Mulţi au conştientizat problema care se poate crea în urma abuzului apărut în relaţia medicinei şi biologiei cu tehnologia. Tocmai din acest motiv, aşa cum am arătat anterior, s-a dezvoltat ştiinţa bioeticii.

Fiecare om de ştiinţă care se ocupă cu bioetica o abordează însă din propria sa perspectivă, soluţiile pe care le oferă înscriindu-se în cadrele concepţiei sale despre lume şi viaţă. Astfel s-au dezvoltat mai multe sisteme bioetice.

H.

Tristram Engelhardt Jr., profesor de etică medicală la Facultatea de Medicină din cadrul Baylor College, profesor de filosofie la Rice University, cercetător asistent la Institute of Religion, membru al Center for Medical Ethics and Health Policy din Houston, Texas, şi co-editor al periodicului Christian Bioethics, face nişte observaţii importante în lucrarea sa cu titlul „O abordare ortodoxă a bioeticii". Vom prezenta în continuare câteva dintre acestea.

Profesorul notează că „ există mai multe etici şi morale care diferă substanţial unele de altele". Toate aceste etici prezintă patru trăsături caracteristice.

Cea dintâi este „dimensiunea axiologică", care exprimă faptul că eticile diferă în funcţie de valorile care predomină în fiecare sistem, ca şi de modul în care este înţeles ceea ce este corect sau greşit în cadrul fiecăruia dintre aceste sisteme. Un sistem etic, spre exemplu, acordă întâietate libertăţii faţă de egalitate, în timp ce un altul socoteşte egalitatea primordială faţă de libertate.

Cea de-a doua trăsătură este „dimensiunea explicativă", adică modul de abordare şi de interpretare a faptelor. Uneori se acordă însemnătate eticii teleologice, care interpretează drepturile şi îndatoririle în raport cu un anumit scop şi astfel vorbim despre o „ evaluare utilitaristă ", iar alteori se vorbeşte despre etica deontologică, când etica este interpretată din punctul de vedere al ceea ce se consideră a fi normativ, drept, indiferent de rezultate.

Cea de-a treia trăsătură este „dimensiunea de fundamentare", dată de fundamentele pe care se întemeiază diversele sisteme etice.

Cea de-a patra trăsătură este „ dimensiunea socială ", care exprimă modul în care percepe societatea un sistem etic sau o abordare etică a unei anumite teme.

Prin urmare, fiecare sistem etic este caracterizat de anumite trăsături şi de aceea există abordări variate ale diverselor probleme etice. Profesorul observă că etica ortodoxă „ unifică viziuni etice altminteri distincte". Aceasta înseamnă că etica ortodoxă se distinge atât prin unitatea tuturor celor patru trăsături, cât şi prin armonizarea echilibrată a elementelor.

Contrar eticii creştine a Apusului, la care se observă o secularizare - şi de aceea se şi vorbeşte de o etică seculară -, etica ortodoxă se distinge prin aspectul transfigurării omului şi al unirii sale cu Dumnezeu, care se săvârşeşte în cadrul tradiţiei liturgice şi mistice a Bisericii.

Profesorul remarcă:
„Etica ortodocşilor este mai curând liturgică decât inductivă. Este o etică întemeiată pe slujirea liturgică, transfiguratoare, a unui Dumnezeu Care depăşeşte categoriile gândirii umane şi se descoperă în slujire. Persoana îşi află identitatea sa morală, iar comunitatea îşi află împlinirea în această slujire transfiguratoare. Etica ortodoxă este departe de sporovăială diverselor alte etici şi călăuzeşte comunitatea către Dumnezeul Treimic. In consecinţă, ea pare a nu fi îndeajuns de legată de problemele sociale cu caracter popular.

Implicarea eticii ortodoxe în probleme de actualitate diferă de asemenea de cea a eticii care s-a dezvoltat în lumina şi în umbra filosofiei vest-europene. Etica ortodoxă nu reprezintă un corp de dogme şi învăţături, nici nu este un simplu set de norme de conduită corectă. Etica ortodoxă oferă îndumnezeirea şi nu o simplă corectitudine etică. Este un mod de viaţă care îmbrăţişează totul. Acest mod de viaţă îndumnezeit nu este uşor de definit, fiind centrat mai curând pe slujire decât pe analiză, mai curând pe un Dumnezeu transcendent decât pe nişte principii inductive. Etica ortodoxă nu produce definiţii, ci provoacă o strânsă legătură cu Persoanele Sfintei Treimi, prin intermediul unei colectivităţi aflate în comuniune euharistică. "

In finalul lucrării, profesorul observă: „Etica ortodoxă reclamă aşezarea tehnologiei medicale, împreună cu toate posibilele ei seducţii lumeşti, în cadrele ortodoxe tradiţionale ale rugăciunii, ale pocăinţei şi ale îndumnezeirii.

Adesea, etica ortodoxă nu oferă răspunsuri imediate la solicitările eticii seculare care par să o asedieze din toate părţile. Interesele celor două etici diferă radical. Etica ortodoxă caută sfinţenia, chiar şi în moarte, şi nu doar ceea ce este bine şi corect.

Ortodoxia, mai presus de toate, nu ne cere să fim buni după măsurile acestei lumi, ci ne cheamă să fim sfinţi, potrivit unor măsuri ce se află dincolo de această lume. Nu trasează cu uşurinţă graniţele dintre îndatorire şi exces de zel. Ne cheamă pur şi simplu să devenim nimic mai puţin decât sfinţi".

In concluzie, bioetica ortodoxă diferă considerabil de toate celelalte bioetici, tot astfel cum diferă şi teologia ortodoxă de alte sisteme creştine sau umaniste.

Este necesar, de aceea, atunci când tratăm problemele bioetice generate în zilele noastre de biologia moleculară şi ingineria genetică, să avem în vedere criteriile ortodoxe asupra vieţii şi morţii omeneşti.

+ Ierotheos Vlahos
Bioetica si Bioteologie, Editura Christiana

Cumpara cartea "Bioetica si Bioteologie"

.

• Bioetica si teologie. Se poate vorbi de o bioetica ortodoxa?
  Publicat in : Morala