Pentru inca o data in viata, parcurgem zile pline de o incarcatura spirituala deosebita. Sunt momente in care fiecare din noi ar trebui sa se gandeasca cat de mare este Jertfa Mantuitorului, si cat de mult incercam sa urmam calea prin care ne-a impacat cu Tatal Ceresc.
De foarte multe ori ne simtim coplesiti de durerile acestei vieti, caci din pacate ne lasam inconvoiati de ele. Uitam faptul ca "in lume necazuri veti avea" dupa spusele Mantuitorului, iar chemarea lui "Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi odihni pe voi" isi pierde ecoul in nepuntinta noastra de a crede cu adevarat.
Citeam zilele trecute un cuvant al Cuviosului Paisie cel Mare: "Ce poate insemna patimirea mea pe langa ceea ce ai patimit Tu, Doamne, pentru noi toti?" si un gand ce de multa vreme nu-mi da pace, ma indeamna sa scriu.
Auzim des, si din ce in ce mai des, cum semeni de-ai nostri sufera de anumite boli, sau din pricina necazurilor avute din diverse motive. Incerc sa ma alatur (ca orice slujitor al Sfantului Altar) rugaciunii lor, lasandu-ma in sentimentul co(m)-patimirii ce-mi cuprinde sufletul.
Exista insa si un alt aspect, care din pacate nu-i dam importanta. De unde si pana unde, suferinta mea trebuie asemanata cu suferinta Mantuitorului? De ce tristetea din viata mea sa fie asemanata cu o cruce ce o port pe umeri?
Oare m-am jertfit eu precum Mantuitorul?
Stim foarte bine ca rasplata "pacatului este moartea" dupa cum scria Sf. Ap. Pavel; rasplata pacatului este suferinta ce imi tulbura pacea. Iar ceea ce mi se intampla de cele mai multe ori este rezultatul deciziilor luate fara binecuvantarea Domnului in viata mea. Decizii ce-mi influenteaza si viata mea, si a celor de langa mine; caci alegem sa-L excludem din viata noastra crezand ca stim noi ce-i mai bine pentru noi…
Inca din perioada dinainte de Hristos, in lumea antica, filosoful grec Socrate spunea: "In spatele durerii tale se ascunde o greseala de-a ta".
Parintele Galeriu imi spunea odata ca in psihologie "caderea este inversarea valorilor", deci transpunand aceasta in viata noastra, a reusit diavolul sa transforme crucea din semn al biruintei in instrument de tortura a noastra!!! Si astfel, orice lucru ce nu corespunde cu dorintele nostre se zi cu zi, devine o "cruce"!?
Exact opusul la ce si-a dorit Mantuitorul pentru noi, la binecuvantarea care ne vine prin cruce…
Trebuie explicat aici ce inseamna diavol. Provine din limba greaca "διαβολος" - (diavolos) si este cuvant compus din "δια" -(dia) = "abatere de la" si "βολος" (bolos) = tinta; deci este cel care tot timpul se lupta pentru a ne abate pe orice cai de la tinta noastra - impacarea cu Dumnezeu Tatal prin jertfa lui Hristos! Tinta insa ne poate fi si intelegerea adevarata, devenind in acelasi timp punctul de plecare catre Domnul, temelia vietii crestinesti adevarate…
Mai avem insa inca un amanunt care trece cu vederea. Sfintii Parinti spun clar si fara dubii, ca: purtator de cruce este cel care incearca sa traiasca in tot timpul dupa cuvantul evanghelic. Cel care toate poruncile Domnului le implineste in tot timpul.
Chemarea Domnului "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie", este plina de inteles adanc. Trebuie sa ma lepad de mine, de placerile lumii acesteia, de dorintele mele, de patimile atat de inradacinate in mine, sa traiesc dupa cum ma invata Evanghelia etc; si toate acestea la un loc pot fi o "cruce".
Si iarasi observam ca cei care au facut acestea erau fericiti si traiau in bucuria Domnului. Niciunul dintre ei nu s-a plans, ci din contra slaveau pe Dumnezeu din toata inima!
Din moment ce nu am facut nimic din toate acestea, cum pot considera ca port cruce pe umeri? Mi se pare cam nepotrivit sa compar suferinta mea cu suferinta Lui de pe Cruce…Durerea mea cu durerea Lui, iubirea mea cu iubirea Lui!
Si-a asumat intregul pacat al tuturor (cu toate ca fiecare din noi ar fi trebuit sa fie rastignit, in afara de El), caci a iubi inseamna a cauta bucuria celuilalt!
Ce frumos explica simplu Pr. Staniloae venirea Mantuitorului si jertfa Sa pentru noi : "Tatal L-a trimis in lume zicandu-I: mergi si mantuieste-Ti fratii! Spune-le lor adevarul Mantuitor. Si odata cu spusa acestui cuvant, arata-le Jertfa Ta, Iubirea Ta suprema!"…
El s-a jertfit pentru noi toti, noi pentru cine ne jertfim?
Arhim. Siluan Visan
.
Arhim. Siluan Visan
-
Sfantul Radu Brancoveanu - Cuvant la Patimile Domnului
Publicat in : In Saptamana Patimilor -
Predica la Sfanta si Marea Vineri
Publicat in : Patimile lui Hristos -
Mielul rastignit de iepuras
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.