Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei inţelepţi. (I Corinteni 1,27)

Aceasta este o noţiune nouă, necunoscută în cadrele nosologice ale medicinei şi nici ale teologiei în epoca vechitestamentară.

Este greu de definit şi caracterizat, dar mai uşor de descris simptomatic.

H. Vlachos atrage chiar atenţia că „e nevoie de mult har de la Dumnezeu pentru a putea evalua un nebun pentru Hristos"220.

Dificultatea pleacă de la o realitate ontologică: creştinismul a răsturnat o serie de valori şi a restaurat o serie de valori. Omul creştin autentic în evoluţia sufletului lui spre Dumnezeu se raportează tot mai mult la valori eterne şi la repere eshatologice şi neglijează, tot trimiţând în derizoriu, valorile trecătoare ale lumii acesteia.

Pe măsură ce înaintează spre acest drum, omul lui Dumnezeu devine mai neînţeles de către cei din jur.

Apostolul Pavel explică această situaţie în Epistola întâi către Corinteni:. cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu (ICorinteni 1,18);. noipropovâduimpe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie (I Corinteni 1,23).

Anumite prefigurări de nebuni în Hristos apar în Noul Testament: Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor. nebuni pentru Hristos. slabi. întru necinste. flămânzim şi însetăm. goi, pălmuiţi. şi pribegim. ocărâţi. prigoniţi. huliţi. am ajuns gunoiul lumii, ca mâturâtura tuturor, până astăzi (ICorinteni 4,9-13).

Nebunia pentru Hristos este manifestul libertăţii în sens pur teologic, nu sociologic.

Nebunul pentru Hristos poate fi caracterizat astfel:

- are o credinţă puternică în Hristos, în înviere, în dogmă, în morala creştină;

- el are manifestări bizare, tulburări de comportament care nu contrazice şi nu impietează cu nimic învăţătura de credinţă; el „face pe nebunul";

- el părăseşte pustia pentru „a primi ocara lumii"221;

- el păcăleşte pe oameni şi îl înşeală pe diavol;

- în prezenţa nebunului pentru Hristos comunitatea se împarte: unii sunt convinşi că „e nebun", alţii - mai înduhovniciţi - înţeleg „profunzimea actelor sale"222; ,

- Ceea ce produce mirare în jur este că mulţi - şi cei ce-1 cred nebun - îşi dau seama că vorbele lui sunt înţelepte, au un mesaj puternic şi precis şi, o dată auzite, nasc nevoia să mai fie ascultat „nebunul" şi altădată;

- porunca de a părăsi isihia şi a se expune pericolelor lumeşti vine de la Domnul şi nu din propria lui iniţiativă; sfântul „se modelează după chipul lumii" pentru „a o conduce la mântuire". Aşa cum Domnul a luat chip de rob, „şi nebunul pentru Hristos îl imită pe Hristos Domnul şi Stăpânul Său, jertfin-du-şi trupul şi sufletul pentru mântuirea altora"223. - manifestări comportamentale ale nebunului pentru Hristos:

• pedepse în chip comic;

• înfăptuia minuni;

• se purta prosteşte;

• certa în public pe împărat, oamenii de vază ai cetăţii, femeile uşoare, ameninţându-i cu iadul şi îndemnându-i să se îndrepte;

• când oamenii bănuiesc că „nebunul" din faţa lor este un sfânt, el părăseşte în grabă locul, până i se pierde urma;

• în prezenţa celor care cunoşteau adevărata sa identitate, sfântul nu mai făcea pe nebunul, pă-rând într-adevăr ca un „sfânt oarecare".

Mitropolitul Hierotheos Vlachos identifică scopi apariţiei nebunilor pentru Hristos:

- mântuirea fraţilor lor;

- ridiculizarea societăţii superficiale şi ipocrite;

- promovarea vieţii duhovniceşti lăuntrice;

- batjocorirea diavolului;

- revenirea la ortodoxie a ereticilor;

- luarea asupra lor a greşelilor celorlalţi;

- învăţătura smereniei, a faptului că omul trebuie să-şi tăinuiască virtuţile.

Nebunii pentru Hristos îşi prevăd moartea. Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos „muri, rugându-se pentru toată lumea".

Lumea nu are criterii desăvârşite pentru a evalua sfinţenia creştinilor.

Despre Hristos însuşi au spus iudeii că este nebun224. Festus i-a spus lui Pavel acelaşi lucru: Pavele, eşti nebun! (Fapte 26,24).

Tot ce face un creştin autentic, cu gândul la moarte şi înviere, cu gândul la „a fugi de lumea aceasta" şi de macularea ei, pare bizar şi de neînţeles pentru lumea care toată ziua şi toată viaţa „vând şi cumpără", fără să fie atinşi de „gândul lui Hristos".

Nebunii pentru Hristos - prin atitudinea şi comportamentul lor - sfidează lumea înecată în conformism şi suficienţă. Intră „în lume", în mijlocul păcatelor, dependenţelor, în plasa legăturilor lumeşti şi a slavei deşarte şi a bogăţiilor, între oamenii mândri, războinici şi vanitoşi, dau impresia că sunt „de-ai lor", dar în realitate îi trezesc din somnolenţa lor ori îi sfinţesc prin asceza lor.

Până la sfârşitul vieţii lor societatea îi marginalizează, ei se lasă batjocoriţi, dar memoria lor e actualizată în istorie la fel ca a tuturor sfinţilor.

Note:
20 H. Vlachos, Persoana în tradiţia ortodoxă, ed. cit., p. 323.
21 Ioan Kovalensky, Fericiţii nebuni pentru Hristos, Editura Anastasia, Bucureşti, 1997, p. 125.
222 H. Vlachos, Persoana în tradiţia ortodoxă, ed. cit, p. 325.
233 Ibidem, p. 330.
224 Ibidem,v. 330.

Articol preluat din volumul „Psihologia in textele Sfintei Scripturi", Editura Christiana

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirila
Ierom. Teofan Munteanu

Cumpara cartea "Psihologia in textele Sfintei Scripturi"

 

.

• Nebunia de origine demonica
  Publicat in : Editoriale
• Nebunia omului si tacerea lui Dumnezeu
  Publicat in : Morala
• Lunaticul si nebunia lumii
  Publicat in : Predici - Predica
• Nebunia idolatriei
  Publicat in : Credinta