Paisie Vasilioglu (1913 - 2008)
Parintele Paisie Vasilioglu este unul dintre marii parinti duhovnici care s-au nevoit in Manastirea Frasinei. Nascut in ziua de 12 noiembrie 1913, parintele Paisie a adormit in Domnul in ziua de 1 aprilie 2008, cand in biserica manastirii era praznuita Sfanta Maria Egipteanca.
Parintele Paisie Vasilioglu - Manastirea Frasinei
Parintele Paisie Vasilioglu s-a nascut in ziua de 12 noiembrie 1913, undeva in Basarabia. Parintii sai, Iona si Petru Vasilioglu, care au primit de la Dumnezeu cinci copii, trei baieti si doua fete, erau de neam gagauzi (un popor vorbitor de limba turcica, un dialect al limbii turce, insa de credinta crestin-ortodoxa).
Doi dintre cei trei baieti ai familiei nu au apucat multi ani. Astfel, Nicolae a murit pe frontul celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar Haralambie a fost rapus de o cumplita boala, la varsta de numai 12 ani. La randul lor, fetele, Vasilica si Domnica, probabil se vor casatori. Petru, capul familiei, va cadea pe frontul Primului Razboi Mondial, iar mama Iona, ramasa vaduva si nevoiasa, se va recasatori cu Mihai.
Odata cu inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial, tanarul pe atunci Paisie isi va indrepta pasii spre judetul Valcea. Ajuns pe acestea meleaguri valcene, Dumnezeu ii va indrepta pasii spre localitatea Muereasca, iar mai apoi spre Manastirea Frasinei, aflata putin mai sus, inspre munte. Ca frate, el va intra in manastire in anul 1930.
Printele Paisie a fost un mare duhovnic, el spovedind aproape neincetat pelerinii ce cautau mangaiere duhovniceasca. Cand ajungea lipsit de puteri trupesti, din cand in cand, cate o zi, nu mai iesea deloc din chilie. El se spovedea la parintele Lavrentie Sovre, iar acesta din urma se spovedea la parintele Paisie. Aceasta spovedanie reciproca trimite spre o paternitate duhovniceasca extrem de stransa: fiecare l-a nascut duhovniceste pe celalalt.
Parintele Paisie tinea mult la pastrarea Sfintelor Canoane ale Bisericii, drept pentru care uneori era numit "habotnicul de la Frasinei"; el a sustinut neincetat ca Sfintele Canoane trebuie tinute cu tarie, deoarece acestea au fost fixate sub inspiratia Duhului Sfant. Datorita faptului ca Biserica a fost si va ramane "nascatoare de sfinti", respectarea canoanelor face sa se implineasca tocmai una din menirile acesteia, si anum nasterea de oameni desavarsiti. Cei care au gustat insa din roadele cele duhovnicesti date de Dumnezeu parintelui Paisie, au inteles mult mai bine ravna si nevointa lui sfanta.
Unora, in urma Tainei Spovedaniei, parintele le dadea un canon de ajunare de trei zile pe saptamana: luni, miercuri si vineri; in aceste zile, cel canonisit nu manca si nu bea nimic pana la ora 17.00, cand, dupa savarsirea a 50 de metanii si rostirea Psalmului 50, putea lua Aghiasma Mare. Altora, parintele Paisie le dadea canon sa rosteasca Paraclisul Maicii Domnului, Canonul ingerului pazitor si Canonul de pocainta catre Mantuitorul.
Celor carora nu le dadea dezlegare spre Impartasanie, intristati de canon, parintele Paisie le spunea: "Mai omule, nu eu te leg sa nu te impartasesti, eu doar te anunt ca singur te-ai legat sa nu poti sa te impartasesti. Nu te-am legat, ci tu singur ai facut ce nu trebuia. Eu doar te-am instiintat si incerc sa te ajut ca tu sa iesi din aceasta legatura ce singur ti-ai facut-o. Trebuie sa vad si eu o indreptare a ta, incat dupa primirea Sfintei Impartasanii sa nu te intorci la pacatele savarsite odinioara."
Pe langa toata osteneala duhovniceasca, parintele Paisie muncea mult in manastire, adesea el cara lemne pentru nevoile obstesti. Uneori muncea descult, neluand seama la trup. In aceasta privinta, el spunea "Nu de trupurile noastre trebuie sa ne ingrijim, ci de sufletele noastre si de trupurile celorlalti."
Apropiindu-se de apusul vietii sale, precum si de Rasaritul cel de Sus, puterile trupesti ale parintelui au inceput sa slabeasca. Astfel, de patul din chilia sa era legata o sfoara, de care parintele se ajuta spre a putea face metaniile, atunci cand trupul ii slabise, nemaiavand putere sa se ridice singur.
Vreme de aproape 70 de ani, parintele Paisie Vasilioglu s-a nevoit trup si suflet pentru durerile oamenilor, in tot acest timp el neiesind vreodata din manastire. Dupa nenumarate nevointe monahale si rugaciuni neincetate, parintele avea sa se nasca in viata cea vesnica tot in Manastirea Frasinei. Parintele Paisie Vasilioglu a adormit in Hristos in ziua de 1 aprilie 2008, cand in biserica manastirii se facea pomenirea Sfintei Maria Egipteanca. Inmormantarea sa a avut loc in ziua de 3 aprilie.
Parintele Paisie de la Manastirea Frasinei - cuvinte duhovnicesti
Nu de trupurile noastre trebuie sa ne ingrijim, ci de sufletele noastre si de trupurile celorlalti. Duhul este strain de cei care se silesc sa placa oamenilor, iar de vrei sa te rogi "in duh", nimic sa nu iei de la trup. Gura omului este vioara lui Dumnezeu, care trebuie sfintita prin rostirea de rugaciuni, iar nu organ a toata spurcaciunea.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Parintele Ioan Gutu
Publicat in : Parinti -
Sfaturi duhovnicesti - Arhimandritul Iachint Unciuleac
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Mitropolitul Andrei Saguna
Publicat in : Parinti -
Parintele John Anthony McGuckin
Publicat in : Parinti -
PS Varsanufie Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.