A venit in lume Fiul lui Dumnezeu cu chip de om...chipul lui Adam...Adam a murit, Hristos a inviat!
Cel din dintai - Adam - zidit dupa chipul lui Dumnezeu a cazut, Cel de pe urma - Hristos - zamislit dupa chipul omului S-a ridicat...
Primul s-a intunecat, al doilea s-a preaslavit!
Ce taina mare a mortii si a vietii! Iadul l-a dat pe Adam, raiul l-a dat pe Hristos!
Zidirea dupa chipul...i-a adus impreuna, prin unire si Inviere, dupa asemanare: Dumnezeu inomenindu-se si omul indumnezeindu-se...
Hristos a primit moartea lui Adam, iar Adam a primit viata lui Hristos...moartea mortii si viata vietii.
Adam nu merita viata, Hristos nu merita moartea, insa au facut schimb din dragostea lui Hristos fata de oameni.
Adam este imaginea lumii cazute in stricaciune si pacat pana la iad, Hristos este icoana umanitatii indumnezeite si inaltate pana la rai.
Insa, aceasta umanitate a trecut de la moarte la viata si de la pamant la cer, prin Inviere. Umanitatea lui Hristos fiind fara de pacat nu putea sa moara intr-un mod natural, ci a fost strapunsa de moarte prin pacatul umanitatii asumate de Hristos integral.
Pacatul omenirii intregi l-a omorat pe Dumnezeu. Pacatul ucide, aceasta-i lucrarea lui in orice vreme... si aduce moartea.
Hristos fiind Stapan al veacurilor, a celor ce-au fost si a celor ce va sa vina, a fost omorat de pacatul omenesc din toate timpurile. Pacatul il indeparteaza pe Dumnezeu, il alunga din viata oamenilor si din lume, pacatul il mutileaza, il raneste si il "omoara" pe Dumnezeu.
Iadul este rana lui Dumnezeu, acolo este suferinta Lui din toate veacurile, acolo este neascultarea si nepasarea tuturor acelora care l-au omorat pe Dumnezeu in viata lor. Iadul este "moartea" lui Dumnezeu si a celor fara de Dumnezeu, iar Dumnezeu fiind nemuritor, acolo este moartea cea vesnica a lor.
De aceea, Dumnezeu i-a izgonit pe protoparinti din Rai, dupa cadere, pentru a nu gusta acestia si din pomul vietii si astfel sa devina moartea nemuritoare, adica vesnica, chiar de la inceput. Astfel, toti cei nascuti din Adam nu vor mai muri vesnic, avand si ei posibilitatea mantuirii. Coborand la iad Hristos omoara moartea cea vesnica, o biruie cu viata Sa cea vesnica ...
Trupul indumnezeit al lui Hristos a fost jertfa rascumparatoare pentru toti oamenii din toate veacurile. La aceasta lucrare participa liber toti cei care doresc sa se impartaseasca cu Dumnezeu.
Dupa Inviere, trupul indumnezeit al lui Hristos devine Euharistie. Mielul lui Dumnezeu - "Cel ce ridica pacatul lumii" devine Pastile nostru, Hristos.
Trupul Sau este umanitatea salvata, sfintita si curatita, care se amesteca cu umanitatea noastra cazuta si stricata, atunci cand Sfantul si Dumnezeiescul Sau Sange devine sangele nostru, cand Sfantul si Dumnezeiescul Sau Trup devine trupul nostru, cand noi devenim madularele Trupului Sau, adica Biserica insufletita. Inainte de Cuminecare, preotul zice in Sfantul Altar: "se frange si se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se frange si nu se desparte, Cel ce se mananca pururea si niciodata nu se sfarseste, ci pe cei care se impartasesc ii sfinteste" (Liturghier).
Dumnezeu se pogoara in biserici si locuieste cu noi si in noi pentru a ne fi noua Tata, iar noi pentru a deveni fii si fiice. Un Tata viu, cu fii si fiice vii ca si El, un Tata Sfant - cu fii si fiice sfinti ca si El.
Sfantul Epitaf, care inchipuie Trupul mort al Domnului este adus de catre preoti in Sfantul Altar in Vinerea mare si asezat pe Sfanta Masa, care inchipuie mormantul Domnului, iar mormantul Sau devine "izvorul invierii noastre", pentru ca, a treia zi preotii vor iesi cu lumina vestind tuturor, ca: Hristos a inviat!
Ritualul este o prefigurare a mortii si invierii Lui celei de a treia zi...
Trupul dumnezeiesc mort si inviat devine prin jertfa liturgica - Euharistie...
In fiecare Sf. Liturghie rasuna cuvintele Mantuitorului: "Luati mancati, acesta este Trupul Meu, Care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor... Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele meu, a Legii celei noi, Care pentru voi si pentru multi se varsa"...
Liturghia este o actualizare a mortii si invierii Domnului, dar si a noastra, care avem viata in Hristos, intrucat moare omul cel vechi din noi, ca descendent al lui Adam, dar inviaza omul cel nou renascut in Hristos. Acesta este un proiect soteriologic tradus prin cuvintele: "moartea mortii noastre si invierea vietii noastre", care ne introduce in realitatea lucrarii rascumparatoare si mantuitoare realizata de Hristos Domnul. Ne facem partasi acestui adevar ori de cate ori raspundem cu: Adevarat a Inviat! la fiecare: Hristos a Inviat! care ni se adreseaza...
Sfintele Pasti devine astfel revirimentul Istoriei, momentul in care iadul devine rai, iar moartea se intalneste cu viata, capatul mortii si inceputul vietii cea adevarate, praznicul unde Dumnezeul viilor devine si Dumnezeul mortilor, sarbatoarea care ii aduce in Biserica biruitoare si pe cei din iad, pe Adam si pe Eva si pe toti dreptii din vechime.
In aceasta vreme cu totii slavim pe Domnul puterilor, Biruitorul mortii, Stapanul vietii nemuritoare, cantand si strigand:
"Pastile cele sfintite astazi noua S-a aratat. Pastile de taina, Pastile cele preacinstite, Pastile credinciosilor, Pastile care au deschis noua usile raiului, Pastile Hristos-Izbavitorul, Pastile cele frumoase, Pastile Domnului, Pastile... "(Canonul Învierii).
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.