Casnicia neglijata
De multe ori se aud reprosuri intre soti, acestea nelegandu-se de venirea unui copil pe lume. Din clipa in care apar paternitatea si maternitatea, pare ca relatia conjugala se pierde.
Pe de o parte se pierde, iar pe alta se degradeaza. In sens teologic, paternitatea sau maternitatea se datoreaza legaturii conjugale. In mod simplu, casnicia in cadrul bisericii, duce la o plinatate si o satisfactie sau o implinire sufleteasca a omului, in niciun caz nu este privita doar ca un mijloc de a naste copii. Casnicia nu este fabrica de copii. Cat traim o fapta definitorie pentru viata noastra pe care noi insine am ales-o ca mod de viata, cat de adanc, de real, de viu o traim si nu doar intelectual, caci cu mintea le putem stii foarte bine si afectiv.
Tinerii isi centreaza atentia casniciei pe legatura dintre soti, legatura din care oricum vor dobandi si copii daca Dumnezeu vrea, nu insa in mod imediat asupra copiilor. Exista situatii in care neglijarea legaturii conjugale, a relatiei dintre soti e prezentata ca fiind in folosul copiilor. Sunt anumite situatii in care casnicia sau familia este predispusa mai usor acestui fenomen cand primul copil este baiat, tatalui i se creeaza mult mai acut sentimental ca este neglijat. Poate parea ciudat, dar tatii se simt mult mai des neglijati in cazul in care au baiat decat in cazul in care au fata.
Cu totii la primul copil suntem nepriceputi, de aceea suntem prea protectori, prea tensionati. Este altceva cand interesul fata de un copil bolnav ne micsoreaza interesul fata de sot si il neglijam. Aceasta diferenta fiind inteleasa si de celalt si de sot.
Cuvantul “s-au nevoit” arata ca este o nevointa casnicia, nu ceva care sa mearga de la sine. Daca exista dragoste si am ajuns la biserica, acum gata toate incep sa curga automat. Este o nevointa de a lua o viata intreaga ca sa dobandim casnicia deoarece nevointa prespune efort, osteneala mult mai mult decat a creste un copil. Este drumul cel mai simplu, usor deschis inaintea noastra fata de cel deschis de sot.
De multe ori grija pentru copii devine pretext pentru negrija fata de sot, ca de ex: unul dintre ei vine seara acasa sa discute cu sotul cele petrecute peste zi iar celelalt isi gaseste totdeauna o justificare pentru un refuz: “Trebuie sa ma ingrijesc de copii, sa-i ajut la lectii, trebuie sa cos, sa spal.” Dar intre timp isi gaseste vreme sa se uite la televizor, sa citeasca o revista, sau sa piarda timpul. Si se va ocupa de toate astea in timpul ce partenerul îi cere sa stea cu el.
Ca o concluzie de indreptare, din partea Parintelui Vasile Thermos: "Cu nevoia de a simti ca pe copii ii avem datorita partenerului si ca numai asa ne putem bucura de copiii nostri, daca in prealabil ne bucuram de viata in doi.”
Emanoil Morarescu
Emanoil Morarescu
-
Botezul si Cununia - Chemarea femeii
Publicat in : Morala -
Cununia si Calugaria, asemanari in randuiala liturgica
Publicat in : Liturgica -
Cununia de aur, iubire si recunostinta
Publicat in : Nunta -
Cununia si sora ei, Calugaria
Publicat in : Liturgica -
Cununia - Nunta
Publicat in : Nunta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.