus-ai pe capetele lor...") este din ps. XX (vers. 3 si 4).
Prochimenele de la Vecernie sunt pe zilele saptamanii (fiecare zi din saptamana cu prochimenul ei) ; cele de la Utrenia duminicilor sunt pe glasurile Octoihului.
-
Muzica psalmilor biblici
Publicat in : Cantarea -
PSALMII
Publicat in : Viata liturgica -
Psalmii Utreniei sau Psalmii Judecatii
Publicat in : Slujbele de seara -
Psalmul 2
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.