Duminica Floriilor

Duminica Floriilor Mareste imaginea.

Duminica Floriilor este ziua in care praznuim Intrarea Mantuitorului in Ierusalim. Intra smerit, calare pe manzul asinei, implinind astfel profetia lui Zaharia: "Bucura-te foarte fiica Sionului, veseleste-te fiica Ierusalimului, caci iata Imparatul tau vine drept si biruitor, smerit si calare pe asin, pe manzul asinei" (Zaharia IX, 9). Multimea l-a intampinat cu ramuri de finic si cantari de bucurie: "Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!" (Matei 21, 9).

Mantuitorul este primit cu atata entuziasm de multime datorita invierii lui Lazar din mormant, minune sarbatorita in sambata dinaintea Duminicii Floriilor. Biruinta Sa asupra mortii lui Lazar prevesteste biruinta asupra propriei morti. Din acest motiv de Florii purtam ramuri de salcie inmugurite, simbol al biruintei vietii asupra mortii.

De ce vine Iisus la Ierusalim? Mentionam ca legea evreiasca cerea fiecarui iudeu sa mearga macar o data pe an la templul din Ierusalim pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu. Mantuitorul vine sa implineasca profetia si sa-i cheme pe iudei la Sine. Sfantul Chiril al Alexandriei spune in Comentariul la Evanghelia dupa Ioan, ca El nu a venit la Ierusalim pentru o impreuna praznuire cu iudeii, ci sa le predice dumnezeirea Sa prin cuvintele, minunile si ranile Sale.

Intrarea Sa triumfala in Ierusalim avea sa descopere ca El este Mesia cel asteptat, ca poporul nu trebuie sa mai astepte un alt Imparat, dar sa le arate ca este un altfel de Imparat, neasemanator celor cunoscuti in istorie. Din acest motiv El n-a intrat calare pe un cal, asa cum s-ar fi cuvenit unui imparat, ci pe un asin, ca semn al neacceptarii tronului lumesc. Ierusalimul in care intra Hristos este chipul Ierusalimului ceresc, acolo unde Fiul domneste vesnic impreuna cu Tatal si cu Duhul si preinchipuie Noul Ierusalim - Biserica, in care El va fi mereu prezent prin Duhul Sfant.

Mantuitorul a intrat in Ierusalim calare pe manzul asinei din smerenie. In fiecare moment al vietii Sale, Hristos ramane smerit. Deci, si cand intra triumfal in Ierusalim, Domnul o face smerit. Parintele Staniloae, in notele la Comentariul Sfantului Chiril la Evanghelia dupa Ioan, marturiseste: "Intrarea in Ierusalim, sezand pe asin, mai indica si blandetea Imparatului vesnic al Imparatiei cerurilor. Nu forta, ci iubirea va caracteriza relatiile in acea Imparatie. Membrii ei vor fi nevinovati asemenea copiilor".

Hristos intra in Ierusalim calare pe manzul asinei, inconjurat de cei 12 Apostoli. Evanghelistul Matei spune ca ucenicii I-au adus lui Hristos asina si manzul: Au adus asina si manzul si deasupra lor si-au pus vesmintele, iar El a sezut peste ele (Matei 21, 7), in vreme ce Sfantul Evanghelist Luca vorbeste despre faptul ca Hristos S-a asezat pe manz, nu pe asina (Luca 19,35). Intre Evanghelisti nu exista contradictie. Hristos a intrat in Ierusalim sezand pe manzul asinei. Ucenicii au adus manzul la Hristos, dar impreuna cu manzul au adus si asina. Iar atunci cand Matei spune ca s-a asezat peste ele, nu a vrut sa spuna ca Hristos S-a asezat in acelasi timp si pe asina si pe manz. Aceste cuvinte pot fi interpretate in doua chipuri diferite. In primul rand, a sezut peste ele se refera la hainele pe care ucenicii le-au asezat pe manz, iar in al doilea rand se poate interpreta ca Hristos a sezut mai intai pe asina si mai apoi pe manz, ceea ce simbolizeaza ca mai intai s-a odihnit in sinagoga iudeilor, iar mai apoi in poporul ce venea dintre neamuri.

Drumul Mantuitorului spre Ierusalim nu tine de trecut. Tainic acest drum este refacut in cadrul fiecarei Liturghii prin Vohodul sau Iesirea Mare. Iesirea preotului din altar pe usa dinspre miazanoapte cu cinstitele daruri, in timp ce se canta "Ca pe imparatul tuturor sa-L primim...", traversarea naosului si intrarea prin usile imparatesti actualizeaza Intrarea Domnului in Ierusalim.

Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii, care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri.

La inceput, Duminica Floriilor a fost tinuta numai de comunitatea crestina din Ierusalim. Mai tarziu o intalnim prezenta in Egipt, Siria si in Asia Mica. In secolul al V-lea se celebra in Constantinopol, cand imparatul si curtea sa participau la procesiunea solemna. Sarbatoarea Floriilor era praznuita intr-un mod cu totul special. Credinciosii purtau ramuri de finic pe strazile orasului, intonand cantari compuse de imnografi precum Andrei Criteanul, Teodor Studitul sau Iosif Studitul. La Bucuresti, pelerinajul de Florii a fost interzis de regimul comunist in 1948 si a fost reluat in anul 2008 cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

Intrarea Domnului in Ierusalim inaugureaza ultima saptamana din viata Sa pamanteasca. Astfel, din aceasta zi incepe Saptamana Patimilor. In toate bisericile se oficiaza in fiecare seara Deniile, slujbe prin care credinciosii sunt chemati sa-L insoteasca pe Hristos pe drumul crucii, pana la moartea si Invierea Sa.

In Duminica Floriilor, Biserica a randuit sa fie dezlegare la peste.

Textul evangheliei din Duminica Floriilor:
"Iar cand s-au apropiat de Ierusalim si au venit la Betfaghe, la Muntele Maslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, zicandu-le: Mergeti in satul care este inaintea voastra si indata veti gasi o asina legata si un manz cu ea; dezlegati-o si aduceti-o la Mine. Si daca va va zice cineva ceva, veti spune ca-I trebuie Domnului; si le va trimite indata. Iar acestea toate s-au facut, ca sa se implineasca ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: «Spuneti fiicei Sionului: Iata Imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug». Mergand deci ucenicii si facand dupa cum le-a poruncit Iisus, au adus asina si manzul si deasupra lor si-au pus vesmintele, iar El a sezut peste ele. Si cei mai multi din multime isi asterneau hainele pe cale, iar altii taiau ramuri din copaci si le asterneau pe cale, iar multimile care mergeau inaintea Lui si care veneau dupa El strigau zicand: Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!" (Matei 21, 1-9).

Adrian Cocosila

23 Aprilie 2016

Vizualizari: 12514

Voteaza:

Duminica Floriilor 5.00 / 5 din 11 voturi. 5 review utilizatori.

Comentarii (5)

  • costel popescu Postat la 2015-04-02 08:17

    "în timp ce mulţimea era veselă şi în entuziasm dezlănţuit, El era trist şi chiar a plâns când S-a apropiat de cetate (Ioan 19, 41), ştiind cele ce aveau să se întâmple nu peste multă vreme. El ştia, ca Dumnezu Atoateştiutor, că în Ierusalim nu i se pregăteşte, de fapt, tronul, ci crucea şi mormântul. A voit, aşadar, să ne arate cât de trecătoare şi deşartă este mărirea lumească, spre a lua aminte şi noi, fiecare, să nu ne ataşăm veşnic de cele de aici. Căci, iată, când Iisus S-a arătat puternic, făcător de minuni, tare în faptă şi cuvânt, toţi L-au slăvit şi s-au strâns în jurul Său. Iar peste câteva zile, când S-a lăsat vândut, prins, legat, batjocorit, prin acel act de chenoză proniatoare, aceiaşi slăvitori L-au insultat cu înverşunare şi L-au părăsit în grabă. Cât de bine se potrivesc aici cuvintele psalmistului care zice: „Şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea” (Psalm 37, 16-17). Aşa şi noi, de multe ori, iubiţi credincioşi, să ne amintim din experienţa vieţii personale: atunci când suntem sănătoşi, ne merge bine, suntem înstăriţi, sau avem cumva o funcţie importantă, multă lume ne caută, ne laudă chiar, unii cu sinceritate, alţii din interes. Dar dacă se întâmplă să ne îmbolnăvim, să cădem în sărăcie, să pierdem funcţia sau numai serviciul obişnuit, mulţi dintre cei ce ne aduceau „osanale” ne uită repede, ne ocolesc, ori ne vorbesc de rău, ne dispreţuiesc, ne ocărăsc chiar, semeţindu-se în fel şi chip asupra noastră". (Pr. Vasile Gordon)

  • Radu AlexandruPostat la 2015-04-02 02:41

    "Cuvântul „Osana“ nu este un nume, ci expresia grecească a verbului ebraic „hoşiâ-ah-nà“, care înseamnă „ajută-ne!“. Această formă verbală este o invocare, nu neapărat o formulă de politeţe. Vedem că se adresează lui Iisus, ca Fiu al lui David, Cel ce vine întru numele Domnului. Folosirea frecventă a invocării „Osana!“, urmată de „Cel ce vine întru numele Domnului“ şi de „Fiul lui David“, ne arată că mulţimile vedeau în Iisus pe Cel care putea să le ajute pentru că venea în numele Domnului şi pentru că avea origine davidică, aşa cum ştiau din profeţiile Vechiului Testament că trebuia să fie Mesia. Prin urmare, El nu era un rege ca oricare rege pâmântesc, ci era adevăratul Împărat al lui Israel. Invocarea „Osana“ putea să se adreseze şi lui Dumnezeu (Iahve) să-i ajute în cele superioare celor de pe pământ sau să-L ajute pe Iisus să instaureze Împărăţia Păcii, care nu este pacea pe care şi-o dau oamenii, ci una venită de Sus". (pr. prof. dr. Vasile RĂDUCĂ)

  • Andrei PanaitPostat la 2015-03-30 10:00

    "Să ne imaginăm că stăm şi noi undeva deoparte, şi urmărim într-o zi ca aceasta scena Intrării Mântuitorului în Ierusalim. Să ne imaginăm că la un moment dat privirea lui se întâlneşte cu privirea noastră. Să nu vadă în ochii noştri pe cei care strigă astăzi: Osana!, şi mâine: Răstigneşte-L! Să rămânem ca şi Apostolii, ca şi mironosiţele care L-au plâns atunci când a fost prins. Să rămânem întru aşteptarea marelui eveniment al Învierii. Să nu fim printre cei care strigă prin faptele lor sau prin vorbele lor: Răstigneşte-L, răstigneşte-L! Ci să fim printre cei care, acum, că ştim cum s-au întâmplat lucrurile, printre cei care aşteaptă ziua Învierii, pentru ca această zi să fie printre noi, cei de azi, o nădejde, o bucurie, un înţeles nou al vieţii noastre de aici şi al vieţii noastre în eternitate". Mitropolitul Antonie

  • Robert-Nick RevnicPostat la 2014-04-13 07:12

    Dacă iudeii l-au aşteptat pe Iisus cu ramuri de finic şi cu osanale,noi trebuie să-l aşteptăm cu inima smerită şi cu cunoştinţa trează.Dumnezeu să ne ajute să îndeplinim aceste lucruri!

  • costel popescu Postat la 2014-04-11 06:49

    Ma bucur ca la sarbatorile mari participa si natura. Daca la nastere vorbim de pestera, stea etc, la Florii vorbim de ramurile de salcie.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE